1
Argumentarea ca o operă
studiată aparţine genului dramatic
1. Definiţia:
''Genul dramatic cuprinde opere literare destinate a
fi reprezentate pe scenă.De aceea ,creaţia dramatică impune anumite
limite in ceea ce priveste amploarea în timp şiin spaţiu a actiunii
prezentate.''
2. I.L.Caragiale - cel mai apreciat dramaturg romăn
,fiind autorul unor piese de teatru remarcabile ,printre care ''Kir
Ianulea'' ,''O noapte furtunoasă'',...
3. O scrisoare pierdută ,una dintre cele mai
cunoscute piese de teatru ale dramaturgiei româneşti ,mereu actuală
,pusă în scenă în diferite concepţii regizorale.
4. Structura textului:
''Ca în orice piesă de teatru ,textul este divizat
in acte care la rândul lor cuprind mai multe scene .Piesa ''O scrisoare
pierdută'' cuprinde 4 acte numerotate iar scenele sunt delimitate prin
plecarea sau prin intrarea unor personaje (ex.:''Tipătescu iese în
stânga'').''
''Fiind o operă dramatică ,conţine indicaţii scenice
prin care autorul dă sugestii privind jocul actorilor şi aranjarea
decorului ,de obicei marcate între paranteze (ex.:''râzând'' ,''cu
tărie'' ,''mâhnit'').
5. Acţiunea oricărei piese de teatru se dezvoltă în
jurul unui conflict dramatic:
''Acţiunea se desfăsoară ,de fapt ,în jurul
rătacirii unei scrisori de dragoste ,pe care prefectul Tipătescu i-o
trimite soţiei lui Trahanache ,Zoe. Aceasta pierde însă scrisoarea
,care ,ajunsă în mâinile adversarului politic , Caţavencu ,devine un
instrument de şantaj .Caţavencu ameninţă cu publicarea scrisorii în
cazul în care Tipătescu ,Trahanache şi cei din partidul lor nu îi
susţin candidatura pentru un loc în parlament.''
6. Personajele textului dramatic sunt prezentate la
inceput cu detalii privind identitatea lor.
7. Personajele comunică prin intermediul dialogului
,autorul (naratorul) neintervenind deloc în text .Fiecare intervenţie a
personajelor se numeşte replică şi personajul care o dă este numit la
început şi se fac unele indicaţii scenice privind jocul acestuia (Atat
Pristanda cat şi Tipătescu îşi schimbă tonul ,poziţia ,mimica în cursul
dialogului şi acest lucru este indicat cu precizie între paranteze)
8. O altă modalitate de comunicare este monologul
dramatic constând în intervenţia amplă a unui personaj aflat singur sau
făcând abstracţie de celelalte personaje de pe scenă .Se notează de
obicei cu indicaţia ,,aparte’’.
Tehnica aparte-urilor este frecvent aflată în
dramaturgie.
Rolul monologului este de a dezvălui gândurile
personajului şi părerile lui despre ceilalţi (Gândurile lui Pristanda
,din scena 2 ,despre conul Fănică ,coana Joiţica ,…)
9.Interogaţia retorică şi exclamaţia retorică au un rol esenţian în
textul dramatic ,sunt folosite pentru a da relief personajelor şi
pentru a conferi voiciune dialogului şi sunt însoţite de o intonaţie
specifică.
:::::::::::::::::::::::::::::::pg180::::::::::::::::::::::::::::::::::::::.
10. Încheere.
|