Doina - creatie folclorica
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Poezia “Doina” se include în volumul Poezii adunate ÅŸi îndreptate de
Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicată în 1852. CreaÅ£ia
lirică, populară, în versuri, ce exprimă confesiv cea mai bogată gamă de
sentimente umane: dragoste, ură, jale, revoltă. Ca orice creaţie
folcloricăţi aceasta are caracter oral, anonim, tradiţional, sincretic
ÅŸi traditional.Ca o formulă specifică doinei este cea de început:
“Doină, doină cântec dulce”, sau o structură poetică exclamativă, vizînd
legătura omului cu natura... |
|
|
1
Poezia “Doina” se include în volumul Poezii adunate şi îndreptate de
Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicată în 1852.
Creaţia lirică, populară, în versuri, ce exprimă
confesiv cea mai bogată gamă de sentimente umane: dragoste, ură, jale,
revoltă.
Ca orice creaţie folcloricăţi aceasta are caracter
oral, anonim, tradiţional, sincretic şi traditional.
Ca o formulă specifică doinei este cea de început:
“Doină, doină cântec dulce”, sau o structură poetică exclamativă,
vizînd legătura omului cu natura.
Apar astfel motive specifice cum ar fi: al
comuniunii omului cu natura, al codrului, al dorului. Sentimentele
dominante sunt exprimate sub forma unui monolog sau al unui dialog cu
elementele naturii.
Lirismul oscilează între tristeţe şi speranţă.
Tehnicile specifice doinei sunt: vocativele, repetiţiile, verbele la
imperativ, exclamaţiile şi interogaţiile.
Procedeele artistice specifice sunt: invocaţiile
retorice, personificările, paralelismele, epitetele, comparaţiile şi
inversiunile.
Titlul denumeşte una din cele mai frumoase şi mai
dragi creaţii populare româneşti.
Creaţia lirică, doina exprimă sentimente de dragoste
ale românului faţă de această creaţie specifică neamului românesc.
Aceasta la însoţit pe român în toate momentele
decisive ale vieţii, versurile mângâindu-i sufletul şi alinându-i
tristeţea în momente de restrişte, vibrând de bucurie în clipele sale
de fericire. Această creaţie lirică debutează cu cu o repetiţie
asociată cu un epitet expresiv, cu o formulă de adresare: “Doină, doină
cântec dulce”. Viersul ei vrăjit încântă pe oricine şi-l ţine în loc,
ipresionându-l prin vitalitate şi pasiune(“viers de foc”): “Când
te-aud, nu m-aş mai duce!; Când răsuni, eu stau pe loc!”.
Rotaţia anotimpurilor e transpusă în universul ei sensibil: bucuria la
venirea primăverii o dată cu renaşterea naturii(“Eu cânt doina pe
afară, / De mă-ngând cu florile /Şi
privighetorile“), dar şi tristeţea la venirea iernii ce viscoleşte.
Când românul cânta doina lângă vatră (“Eu cânt doina-nchis în casă, /
De-mi mai mângâi zilele, / Zilele şi nopţile”).
La venirea primăverii, românul îşi simte sufletul tresărind la
cântecul tumtos al doinei haiduceşti (“Frunza-n codru cât învie, /
Doina cânt de voinicie”). Apare aici un motiv specific al acestei
creaţii literale folclorice: comuniunea strânsă dintre om şi natură.
Doina reprezintă chiar sufletul românului, căci
suspinul şi şoapta ei îi dau bucuria de a trăi, înfruntând soarta (
Doina cânt, doina şoptesc, /Tot cu doina vieţuiesc”). Repetiţiile
“doina” şi enumeraţiile: “zic”, “şoptesc”, “vieţuiesc”, precum şi
epitetele “cântec dulce” , “viers cu foc” amplifică varietatea
sentimentelor faţă de această creaţie cu caracter oral, anonim,
tradiţional, sincretic şi sincretic. Totodată repetiţiile şi
enumeraţiile: De mă-ngând cu florile /Şi
privighetorile“ amplifică ideea de timp îndelungat de când doina a
apărut în viaţa românului.
Enumeraţia personificărilor este procedeul artistic fundamental din
această poezie.
Ca tehnică specifică se observă folosirea
exclamaţiilor realizate prin vocative: “Doina, doina,”
Enumeraţia verbelor la indicativ: “zic”, “şoptesc”,
“vieţuiesc” aduc versul doinei mai aproape de sufletul omului.
Subiectivismul este accentuat de folosirea verbelor
şi pronumelui de persoana I: aud, m-aş duce, stau, cânt, mângâi .
Subiectivismul dă muzicalitate versurilor
amplificată de elementele prozodice: rima împerecheată, ritmul trohaic,
măsura scurtă, de 7-8 silabe.
Argumentele aduse demonstrează că această operă
lirică, populară, în versuri, ce exprimă confesiv cea mai bogată gamă
de sentimente umane: dragoste, ură, jale, revoltă este o doină.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|