1
                                                                 Argumentarea ca o operă  
studiată aparţine genului dramatic

1.    Definiţia:
    ''Genul dramatic cuprinde opere literare destinate a fi reprezentate pe scenă.De aceea ,creaţia dramatică impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea în timp şiin spaţiu a actiunii prezentate.''

2.    I.L.Caragiale - cel mai apreciat dramaturg romăn ,fiind autorul unor piese de teatru remarcabile ,printre care ''Kir Ianulea'' ,''O noapte furtunoasă'',...

3.    O scrisoare pierdută  ,una dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale dramaturgiei româneşti ,mereu actuală ,pusă în scenă în diferite concepţii regizorale.

4.    Structura textului:
    ''Ca în orice piesă de teatru ,textul este divizat in acte care la rândul lor cuprind mai multe scene .Piesa ''O scrisoare pierdută'' cuprinde 4 acte numerotate iar scenele sunt delimitate prin plecarea sau prin intrarea unor personaje (ex.:''Tipătescu iese în stânga'').''
    ''Fiind o operă dramatică ,conţine indicaţii scenice prin care autorul dă sugestii privind jocul actorilor şi aranjarea decorului ,de obicei marcate între paranteze (ex.:''râzând'' ,''cu tărie'' ,''mâhnit'').

5.    Acţiunea oricărei piese de teatru se dezvoltă în jurul unui conflict dramatic:
    ''Acţiunea se desfăsoară ,de fapt ,în jurul rătacirii unei scrisori de dragoste ,pe care prefectul Tipătescu i-o trimite soţiei lui Trahanache ,Zoe. Aceasta pierde însă scrisoarea ,care ,ajunsă în mâinile adversarului politic , Caţavencu ,devine un instrument de şantaj .Caţavencu ameninţă cu publicarea scrisorii în cazul în care Tipătescu ,Trahanache şi cei din partidul lor nu îi susţin candidatura pentru un loc în parlament.''

6.    Personajele textului dramatic sunt prezentate la inceput cu detalii privind identitatea lor.
7.    Personajele comunică prin intermediul dialogului ,autorul (naratorul) neintervenind deloc în text .Fiecare intervenţie a personajelor se numeşte replică şi personajul care o dă este numit la început şi se fac unele indicaţii scenice privind jocul acestuia (Atat Pristanda cat şi Tipătescu îşi schimbă tonul ,poziţia ,mimica în cursul dialogului şi acest lucru este indicat cu precizie între paranteze)

8.    O altă modalitate de comunicare este monologul dramatic constând în intervenţia amplă a unui personaj aflat singur sau făcând abstracţie de celelalte personaje de pe scenă .Se notează de obicei cu indicaţia  ,,aparte’’.
    Tehnica aparte-urilor este frecvent aflată în dramaturgie.
    Rolul monologului este de a dezvălui gândurile personajului şi părerile lui despre ceilalţi (Gândurile lui Pristanda ,din scena 2 ,despre conul Fănică ,coana Joiţica ,…)
    
9.Interogaţia retorică şi exclamaţia retorică au un rol esenţian în textul dramatic ,sunt folosite pentru a da relief personajelor şi pentru a conferi voiciune dialogului şi sunt însoţite de o intonaţie specifică.
         :::::::::::::::::::::::::::::::pg180::::::::::::::::::::::::::::::::::::::.
10. Încheere.