Vasile Alecsandri
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Vasile Alecsandri a fost un scriitor cu o bogată activitate literară şi
politică, care a participat la revoluţia de la 1848 şi a luptat pentru
unirea principatelor române. Autor al “Doinelor ÅŸi lăcrămioarelor”, al
“Mărgăritarelor” ÅŸi “Pasteluri”, numit de Eminescu în “Epigorii” – “rege
al poeziei româneÅŸti”, a fost cu adevărat, suveran al acesteia, până la
ivirea magnificului “luceafăr”... |
|
|
1
Portofoliu “Vasile Alecsandri”
Clasa a V-a A eleva Pricop Adriana
Tabel cronologic:
1821 sau 1819-Iulie; se naşte, în oraşul Bacău, Vasile Alecsandri.
1827 -Învaţă acasă cu dascălul Gheorghe Vida.
1828 -Invaţă la pensionul lui Victor Cuénim din Iaşi.
1834 -Pleacă la studii la Paris.
1839 -Se întoarce de la studii; împreună cu Costachi Negri
călătoreşte prin Italia.
1840 -Colaborează la Dacia literară; apare
nuvela Buchetiera de la Florenţa.
-Împreună cu M.
Kogălniceanu şi C. Negruzzi conduce teatrul din Iaşi.
-Se pune în scenă
prima lui piesă: Farmazonul din Hârlău.
1842 -Culege poezii populare, împreună cu Alecu Russo şi alţii.
-Scrie primele poezii sub influenţa folclorului.
1844 -Apare revista Propăşirea, unde Alecsandri publică doine,
Istoria unui Galbân şi O plimbare la munţi.
-Se joacă la Iaşi
piesa Iorgu de la Sadagura.
1846 -Lungă călătorie prin Italia şi Germania; scrie majoritatea
poemelor din ciclul Lăcrimioare.
1847 -Scrie Balta Albă.
1848 -Scrie Deşteptarea României ( iniţial cu titlul Către
români); redactează, împreună cu alţii, petiţia către domnitorul Mihail
Surza.
-După înăbuşirea
revoluţiei se refugiază în munţi şi apoi la Braşov.
-Scrie memoriul
Protestaţie în numele Moldovei, a Omenirii şi a lui Dumnezeu.
-Colaborează cu C.
Negri, Alecu Russo şi alţii la întocmirea programului politic
Pricipiile noastre pentru reformarea Patriei.
-Exilat la Paris, îşi
continuă lupta pentru cauza Ţărilor Române.
1849 -Publică articolul Români şi poezia lor.
-Se întoarce din exil.
-Are loc reprezentarea
piesei Chiriţa la Iaşi.
-Colaborează la ziarul
ieşean Zimbrul.
1852 -Apare prima culegere de poezii populare la Iaşi.
-Apare Teatrul românesc;
Repertoriu dramatic - cuprinzând piesele sale de
teatru.
-Apare primul număr din revista România literară;
difuzarea revistei este oprită.
1853 -Apare la Paris primul volum de versuri Doine şi lăcrămioare.
-Apare la Iaşi a doua culegere de poezii populare.
1854 -Vasile Alecsandri eliberează ţiganii robi moşteniţi de la
tatăl său.
1855 -Apare revista România literară.
-Apare la Paris culegerea de poezii populare
româneşti tradusă de V. Alecsandri.
1856 -Face parte din comitetul Unirii de la Iaşi; scrie Hora
unirii, publicată în Steaua Dunării.
1857 -Se pune în scenă Cinel-Cinel.
-Este ales deputat în Divanul ad-hoc din Moldova.
1858 -Ministru de extreme; figurează pe lista candidaţilor la
domnie.
1859 -Al.I. Cuza este ales Domn; poetul pleacă într-o călătorie
diplomatică cu scopul de a obţine recunoaşterea Unirii Ţărilor Române
sub un singur Domn.
1860 -Se retrage la Mirceşti; scrie: Rusaliile în satul lui
Cremine; Sandu Napoilă, ultraretrogradul; Clevetici, ultrademagogul.
1862 -Scrie Istoria misiilor mele diplomatice.
1863 -Apare la Iaşi a doua ediţie a volumului Doine şi
lăcrămioare, cuprinzând şi circul Mărgăritărele.
-Domnitorul îl trimite într-o nouă misiune
diplomatică.
1866 -Devine membru al Societăţii Academice Române.
-Apare ediţia a doua a culegerii Poezii populare ale
românilor.
1868 -Începe publicarea Pastelurilor.
1872 -Scrie Răzbunarea lui Statu Palmă şi Dumbrava roşie.
1874 -Publică piesa Boieri şi ciocoi; scrie Dan, căpitan de plai.
1875 -Apar primele şapte volume ale ediţiei Opere complete.
1877 -Publică Baltagul şi Carpatul, din ciclul Ostaşii noştri.
-Scrie Odă ostaşilor români, Sergentul, Căpitanul Romano, Peneş
Curcanul etc.
1878 -Apare volumul Ostaşii noştri; scrie Epistolă generalului
Florescu şi Eroii de la plevna;
1879 -Se pune în scenă Despot Vodă.
1880 -Apare ultimul volum din Opere complete cuprinzând
ciclurile Legende nouă şi Ostaşii noştrii.
-Scrie Sânziana şi Pepelea.
1883 - Scrie Fântăna Blanduziei, piesa în versuri.
1884 -Scrie piesa Ovidiu.
-Are loc reprezentarea piesei Fântâna Blanduziei.
1885 -Are loc reprezentarea piesei Ovidiu.
-Ete numit Ministrul României la Paris.
1888 -Scrie poeziile Plugul blăstemat, Fluierul, Unor critici.
1890 -22-23 august- poetul moare la Mirceşti, unde este
înmormântat.
Date biografice:
Vasile Alecsandri a fost un scriitor cu o bogată activitate literară şi
politică, care a participat la revoluţia de la 1848 şi a luptat pentru
unirea principatelor române. Autor al “Doinelor şi lăcrămioarelor”, al
“Mărgăritarelor” şi “Pasteluri”, numit de Eminescu în “Epigorii” –
“rege al poeziei româneşti”, a fost cu adevărat, suveran al acesteia,
până la ivirea magnificului “luceafăr”.
Alecsandri a exprimat cu cea mai înaltă expresie artistică iubirea
omenească şi dorul de patrie, a descris ca nimeni altul înaintea sa,
frumeseţea proprie a pământului natal. El a încălzit ostaşii cu raza
poeziei, însufleţindu-i pe aceştia pe câmpul de luptă pentru
indeperndenţa ţării. Mărturie stau poeziile “Peneş Curcanul”,
“Deşteptarea României”, “Hora Unirii”, ”Odă ostaşilor români”, poezii
care prin înaltul mesaj patriotic şi civic au servit şi servesc marile
idealuri naţionale de dreptate, libertate, independenţă şi neatârnare.
Deschizând farmecul limbii române în poezia populară, ştiind să picteze
în cuvinte şi să pună în mişcare, cu măiestrie de artist desavârşit,
priveliştile, Alecsandri îşi încununează opera cu legendele istorice
(Dan, căpitan de plai) şi fantastice (Legenda Ciocârliei) precum şi cu
Pasteluri.
Pastelurile “Concertul în luncă”, “Gerul”, “La gura sobei”, “Iarna” şi
altele, sunt numai câteva din creaţiile originale de tablouri din
natură, prin care poetul descoperă privelişti graţioase. Astfel,
ritualul sărutării de către soarele uscat “pe cereasca mândră scară” a
florilor primăverii: /”Dediţei şi viorele,brebenei şi toporaşi/Ce
răzbat prin frunzi uscate şi se-arată drăgălaşi”;senzaţia de fraged şi
delicat în lumea pudruită cu mărunt mărgăritar”, o veveriţă mică ce
saltă(…) pe “o creangă de stejar” etc. Evidenţierea stihiilor
dezlănţuite ale naturii din anotimpul iarna: “aspru şi sălbatic, gerul
strânge neagra luncă în braţe”,”cu jălire”, face suflând pod de gheaţă
între maluri etc; subliniază măiestria picturală ajunsă la perfecţiune.
În povestirea “Vasile Porojan” scriitorul îşi exprimă retrospectiv
sentimentele de amiciţie faţă de fostul rob Vasile Porojan, poveste în
care profunzimea gândirii şi sinceritatea expunerii îl cuceresc pe
cititor. După ce sunt eliberaţi de pe moşia Mirceşti, robii se întorc
după 6 luni, goi, bolnavi, morţi de foame, îngheţaţi de ger, căzând în
genunchi pentru a fi primiţi înapoi. Alecsandri meditează asupra
fenomenului şi face o analiză socială amplă, conchizând: “această
reîntoarcere la scavie m-a făcut a cugeta mult asupra modului de
a elibera popoarele ce sunt scalve din născare şi m-am convins că pe
cât este de neomenec faptul de a-l lipsi pe om de libertate, pe atât de
necumpătat e faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la
fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi
pripite”.
Poezii de Vasile Alecsandri:
Bucovina
(Doină cultă)
Dulce
Bucovină,
Dulce Bucovină
Veselă
grădină
Vântul se înclină
Cu pomi
roditori
Cu aripa lui
Şi mândri
feciori!
Iarba câmpului,
Cuib de
păsărele
Naşte prim şoptire
Albe,
sprintenele,
Scumpa amintire
Care’n ochii
lor
De-un trecut frumos,
Au foc
răpitor.
Mare, glorios.
Tu ce eşti o
floare
Fii în veci voioasă
Căzută din
soare,
Pe cât eşti de frumoasă!
Cu trei alte
flori,
Fie traiul tău
Ale tale
surori!
După gândul meu!
Ele către
tine
Ah! Cine te vede
Privesc cu
suspiciune
Chiar în rai se crede,
Şi tu le
zâmbeşti
Cine-i trecător
Cu zâmbiri
cereşti.
Te plânge cu dor.
1
Conţinutul şi ideile Textului
Bucovina - Poetul îşi exprimă admiraţia pentru ţinutul bogat şi frumos
al Bucovinei, pe care o compară cu o “veselă grădină”, cu o “floare/
Căzută din soare” şi despre a cărei frumuseţi şi măreţi a trecutului
vorbesc până şi vântul şi iarba. Singura tristeţe a poetului ete
produsă de faptul că “trei alte flori”- celelalte trei ţinuturi
romăneşti, surorile Bucovinei- sunt despărţite de aceata, privind spre
ele “cu suspiciune”. Finalul poeziei aduce din nou în prim plan
trăirile poetului, care-i doreşte Bucovinei ca traiul să-i fie pe
măsura gândurilor autorului, încununând exprimarea acestei stări
afective.
Rima simplă, împerecheată
(“…Bucovină/…grădină//…roditori/..feciori”..), epitetele şi ele
nepretenţioae, alese din vocabularul obişnuit(“zâmbiri cereşti”,
“scumpa amintire”, “trecut frumos” etc.), asemănătoare cu cele prezente
în poeziile populare ne îndreptăţesc să considerăm această poezie o
doină scrisă după modelul unei doine populare.
Sfârşit de toamnă
(literatură română)
Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi şi-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejită;
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tus-patru părţi a lumii se ridică ‘nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri;
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori,
Trece un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, câinii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.
Conţinutul şi ideile textului:
Tabloul sfârşitului de toamnă este anunţat de plecarea “cârdului de
cocoare” şi de rândunele, despre care se vorbeşte la timpul
trecut
(părăsit-au”, “au fugit”, “pribegit-au”). Din acest moment, sfârşitul
de toamnă este gata instalat, drept care aspectele lui vizuale sunt
descrise mai departe de către poet la timpul prezent. Acest lucru,
alături de folosirea foarte frecventă a verbelor conferă poeziei de
faţă un accentuat dinamism, astfel încât cititorul-ca şi poetul-asistă
neputincios la inevitabilele transformări care se produc: “frunzele
cad, zbor în aer şi de crengi se deslipesc, “soarele iubit
se-ascunde”,"ziua scade, iarna vine”,”vântul şuieră” etc. Elementele
adjectivale de descriere sunt destul de puţine la număr, ele
constituind doar mici completări vizuale ale tabloului: câmpia e
veştejită, lunca “pare ruginită”, norii sunt negrii. Tristeţea poetului
şi , în general, a omului este o stare, şi nu sentiment, o stare de
moment creată de însuşi tabloul la care el asistă şi căreia de altfel
poetul îi găseşte, ironic, o rezolvare simplă:”…şi se-apropie de foc”.
Gerul
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jălire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte,
Si, privind la focul vesel care-n sobe
străluceşte,
El depune flori de iarnă prin cristalul
îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoţând aburi lungi pe nare.
O! tu gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!
Expresii frumoase: “gerul aspru şi sălbatic, neagra luncă, mireasmă
moartă, văl alb, ţurţuri lucitori, focul vesel, flori de iarnă,
critalul îngheţat, pod de gheaţă, ghirlandă de cristaluri, verii
îmfloriri, aripi de vultur, câmpul luciu, aburi lungi pe mare, gerul
năprasnic”.
Versuri frumoase: “Gerul aspru şi sălbatic strânge-n brate-i cu jălire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;”
“Şi privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,”
“Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,”
La gura sobei
1.Aşezat la gura sobei
noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
2.Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte carii trec pe punţi de aur;
Iată cai de fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palate mândre fete de-mpăraţi.
3.Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai..
Nu departe stă Pepelea, tupilat în flori de mai.
4.Dar pe tine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E Ileana Cosânzeana!.. În cosiţă floarea-i cântă.
Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,
Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
Expresii frumoase: “focul scump tovarăş, flacăre albastră, poveştilor
minuni, pasăre măiastră, pajuri năzdrăvane, viu aminte”.
Versuri frumoase: “Iată cai de fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari
palate mândre fete de-mpăraţi”.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|