1
Adverbul [adv.]
1) Atunci Mihai Viteazul a hotărât să-l atace îndată
pe Sinan-Paşa.
Difiniţie:
Partea de vorbire neflexibilă care determină un verb, arătând o
caracteristică a unei acţiuni sau stări ori împrejurare = ADVERB.
2) El a fost destul mândru de izbânda sa.
3) Domnul s-a gândit aproape totdeauna de Unire.
Adverbul mai poate determina:
- un adjectiv
- un alt adverb
Clasificare:
Atunci am plecat departe de locurile acelea. Trăisem bine acolo, dar
le-am părăsit lesne, imediat ce se ivise ocazia. Dincolo, anevoie
mi-aminteam de vremurile trecute.
Adverbul poate fi:
- de loc: aici, acolo, departe,
aproape, sus, jos, dincolo, dincoace, pretutindeni,
nicăieri, împrejur;
- de timp: azi(astăzi), ieri,
atunci, acum, alaltăieri, mâine, totdeauna, niciodată, odată,
câteodată, uneori, cândva, odinioară, nicicând, când;
- de mod: aşa, astfel, aievea,
bine, lesne, repede, anevoie, cum,
oarecum; După
structură:
-simple: aşa, azi, aici, bine, lesne;
-compuse: niciodată, câteodată, acasă, aseară,
cândva, nicicând;
Adverbe provenite din alte părţi de vorbire:
1) Un ou frumos este încodeiat de bunica. (adj.)
Bunica a încodeiat frumos oul. (adv.)
2) Primăvara este un anotimp frumos. (subst.)
(denumesc unităţi calendaristice)
Paştele se sărbătoreşte primăvara. (adv.)
|