untitled

Apa dura

   Apa izvoarelor si raurilor contin cantitati variabile de saruri , printre care cele mai importante sunt : carbonatul acid , sulfatul de calciu , clorura si sulfatul de magneziu .

   Apa cu un continut ridicat de saruri de calciu si magneziu sete numita  APA DURA .

Duritatea apei este :

·         Dtemp  - duritatea temporara – se datoreaza carbonatilor acizi de calciu si magneziu dizolvati in apa ;

·         Dp - duritatea permanenta – se datoreaza celorlalte saruri de calciu si magneziu aflate in apa ( cloruri, sulfati, azotati etc. ) ;

·         Dtot – duritatea totala – este suma dintre Dtemp  si Dp . Ea se exprima in garde . Un grad de duritatea (german) corespunde unei conatitati de 10 mg CaO la 1 L apa .

Apa dura este nedorita. Ea nu face spuma cu sapunul ( nu spala bine ) , nu fierbe bine alimentele . Apa dura depunde pe peretii cazanelor de aburi cu o crusta de saruri care impiedica transmiterea normala a caldurii . Prin fisurarea acestei cruste , apa din cazan poate ajunge in contact cu peretii supraincalziti ai acestuia , produncandu-se o evaporare rapida urmata de o crestere a presiunii , existand pericolul exploziei cazanului.

In natura , duritatea apelor variaza in limite largi . Apa de ploaie are duritatea 0,5-15ْ  , apa din rauri 4-14ْ . Unele ape calcaroase pot avea o duritate de pana la 60ْ .

   Apele cu duritatea peste 30ْ  sunt considerate foarte dure .

Dedurizarea apei se poate face rpin mai multe metode :

·         Prin fierberea apei , caronatii acizi se transforma in carbonati neutri , insolubili , care pot fi indepartati prin filtrare ;

·         Suritatea permanenta se indeparteaza prin adaugare de carbonat de sodiu sau var in apa dura :

CaSO4 + Na2Co3 = CaCo3↓  + Na2So4

MgSo4 + Ca(OH)2 = CaSo4↓ + Mg(OH)2