1 Adverbul [adv.]

1)    Atunci Mihai Viteazul a hotărât să-l atace îndată pe Sinan-Paşa.
Difiniţie:
Partea de vorbire neflexibilă care determină un verb, arătând o caracteristică a unei acţiuni sau stări ori împrejurare = ADVERB.
2)    El a fost destul mândru de izbânda sa.
3)    Domnul s-a gândit aproape totdeauna de Unire.
Adverbul mai poate determina:
 - un adjectiv
 - un alt adverb
Clasificare:
Atunci am plecat departe de locurile acelea. Trăisem bine acolo, dar le-am părăsit lesne, imediat ce se ivise ocazia. Dincolo, anevoie mi-aminteam de vremurile trecute.
      Adverbul poate fi:
       - de loc: aici, acolo, departe, aproape, sus, jos, dincolo, dincoace,    pretutindeni, nicăieri, împrejur;
       - de timp: azi(astăzi), ieri, atunci, acum, alaltăieri, mâine, totdeauna, niciodată, odată, câteodată, uneori, cândva, odinioară, nicicând, când;
       - de mod: aşa, astfel, aievea, bine, lesne, repede, anevoie, cum, oarecum;           După structură:
    -simple: aşa, azi, aici, bine, lesne;
    -compuse: niciodată, câteodată, acasă, aseară, cândva, nicicând;



Adverbe provenite din alte părţi de vorbire:
1)    Un ou frumos este încodeiat de bunica. (adj.)
Bunica a încodeiat frumos oul. (adv.)
2)    Primăvara este un anotimp frumos. (subst.) (denumesc unităţi calendaristice)
Paştele se sărbătoreşte primăvara. (adv.)