1 Portofoliu “Vasile Alecsandri”
Clasa a V-a A eleva Pricop Adriana

Tabel cronologic:
1821 sau 1819-Iulie; se naşte, în oraşul Bacău, Vasile Alecsandri.
1827  -Învaţă acasă cu dascălul Gheorghe Vida.
1828  -Invaţă la pensionul lui Victor Cuénim din Iaşi.
1834  -Pleacă la studii la Paris.
1839  -Se întoarce de la studii; împreună cu Costachi Negri călătoreşte prin Italia.
1840  -Colaborează la Dacia literară;    apare nuvela Buchetiera de la Florenţa.
         -Împreună cu M. Kogălniceanu şi C. Negruzzi conduce teatrul din Iaşi.
         -Se pune în scenă prima lui piesă: Farmazonul din Hârlău.
1842  -Culege poezii populare, împreună cu Alecu Russo şi alţii.
    -Scrie primele poezii sub influenţa folclorului.
1844  -Apare revista Propăşirea, unde Alecsandri publică doine, Istoria unui Galbân şi O plimbare la munţi.
         -Se joacă la Iaşi piesa Iorgu de la Sadagura.
1846  -Lungă călătorie prin Italia şi Germania; scrie majoritatea poemelor din ciclul Lăcrimioare.
1847  -Scrie Balta Albă.
1848  -Scrie Deşteptarea României ( iniţial cu titlul  Către români); redactează, împreună cu alţii, petiţia către domnitorul Mihail Surza.
         -După înăbuşirea revoluţiei se refugiază în munţi şi apoi la Braşov.
         -Scrie memoriul Protestaţie în numele Moldovei, a Omenirii şi a lui Dumnezeu.
         -Colaborează cu C. Negri, Alecu Russo şi alţii la întocmirea programului politic Pricipiile noastre pentru reformarea Patriei.
         -Exilat la Paris, îşi continuă lupta pentru cauza Ţărilor Române.
1849  -Publică articolul Români şi poezia lor.
         -Se întoarce din exil.
         -Are loc reprezentarea piesei Chiriţa la Iaşi.
         -Colaborează la ziarul ieşean Zimbrul.
1852  -Apare prima culegere de poezii populare la Iaşi.
    -Apare Teatrul românesc;   Repertoriu   dramatic -  cuprinzând piesele sale de teatru.
    -Apare primul număr din revista România literară; difuzarea revistei este oprită.
1853  -Apare la Paris primul volum de versuri Doine şi lăcrămioare.
    -Apare la Iaşi a doua culegere de poezii populare.
1854  -Vasile Alecsandri eliberează ţiganii robi moşteniţi de la tatăl său.
1855  -Apare revista România literară.
    -Apare la Paris culegerea de poezii populare româneşti tradusă de V. Alecsandri.
1856  -Face parte din comitetul Unirii de la Iaşi; scrie Hora unirii, publicată în Steaua Dunării.
1857  -Se pune în scenă Cinel-Cinel.
    -Este ales deputat în Divanul ad-hoc din Moldova.
1858  -Ministru de extreme; figurează pe lista candidaţilor la domnie.
1859  -Al.I. Cuza este ales Domn; poetul pleacă într-o călătorie diplomatică cu scopul de a obţine recunoaşterea Unirii Ţărilor Române sub un singur Domn.
1860  -Se retrage la Mirceşti; scrie: Rusaliile în satul lui Cremine; Sandu Napoilă, ultraretrogradul; Clevetici, ultrademagogul.
1862  -Scrie Istoria misiilor mele diplomatice.
1863  -Apare la Iaşi a doua ediţie a volumului Doine şi lăcrămioare, cuprinzând şi circul Mărgăritărele.
    -Domnitorul îl trimite într-o nouă misiune diplomatică.
1866  -Devine membru al Societăţii Academice Române.
    -Apare ediţia a doua a culegerii Poezii populare ale românilor.
1868  -Începe publicarea Pastelurilor.
1872  -Scrie Răzbunarea lui Statu Palmă şi Dumbrava roşie.
1874  -Publică piesa Boieri şi ciocoi; scrie Dan, căpitan de plai.
1875  -Apar primele şapte volume ale ediţiei Opere complete.
1877  -Publică Baltagul şi Carpatul, din ciclul Ostaşii noştri.
-Scrie Odă ostaşilor români, Sergentul, Căpitanul Romano, Peneş Curcanul etc.
1878  -Apare volumul Ostaşii noştri; scrie Epistolă generalului Florescu  şi Eroii de la plevna;
1879  -Se pune în scenă Despot Vodă.
1880  -Apare ultimul volum din Opere complete  cuprinzând ciclurile Legende nouă şi Ostaşii noştrii.
    -Scrie Sânziana şi Pepelea.
1883  - Scrie Fântăna Blanduziei, piesa în versuri.
1884  -Scrie piesa Ovidiu.
    -Are loc reprezentarea piesei Fântâna Blanduziei.
1885  -Are loc reprezentarea piesei Ovidiu.
    -Ete numit Ministrul României la Paris.
1888  -Scrie poeziile Plugul blăstemat, Fluierul, Unor critici.
1890  -22-23 august- poetul moare la Mirceşti, unde este înmormântat.

Date biografice:
Vasile Alecsandri a fost un scriitor cu o bogată activitate literară şi politică, care a participat la revoluţia de la 1848 şi a luptat pentru unirea principatelor române. Autor al “Doinelor şi lăcrămioarelor”, al “Mărgăritarelor” şi “Pasteluri”, numit de Eminescu în “Epigorii” – “rege al poeziei româneşti”, a fost cu adevărat, suveran al acesteia, până la ivirea magnificului “luceafăr”.
Alecsandri a exprimat cu cea mai înaltă expresie artistică iubirea omenească şi dorul de patrie, a descris ca nimeni altul înaintea sa, frumeseţea proprie a pământului natal. El a încălzit ostaşii cu raza poeziei, însufleţindu-i pe aceştia pe câmpul de luptă pentru indeperndenţa ţării. Mărturie stau poeziile “Peneş Curcanul”, “Deşteptarea României”, “Hora Unirii”, ”Odă ostaşilor români”, poezii care prin înaltul mesaj patriotic şi civic au servit şi servesc marile idealuri naţionale de dreptate, libertate, independenţă şi neatârnare.
Deschizând farmecul limbii române în poezia populară, ştiind să picteze în cuvinte şi să pună în mişcare, cu măiestrie de artist desavârşit, priveliştile, Alecsandri îşi încununează opera cu legendele istorice (Dan, căpitan de plai) şi fantastice (Legenda Ciocârliei) precum şi cu Pasteluri.
Pastelurile “Concertul în luncă”, “Gerul”, “La gura sobei”, “Iarna” şi altele, sunt numai câteva din creaţiile originale de tablouri din natură, prin care poetul descoperă privelişti graţioase. Astfel, ritualul sărutării de către soarele uscat “pe cereasca mândră scară” a florilor primăverii: /”Dediţei şi viorele,brebenei şi toporaşi/Ce răzbat prin frunzi uscate şi se-arată drăgălaşi”;senzaţia de fraged şi delicat în lumea pudruită cu mărunt mărgăritar”, o veveriţă mică ce saltă(…) pe “o creangă de stejar” etc. Evidenţierea stihiilor dezlănţuite ale naturii din anotimpul iarna: “aspru şi sălbatic, gerul strânge neagra luncă în braţe”,”cu jălire”, face suflând pod de gheaţă între maluri etc; subliniază măiestria picturală ajunsă la perfecţiune.
În povestirea “Vasile Porojan” scriitorul îşi exprimă retrospectiv sentimentele de amiciţie faţă de fostul rob Vasile Porojan, poveste în care profunzimea gândirii şi sinceritatea expunerii îl cuceresc pe cititor. După ce sunt eliberaţi de pe moşia Mirceşti, robii se întorc după 6 luni, goi, bolnavi, morţi de foame, îngheţaţi de ger, căzând în genunchi pentru a fi primiţi înapoi. Alecsandri meditează asupra fenomenului şi face o analiză socială amplă, conchizând: “această reîntoarcere la scavie m-a făcut  a cugeta mult asupra modului de a elibera popoarele ce sunt scalve din născare şi m-am convins că pe cât este de neomenec faptul de a-l lipsi pe om de libertate, pe atât de necumpătat e faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite”.

Poezii de Vasile Alecsandri:

Bucovina
    (Doină cultă)
    
Dulce Bucovină,                            Dulce Bucovină
Veselă grădină                              Vântul se înclină
Cu pomi roditori                            Cu aripa lui
Şi mândri feciori!                           Iarba câmpului,
Cuib de păsărele                           Naşte prim şoptire
Albe, sprintenele,                          Scumpa amintire
Care’n ochii lor                             De-un trecut frumos,
Au foc răpitor.                              Mare, glorios.

Tu ce eşti o floare                         Fii în veci voioasă
Căzută din soare,                         Pe cât eşti de frumoasă!
Cu trei alte flori,                           Fie traiul tău
Ale tale surori!                             După gândul meu!
Ele către tine                               Ah! Cine te vede
Privesc cu suspiciune                    Chiar în rai se crede,
Şi tu le zâmbeşti                           Cine-i trecător
Cu zâmbiri cereşti.                        Te plânge cu dor.

  
1  Conţinutul şi ideile Textului
Bucovina - Poetul îşi exprimă admiraţia pentru ţinutul bogat şi frumos al Bucovinei, pe care o compară cu o “veselă grădină”, cu o “floare/ Căzută din soare” şi despre a cărei frumuseţi şi măreţi a trecutului vorbesc până şi vântul şi iarba. Singura tristeţe a poetului ete produsă de faptul că “trei alte flori”-  celelalte trei ţinuturi romăneşti, surorile Bucovinei- sunt despărţite de aceata, privind spre ele “cu suspiciune”. Finalul poeziei aduce din nou în prim plan trăirile poetului, care-i doreşte Bucovinei ca traiul să-i fie pe măsura gândurilor autorului, încununând exprimarea acestei stări afective.
Rima simplă, împerecheată (“…Bucovină/…grădină//…roditori/..feciori”..), epitetele şi ele nepretenţioae, alese din vocabularul obişnuit(“zâmbiri cereşti”, “scumpa amintire”, “trecut frumos” etc.), asemănătoare cu cele prezente în poeziile populare ne îndreptăţesc să considerăm această poezie o doină scrisă după modelul unei doine populare.

Sfârşit de toamnă
    (literatură română)

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi şi-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejită;
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tus-patru părţi a lumii se ridică ‘nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri;
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori,
Trece un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, câinii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

Conţinutul şi ideile textului:
Tabloul sfârşitului de toamnă este anunţat de plecarea “cârdului de cocoare” şi de rândunele, despre care se vorbeşte la timpul trecut  (părăsit-au”, “au fugit”, “pribegit-au”). Din acest moment, sfârşitul de toamnă este gata instalat, drept care aspectele lui vizuale sunt descrise mai departe de către poet la timpul prezent. Acest lucru, alături de folosirea foarte frecventă a verbelor conferă poeziei de faţă un accentuat dinamism, astfel încât cititorul-ca şi poetul-asistă neputincios la inevitabilele transformări care se produc: “frunzele cad, zbor în aer şi de crengi se deslipesc, “soarele iubit se-ascunde”,"ziua scade, iarna vine”,”vântul şuieră” etc. Elementele adjectivale de descriere sunt destul de puţine la număr, ele constituind doar mici completări vizuale ale tabloului: câmpia e veştejită, lunca “pare ruginită”, norii sunt negrii. Tristeţea poetului şi , în general, a omului este o stare, şi nu sentiment, o stare de moment creată de însuşi tabloul la care el asistă şi căreia de altfel poetul îi găseşte, ironic, o rezolvare simplă:”…şi se-apropie de foc”.

Gerul

Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jălire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte,
      Si, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
      El depune flori de iarnă prin cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoţând aburi lungi pe nare.
O! tu gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!

Expresii frumoase: “gerul aspru şi sălbatic, neagra luncă, mireasmă moartă, văl alb, ţurţuri lucitori, focul vesel, flori de iarnă, critalul îngheţat, pod de gheaţă, ghirlandă de cristaluri, verii îmfloriri, aripi de vultur, câmpul luciu, aburi lungi pe mare, gerul năprasnic”.
Versuri frumoase: “Gerul aspru şi sălbatic strânge-n brate-i cu jălire
                          Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;”
                           “Şi privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,”
                           “Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,”
                  
La gura sobei

         1.Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
2.Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte carii trec pe punţi de aur;
Iată cai de fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palate mândre fete de-mpăraţi.
3.Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai..
Nu departe stă Pepelea, tupilat în flori de mai.
4.Dar pe tine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E Ileana Cosânzeana!.. În cosiţă floarea-i cântă.
Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,
Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

Expresii frumoase: “focul scump tovarăş, flacăre albastră, poveştilor minuni, pasăre măiastră, pajuri năzdrăvane, viu aminte”.
Versuri frumoase: “Iată cai de fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
                    Care-ascund în mari palate mândre fete de-mpăraţi”.