Caragiale
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
re griji cu mutatul , în noul apartament e prevăzută o cameră de oaspeti , special pentru Paul si Fanny Zarifopol . La rându-i ,Zarifopol îi cultivă societatea : se văd des , fie la repetitiile generale de la Gewandhaus , din Liepzig , fie la Berlin , pentru lecturi din opera artistului ori pentru casnice comisioane . |
|
|
1
Prietenia cu Paul Zarifopol – o
constantã ce însenineazã pe
exilat
Are griji cu mutatul , în noul
apartament e prevãzutã o camerã de
oaspeti , special pentru Paul si Fanny
Zarifopol . La rându-i , Zarifopol îi
cultivã societatea : se vãd des , fie la
repetitiile generale de la Gewandhaus ,
din Liepzig , fie la Berlin , pentru lecturi
din opera artistului ori pentru
casnice comisioane . Piesa Titircã ,
Sotirescu & C-ie pusã repetat
pe tapet , rãmâne în mapã înainte
sã ia drumul , improbabil , al lucrului metodic
. Trece o fantomã a ultimilor ani
. Desi Caragiale nu renuntã la
proiect , îl încearcã disperarea cã o
victorie prea rapidã nu are cum
sã-l vindece de chinurile facerii .
Circulã pe la Viena si Budapesta
cu simpatii afisate pentru cauza
româneascã
.
Cu scrisul nu merge : s-or
fi epuizat resursele ? Încearcã
sã se distreze . Ascultã fanfare , bate
strãzile amator de distractie , pleacã
pânã la Munchen , sã trãiascã printre
bavarezi . La 1 septembrie 1910 editura
Adevãrul e gata cu volumul de prozã
. Berlinezul e sãnãtos si vesel …
numai bun … de însurat . De altfel
se pare cã existã la Munchen
un centru sensibil la freamãtul
literaturii autentice
.
Societatea româneascã PATRIA trimite lui
Caragiale o urare de muncã spornicã
semnatã de 47 tineri , bine sfãtuiti
de pictorul Marin Bunescu , bursier al
Academiei de Arte Frumoase .
Intrã în anul 1911 ,atras de ideea
unei reviste românesti de culturã
la Budapesta . De traditie transilvanã cu
caracter bilunar , se avanseazã titlul
Monumente Libere , un magazin destinat
publicului larg , dornic de instructie si
divertisment . Animatorii periodicului sunt
conducãtorii partidei nationale , Vasile Goldis
si Al. Vaida Voievod . Dar strategia
fruntsilor are de suferit din cauza
calomniilor si a luptei între generatii .
Faptul cã Românul Goldis pare sã
intentioneze neutralizarea Tribunei dã de
gândit . Caragiale întârzie sã se
afilieze uneia sau alteia . Rãmâne un
om cuminte . Pânã când ineptiile
antiromânesti proferate spinarea sa îl
ofenseazã . Textul sãu are titlul O
reparatiune . Începe , cu aceasta , sã colaboreze la
Românul ce îl învrãsbeste cu Tribuna .
Sigur cã pozitia lui Caragiale nu
place tuturor , de unde si epigrama ce
îi adreseazã Cincinat Pavelescu :
’’ Maestrului Caragiale
Esti cronometru fin ,
maestre
Dar la Românul , ce cati , oare ?
Au ei nevoie de ceasornic
,
Sau tu nevoie de unsoare ,,
În cercul bucurestean , vechii sãi apropiati ,
Cosbuc , Delavrancea si Vlahutã , îi trimit
telegrame si gânduri de bine . Totusi ,
în august , petrece zile senine , de sãrbãtoare
, dupã care nenea Iancu face o
vizitã lui Iuliu Maniu , însotit de
Octavian Goga . E un bun prilej sã
îsi exprime admiratia pentru Transilvania .
Dacã la Bucuresti nu e în
pregãtiri vreun spectacol cu vreo
piesã de-a sa , la Craiova Emil
Gârleanu pune la cale Sãptãmâna
Caragiale deschisã cu Nãpasta si
continuatã cu O scrisoare pierdutã .
Drepturi de autor, cocheta suma de
2200 lei !
1912 debuteazã cu semne amestecate . Titiricã ,
Sotirescu & C-ie nu face paşi înainte .
Lui Vlahutã îi declarã la 30
ianuarie, într-o fabulã tristã :
Dupã prea amarã
viatã
Nu fi lacom la dulceatã !
Dulciuri , mulţi pregătesc maestrului în
anul jubiliar ; prima Societatea Scriitorilor
Români cere dezlegare pentru o
serbare de cinstire în toată tara .
Caragiale refuză . Oficialitatea explică
opiniei publice lezate că scriitorul
va fi având probleme de sănătate .
Sexagenarul lasă pierdute mai multe
ocazii . Încercările publicitare îl
descumpănesc pe cât insistentele de
a-l transforma în mumie împănată :
Iubeşte-mă , îi scrie el lui Zarifopol ,
dar nu intra , mă rog frumos , în
sertarele mele , unde se ascund
măruntaiele mele .
Din toate părţile curg mesaje de
prietenie ; de la Iaşi , omagiul e semnat
de Mihail Sadoveanu si Topârceanu ; de
la Viata Românească parvine un
număr de revistă ce îi este
consacrat , cu articole de G.Ibrăileanu
si T. Arghezi , Convorbiri Literare tac , însă
Casa Regală patronează prin prinţul
Carol un festival teatral în ziua
de 31 ianuarie , Take Ionescu îl
declară mândria unui întreg neam .
Flacăra îi închină integral apariţia
ei din 4 februarie în coordonarea
lui Al.Vlahută . Regina Elisabeta si Al.Davila
, N. Iorga si C.D.Gherea sunt prezenţi
cu motivări entuziaste .
Totuşi e un fapt cã , golit de
un ideal , Caragiale nu a înţeles
sã primeascã pe seama literaturii lui ,
ceea ce omul , profanat în procese
si artistul refuzat de Academie îşi
dorise : recunoaşterea exactã , pentru contmporani
si istorie .
Singurãtatea îl apasã , prietenii-putini nu
îi ţin loc de lumea de-acasã ,
în care fusese jucat , de care , acum
îl despãrteau hotare geografice .
Voia sã vinã acum la Bucureşti .
Sã aducã piesa proaspãt scrisã , cea
mult anuntatã . Promisiunea , neumbritã de
temeri iniţial , rãmâne fantasmã de cum
vrea sã o astearnã pe hârtie , sã
îi gãseascã un tipar , sã o ofere
ascultãtorilor ca pe un vis împlinit
.
Moştenirea Momuloaiei se topeşte ca
gheata-n soare . Si deşi Teatrul Naţional
readuce în repertoriu Noaptea Furtunoasã
si Conu Leonida fatã cu reacţiunea ,
banii se lasã aşteptaţi . Grijile vieţii
pândesc , afirmã scriitorul , si în acele zile
, din toate pãrtile
.
Succes deplin nu are decât moartea
venitã pe neaşteptate în seara
zilei de 8 spre 9 iunie . O
crizã funestã de artero-sclerozã . Doliul
cuprinde tara . Guvernul decide funeralii
naţionale . Dar era o dãrnicie târzie ,
cum si exclamã epigrama apãrutã în
ziarul Opinia :
Mult sãrmane Caragiale
!
Curg la sume si parale
!
O , guvernu-ti este foarte
!
Bun si darnic dupã moarte .
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|