untitled
Apa
dura
Apa izvoarelor si
raurilor contin
cantitati variabile de saruri , printre care cele mai importante sunt :
carbonatul acid , sulfatul de calciu , clorura si sulfatul de magneziu .
Apa cu un
continut ridicat de saruri de
calciu si magneziu sete numita APA DURA
.
Duritatea apei este :
·
Dtemp
-
duritatea temporara – se datoreaza
carbonatilor acizi de calciu si magneziu dizolvati in apa ;
·
Dp - duritatea
permanenta – se datoreaza
celorlalte saruri de calciu si magneziu aflate in apa ( cloruri,
sulfati,
azotati etc. ) ;
·
Dtot – duritatea
totala – este suma dintre Dtemp
si Dp .
Ea se exprima in
garde . Un grad de duritatea (german) corespunde unei conatitati de 10
mg CaO
la 1 L apa .
Apa dura este nedorita. Ea nu face spuma cu
sapunul ( nu spala bine ) , nu fierbe bine alimentele . Apa dura
depunde pe
peretii cazanelor de aburi cu o crusta de saruri care impiedica
transmiterea
normala a caldurii . Prin fisurarea acestei cruste , apa din cazan
poate ajunge
in contact cu peretii supraincalziti ai acestuia , produncandu-se o
evaporare
rapida urmata de o crestere a presiunii , existand pericolul exploziei
cazanului.
In natura , duritatea apelor variaza in limite largi . Apa
de ploaie are
duritatea 0,5-15ْ , apa din
rauri 4-14ْ .
Unele ape
calcaroase pot avea o duritate de pana la 60ْ .
Apele cu duritatea peste 30ْ sunt considerate foarte
dure .
Dedurizarea apei
se poate face rpin mai multe metode :
·
Prin
fierberea apei , caronatii acizi
se transforma in
carbonati neutri , insolubili , care pot fi indepartati prin filtrare ;
·
Suritatea
permanenta se indeparteaza prin adaugare
de carbonat de sodiu sau var in
apa dura :
CaSO4 + Na2Co3 =
CaCo3↓
+ Na2So4
MgSo4 + Ca(OH)2 = CaSo4↓ +
Mg(OH)2
|