untitled
Metode de supraveghere a
poluării mediului
Conceptul de dezvoltare
durabilă
Fundamentală pentru conceptul de dezvoltare durabilă este
necesitatea
integrării obiectivelor
economice cu cele
ecologice şi de protecţia mediului.O lungă perioadă de timp,pană în
urmă cu
circa 20 de ani,se acorda prioritate creşterii economice,excluzand
problemele
de protecţia mediului.Formele grave de manifestare a deteriorării componentelor mediului înconjurător impun
schimbarea acestei optici.Desigur că perspectiva creşterii economice
înaintea
protecţiei mediului este posibilă.Se poate susţine o astfel de
strategie prin
faptul că o economie stabilă generează fonduri şi permite o intensă
muncă
socială în domeniul protecţiei mediului.
Managementul ecologic,ca şi ştiinţa medicală,are un principiu
confirmat:prevenirea este întodeauna mai bună şi mai economică decat
tratarea.De aceea este esenţial ca în această etapă de dezvoltare a
omenirii,în
toate ţările,obiectivele economice şi cele ecologice,incluzand şi
acţiunile de
protecţia mediului,să fie integrate de la început cu scopul de a
minimaliza
pagubele ecologico-economice.
În domeniul legislativ se au în vedere atat legi cadru,cat şi
legi
specifice unui domeniu sau altul de activitate.În paralel trebuie
desfăşurate
activităţi de elaborare de normative,instrucţiuni,standarde,etc pentru
a
asigura un concept unitar de acţiune.
Componenta economico-tehnologică este cea care trebuie să
promoveze
acţiunile cu caracter pragmatic şi efect imediat.Sistemul de
taxe,tarife.penalităţi trebuie să asigure descurajarea industriilor şi
tehnologiilor polunate şi încurajarea promovării aşa numitelor
tehnologii
„curate”.O deosebită importanţă pentru succesul activităţii de
protecţie a
mediului,în prezent şi perspectivă o au elementele de ordin
informativ-educativ,care să modifice modalităţi şi obiceiuri contrare
unei bune
gestionări a factorilor de mediu.Toate aceste activităţi trebuie făcute
pe baza
atragerii,în toate fazele,de la decizie pană la aplicare,a
colectivităţilor
locale.De semnalat este rolul deosebit de important al organizaţiilor
neguvernamentale pe această linie.
Începutul oricărei activităţi de protecţia mediului dintr-o
ţară,ca
politică de stat,coerentă şi eficientă,se face cu organizarea şi
asigurarea
funcţionării sistemului de supraveghere a mediului,în ansamblu,şi a
componentelor
sale.
În ceea ce priveşte
Romania,încă de la
începutul perioadei cand protecţia mediului a devenit o preocupare
primordială
a statului,deci după 1989, a fost elaborată o concepţie modernă de
organizare a
sistemului de monitoring,materializand cele două concepte actuale ce se
cer: un
sistem integrat pentru toţi factorii de mediu şi un sistem global,pe
diferite
niveluri de agregare,inclusiv cu conectare la reţeaua mondială.Acest
concept a
fost elaborat în Romania cu începere din 1990 şi organizarea sistemului
este în
derulare cu sprijinul unor instituţii internaţionale.
În ultimii 20 de ani specialiştii şi
oameni de decizie au înţeles acuitate problemei poluarii
mediului,căutand
soluţii locale sau globale,economice,tehnice sau politice.Aceasta a
condus la
dezvoltarea ingineriei mediului.
Metode şi utilaje de reţinere a
suspensiilor solide
din gazele de
ardere
În funcţie de locul de amplasare faţă de sursele de emisie a
bioxidului
de sulf şi oxizilor de azot,pot fi alese următoarele tipuri de aparate:
camere
de liniştire,cicloane,filtre din materiale semipermeabile,scrubere şi
filtre
electrostatice.
1.Camerele de liniştire gravitaţionale
Principiul acestor aparate impune trecerea gazelor printr-o
cameră cu
secţiune foarte mare,cu viteză foarte scăzută,unde,sub acţiunea
gravitaţiei,particulele de dimensiuni mai mari se separă din
gaz.Eficienţa
acestor aparate este dependentă în foarte mare măsură de mărimea şi
densitatea
particulelor.
2.Cicloanele
Eficienţa acestora este mărită în comparaţie cu cea a camerelor
de
liniştire.Din cauza introducerii tangenţiale,cu viteză mare a
gazelor,acestea
capătă o mişcare elicoidală,iar particulele,sub acţiunea forţei
centrifuge,sunt
separate langă peretele ciclonului,după care cad în partea inferioară
conică a
acestuia de unde se elimină.
3.Filtrele din
materiale semipermeabile
Gazele încărcate cu praf sunt trecute printr-un mediu semiporos
din
materiale ţesute sau paslă,care reţine particulele de praf,gazul epurat
trecand
mai departe.Eficienţa de reţinere a acestor filtre,este foarte
ridicată,însă
utilizarea lor este limitată la temperaturi şi unităţi reduse.
4.Scrubere
În aceste aparate
particulele sunt reţinute
prin spălarea cu un lichid,apoi acestea sunt separate în decantoare sau
separatoare
centrifugale.
5.Filtrele
electrostatice
Acestea sunt
probabil cele mai potrivite
pentru reţinerea prafului,utilizate atat pentru particule micronice,cat
şi
pentru cele mai mari atat la presiuni,umidităţi şi temperaturi
scăzute,cat şi
pentru valori ridicate ale acestora.
Procedee de reducere a
oxizilor de azot din gazele de ardere
Există cateva tehnici pentru împiedicarea formării de NOx în
cantităţi
mari,toate avand ca principiu arderea cu coeficienţi de exces de aer
foarte
scăzuţi.Ele se numesc arzătoare de NOx scăzut.Una dintre metode constă
în
montarea arzătoarelor în colţurile focarelor astfel încat aerul
secundar de
ardere şi combustibilul să nu fie conţinute în acelaşi jet.Jeturile de
combustibil se întalnesc tangenţial în centrul focarului,formand o zonă
de
ardere circulară.Tratarea oxizilor de azot din gazele de ardere poate
fi
efectuată prin mai multe metode,care pot fi grupate în două mari
categorii:uscată şi umedă.Dintre procedeele uscate cele mai importante
sunt
cele cu reducere catalitică selectivă şi cu reducere necatalitică
selectivă.Procedeele umede includ reţinerea atat a oxizilor de azot,cat
şi a
celor de sulf,fie simultan,fie separat Reducerea emisiilor de agenţi
poluanţi
din transporturi se referă mai ales la perfecţionarea motoarelor cu
ardere internă,
care trebuie făcută în sensul asigurării unei arderi complete a
combustibilului,deci în sensul eliminării hidrocarburilor nearse şi al
oxidului
de carbon din gazele de eşapament.
untitled
Motoarele alimentate cu hidrogen-cum ar fi,spre
exemplu,actualele motoare-rachetă au gazele de ardere formate numai din
vapori
de apă,pentru că oxidul de carbon şi oxizii de azot nu au de unde
proveni,întrucat nici hidrogenul şi nici oxigenul lichid-care serveşte
drept
carburant în aceste motoare-rachetă-,nu conţin carbon sau azot.Doar
cantităţi
infime de oxizi de azot se formează la ieşirea jetului de gaze
fierbinte în
atmosferă,care conţine,după cum se ştie,4/5 din volum azot.Această
infimă
poluare se va produce şi la motoarele cu ardere internă alimentate cu
hidrogen,deoarece acolo arderea nu se va face cu oxigen lichid,ci cu
aer
atmosferic.Cu toate acestea hidrogenul este considerat la ora actuală
combustibilul ideal din punct de vedere al nepoluanţei.
Lucrări hidrotehnice pentru
combaterea
efectelor distructive ale apelor
Acţiunile de
prevenire a poluării apelor şi combatere a efectelor acesteia sunt
coordonate
în general în toate ţările,pe linie de stat,avand la bază o legislaţie
menită
să protejeze resursele de apă ale ţării respective.După scopul urmărit
există o
serie de lucrări hidrotehnice de combatere a efectelor distructive ale
apelor:
-lucrări pentru înlăturarea deficitului de apă
din sol
-lucrări pentru prevenirea şi combaterea
excesului
dăunător de apă prin:regularizarea cursurilor de apă,îndiguiri,desecări
şi
drenaje.
-lucrări pentru combaterea inundaţiilor prin
acumulări,derivaţii,îndiguiri
-lucrări de întreţinere a cursurilor de
apă:reprofilări,tăieri de coturi,protecţia malurilor,combaterea
alunecărilor de
teren.
Ca şi în cazul
lucrărilor de utilizare a apelor,şi lucrările de combatere a efectelor
distructive sunt de mare amploare,dar cu un efect benefic în ceea ce
priveşte
mediul înconjurător.
Epurarea apelor
Metodele de epurare de clasifică în trei mari
categorii:epurarea mecanică
-epurarea
chimică
-epurarea biologică
Epurarea mecanică
asigură eliminarea din apele uzate a corpurilor mari vehiculate de
acestea,a
impurităţilor care se depun şi a celor care plutesc sau pot fi aduse în
starea
de plutire.În treapta de epurare mecanică se reţin suspensiile grosiere
şi cele
fine.
Pentru reţinerea
lor se utilizează: grătarele,sitele,separatoarele de
graăsimi,deznisipatoarele
şi decantoarele.
Epurarea chimică
mai este cunoscută sub numele de epurare mecano-chimică,deoarece este
precedată,în cele mai multe cazuri,de instalaţiile de epurare
mecanică.În
cadrul acestei epurări se folosesc reactivi pentru îndepărtarea prin
coagulare
a materialelor dispersate şi a celor coloidale.
Epurarea
biologică este procesul tehnologic prin care impurităţile organice din
apele
uzate sunt transformate de către o cultură de microorganisme în produşi
inofensivi(CO2,apa) şi în masă celulară nouă(biomasă).
Obiectul
activităţii de imbunătăţiri
funciare
Prin imbunătăţiri funciare se înţeleg
lucrările de tehnică agricolă care au drept scop punerea cat mai
deplină în
valoare a capacităţii de producţie a terenurilor agricole,ridicarea
ferilităţii
pămanturilor slab productive,prevenirea şi combaterea unor fenomene
naturale
care influenţează negativ productivitatea terenurilor agricole.
Lucrările pentru
prevenirea şi combaterea
excesului dăunător de apă din sol se clasifică în:-regularizarea
cursurilor de
apă;îndiguiri;desecări şi drenaje.
Metode de depoluare
fizico-chimice a solului
Aceste metode se clasifică în:-metoda
prin excavare-se extrage pămantul poluat pentru a fi tratat şi apoi se
pune la
loc.
-metoda prin injectare „venting”-se injectează azot,aer sau abur
care va
capta poluanţii.Aerul este aspirat printr-un puţ de tragere şi filtrat
cu
biofiltre sau filtre de cărbune.
-metoda de plutire-după extragere pămantul este trecut printr-o
sită.I
se adaugă apă şi agenţi tensioactivi.Aerul injectat în acest amestec
captează
poluanţii. –metoda
prin extragere electrică-solul trebuie să aibă o bună
conductibilitate(prezenţa
apei).Această tehnică constă ăn crearea unui camp electric printr-o
pereche de
electrozi.Acest procedeu are avantajul de a limita riscurile de
contaminare a
muncitorilor cu poluanţii respectivi.
-metoda extragerii prin încălzire-tehnica este aplicabilă
componenţilor
uşori care pot fi transformaţi în apă şi dioxid de carbon,precum
hidrocarburile.Pămantul
este excavat şi tocat,apoi este încălzit la 600-800 grade C,iar gazele
care ies
sunt retratate pt că pot conţine componente de sulf sau NOx toxice.
În ceea ce priveşte pesticidele,s-au
dat unele indicaţii pentru reducerea riscului de poluare a mediului
ambiant:utilizarea cantităţii minime de pesticid,perfecţionarea
echipamentelor
tehnice de împrăştiere a lor,modificarea formulei de administrare în
sensul
administrării concomitente a unor aditivi care să le mărească
persistenţa pe
sol.
O metodă care a dat deja rezultate
bune este caracterizată prin utilizarea radiaţiilor ionizante la
sterilizarea
masculilor de insecte dăunătoare,iar,deasemenea se pot utiliza
sterilizanţi
chimici,care se introduc în hrana dăunătorilor sau în locurile lor de
staţionare.Altă
metodă se bazează pe alterarea ritmurilor fiziologice.Astfel s-a
studiat
activitatea hormonului juvenil,care împiedică transformarea larvelor în
pupe.
În contextul conceptelor şi metodelor
prezentate,practica inginerească este chemată să găsească soluţii care
să
intervină favorabil în relaţia dintre activităţile umane şi mediul
înconjurător.Soluţiile propuse de ingineria mediului trebuie să
dezvolte
efectele favorabile şi să minimalizeze efectele negative.
|