Tulburari de Comportament Alimentar
Categoria: Referat
Medicina
Descriere:
Stima de sine a persoanelor cu anorexie nervoasă este este extrem de
dependentă de conformaÅ£ia ÅŸi greutatea corpului lor.Pierderea în
greutate este văzută ca o realizare impresionantă şi un semn de
autodisciplină,pe când,... |
|
|
1
`
Tulburări de comportament alimentar
Tulburările de comportament
alimentar se caracterizează prin perturbări severe de comportament
alimentar.Această secţiune include două diagnostice: anorexia nervoasă
şi bulimia nervoasă.
O perturbare în perceperea
conformaţiei şi greutăţii corpului este elementul esenţial,atât al
anorexiei nervoase cât şi al bulimiei nervoase.
Tulburările alimentare şi de
comportament alimentar sunt diagnosticate,de regulă,în perioada de
sugar sau a micii copilării.
Anorexia nervoasă se
caracterizează prin refuzul de a menţine o greutate corporală normală
minimă.
Bulimia nervoasă se caracterizează
prin episoade repetate de mâncat compulsiv urmate de comportamente
compensatorii inadecvate cum ar fii vărsăturile autoprovocate,abuzul de
laxative,de diuretice sau de alte medicamente,posturi sau exerciţii
fizice excesive.
ANOREXIA NERVOASĂ
Cuvântul “anorexie” vine din limba
greacă şi semnifică lipsa poftei de mâncare. Anorexia nervoasă este o
tulburare de alimentaţie caracterizată de refuzul de a menţine o
greutate corporală normală, ceea ce conduce la o greutate mai mică de
85% din greutatea ideală raporată la vârstă şi înălţime. Deşi pot fi
afectaţi şi bărbaţii de această boală, ea este de 20 de ori mai des
întâlnită la femei, în special tinere anterior sănătoase, care devin
exagerat de preocupate de forma şi greutatea corpului.
Cauzele tulburărilor de alimentaţie
Există mai multe teorii, dar nici
una nu poate explica în întregime apariţia unei tulburări de nutriţie,
cum este şi anorexia nervoasă. Sunt încriminaţi mai mulţi factori, care
independent sau împreună pot conduce la instalarea anorexiei.
Factori biologici – Diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu
spus tipurile temperamentale se presupune că sunt determinate genetic.
Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt mai
vulnerabile la dezvoltarea unor tulburări de alimentaţie. Cercetări
recente sugerează că existenţa nivelelor crescute ale unor substanţe
secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate,
perfecţionism, gânduri şi comportamente obsesiv-compulsive. Atunci când
o astfel de persoană începe să se înfometeze sau din contră, să mănânce
necontrolat, în mod inconştient îşi modifică nivelul acestor substanţe,
ceea ce poate induce o stare de linişte sau chiar euforie, înlăturând
pentru o perioadă de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel
alimentele devin un fel de auto-medicaţie împotriva sentimentelor greu
de suportat.
Factorii psihologici – Oamenii cu tulburări de alimentaţie tind să fie
perfecţionişti. Ei au aşteptări nerealiste de la propria persoană şi de
la cei din jur. În ciuda realizărilor personale ei se simt permanent
vinovaţi şi lipsiţi de valoare. Aceste persoane văd lucrurile numai la
extreme, doar în alb sau negru, scăpând din vedere că mai există şi
nuanţe de gri. Dacă “gras” este “rău”, iar “slab” este “bine”, atunci
“mai slab” este “mai bine”, iar “cel mai slab” este “cel mai bine”… iar
pentru unii asta înseamnă pragul casexiei, adică a scăderii extreme în
greutate. Unele persoane anorectice recurg la înfometare şi alte astfel
de practici din dorinţa de a-şi câştiga controlul propriei vieţi, în
viziunea lor. Deşi au tăria de a trece peste multe obstacole pentru
a-şi atinge scopul, în interior se simt slabi, învinşi, plini de
resentimente. Uneori acesti indivizi sunt în căutarea propriei
identităţi şi încearcă să urmeze un model acceptat şi admirat de
societate.Ei caută permanent aprobare din partea celor din jur şi se
tem de critici.
Factori familiali – Unele dintre persoanele anorectice provin din
familii care i-au sufocat cu grija faţă de ei, în timp ce alţii s-au
simţit în copilărie abandonaţi, neînţeleşi şi singuri. Părinţii care
pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie în acest fel la
instalarea tulburărilor. Acest tip de parinţi sunt uneori incapabili de
o apropiere emoţională faţă de copii lor, pe care îi critică excesiv
sau din contră, îi protejează excesiv sau au aşteptări prea mari de la
aceştia. Copii ajung treptat să-şi ascundă îndoielile, temerile şi
imperfecţiunile. Astfel unii vor încerca să-şi rezolve problemele
controlându-şi într-o manieră improprie greutatea şi alimentaţia.
Fetele provenite din mame care au suferit de tulburări de alimentaţie
sunt mai susceptibile faţă de astfel de afecţiuni. În astfel de familii
se pot remarca obiceiuri ciudate legate de alimentaţie, folosirea
hranei ca recompensă sau pedeapsă şi îngrijorare exagerată faţă de
greutatea copiilor.
Factori sociali – Revistele, televiziunea şi filmele sunt doar trei
exemple de mijloace mass-media care ne bombardează cu mesaje despre
“avantajele” faptului de a fi slab. Neîndoielnic, într-o societate
predispusă la îngraşare, educaţia în acest sens este absolut necesară,
însă este foarte important modul în care sunt transmise aceste
informaţii. Mesajul este repetat în diverse forme, direct sau indirect:
“succesul, fericirea, puterea, popularitatea, admiraţia, inteligenţa şi
reuşita (în carieră, dragoste, sex) necesită frumuseţe fizică şi în mod
particular un corp cât mai suplu”. Contrastul apare evident: oamenii
care nu au fost binecuvantaţi de natură cu frumuseţe sau nu reuşesc să
fie la fel de slabi ca actorii sau modelele din reviste sau TV, sunt
definiţi ca inferiori, demni de mila, compasiune sau dezaprobare
socială, pe scurt, rataţi. Este adevarat că cei mai mulţi oameni nu
reacţionează la aceste mesaje, însă există cei care sunt influenţaţi şi
de alţi factori dintre cei amintiţi anterior, aceştia devenind
candidaţi siguri pentru tulburări de alimentaţie.
Elemente de diagnostic
Elementele esenţiale ale
anorexiei nervoase sunt acelea că individul refuză să menţină un
minimum de greutate corporală normală,este extrem de speriat de luatul
in greutate şi prezintă o deterioare importantă în perceperea
conformaţiei sau dimensiunilor corpului său.Individul îşi menţine o
greutate corporală care este sub nivelul minim normal pentru etatea şi
înălţimea sa(criteriul A). Dacă anorexia nervoasă apare la un individ
în cursul copilăriei sau adolescenţei atunci există o incapacitate de a
lua în greutate plusul sperat în loc să piardă în greutate. Reperul
pentru a determina când individul atinge pentru a fi subponderal cere
ca acesta să aibă un indice de masă corporală(IMC) egal cu sau sub
17,5kg/mp(IMC se calculează împărţind greutatea în kilograme la
înălţimea în mp).Acest reper este orientativ pentru clinician care
trebuie să mai ia în consideraţie şi istoricul conformaţiei corpului şi
greutăţii undividului.
Pierderea în greutate se
realizează în primul rând prin reducerea cantităţii de alimente
ingerate.În general indivizii exclud din dieta lor alimentele cu o
valoare calorică mare şi folosesc metode de pierdere în greutate precum
purgaţia(vărsături autoprovocate sau abuzul de laxative sau
diuretice)şi exerciţii intense şi excesive.
Cei care suferă de tulburări de
comportamnet alimentar se tem să nu ia în greutate,să devină
obezi(criteriul B).Deşi ei pierd în greutate această preocu- pare
privind pulsul ponderal creşte.Experientarea şi semnficaţia greutăţii
şi conformaţiei corporale sunt distorsionate la aceşti
indivizi(criteriul C).Unii indivizi se simt în întregime
supraponderali,alţii realizează că sunt slabi,dar sunt încă preocupaţi
de faptul că anumite ale corpului lor,în special abdomenul, coapsele şi
fesele sunt „prea grase”.Ei se cântăresc excesiv,îşi măsoară obsesiv
părţile corpului şi utilizează frecvent oglinda pentru a controla
zonele considerate „grase”.
Stima de sine a persoanelor cu
anorexie nervoasă este este extrem de dependentă de conformaţia şi
greutatea corpului lor.Pierderea în greutate este văzută ca o realizare
impresionantă şi un semn de autodisciplină,pe când, luarea
în greutate este percepută ca un eşec inacceptabil al
autocontrolului.Indivizii cu aceste tulburări pot recunoaşte că sunt
slabi,dar neagă implicaţiile medicale severe ale stării lor de
denutriţie.
1
Subtipuri
Următoarele subtipuri pot fi
utilizate pentru a specifica
prezenţa sau absenţa mâncatului compulsiv regulat sau al purgării în
cadrul episodului curent de anorexie nervoasă:
Tip restrictiv: acest subtip descrie tablourile în care pierderea în
greutate este realizată în primul rând prin dietă,post sau exerciţii
fizice excesive.
Tipul de mâncat compulsiv sau purgare: acest tip este utilizat când
individul s-a angajat în mod regulat în mâncat compulsiv sau în
purgare.Cei mai mulţi indivizi cu anorexie nervoasă care mâncă
compulsiv sau purghează prin vărsături autoprovocate sau prin abuz de
laxative,diuretice sau clisme.Unii indivizi incluşi în acest subtip nu
mâncă compulsiv,dar fac în mod regulat purgare după consumul unor
cantităţi mici de alimente.Se pare că cei mai mulţi indivizi cu tipul
de mâncat compulsiv sau purgare se angajează în acest comportament
săptămânal.
Profilul psihologic al
anorecticului
O persoană suferind de anorexie
nervoasă scade sau încearcă să
scadă în greutate. De obicei se teme îngrozitor de creşterea în
greutate şi obezitate. Se îmbraca cu haine largi pentru a ascunde
grăsimea sau în faze avansate ale bolii, emancierea. Se plânge tututor
despre greutatea sa şi nu ii poate crede pe cei care îi spun în cel mai
sincer mod că nu are probleme cu greutatea, încluzându-i aici şi pe
medici. Se analizează foarte frecvent în oglindă şi găseşte mereu ceva
de criticat. Îşi detestă anumite părţi ale corpului, în special sânii,
abdomenul, fesele şi coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort
fizic exagerat, dar obosesc rapid datorită aportului caloric
insuficient. Cu timpul performanţa sportivă devine din ce în ce mai
slabă, însă vor refuza să-şi adapateze stilul de antrenament. Deşi
multe anorectice au o inteligenţă medie sau peste medie, modul lor de
gândire devine simplu:” dacă voi fi mai slabă, mă voi simti mai bine”.
Cu trecerea timpului îşi pierd capacitatea de a gândi logic şi
obiectiv, devin iraţionale, ajung să se certe cu oamenii care vor să îi
ajute şi au probleme de concentrare. Nu reuşesc să discute cu uşurinţă
despre problemele lor emoţionale, îşi reprimă furia şi se eliberează de
stres făcând excese alimentare urmate de ritualuri de eliminare sau
antrenându-se. În timp devin iritabile, excesiv de sensibile şi răspund
la cele mai mărunte conflicte cu lacrimi şi crize de isterie. Îşi evită
prietenii şi devin izolate social. Anorecticii tind să evite relaţiile
sexuale, iar relaţiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie
marcate de un grad înalt de dependenţă faţă de partener. Tânjesc după
intimitate, dar sunt îngrozite de aceasta.
Elementele obsesivo-compulsive
atât în legătură cât şi fără
legătură cu alimentarea sunt proeminente.Majoritatea indivizilor cu
anorexie nervoasă sunt preocupaţi de idei în legătură cu
alimentarea.Unii colectează reţete culinare sau fac provizii de
alimente.Observaţiile comportamentelor asociate cu alte forme de
inaniţie sugerează că obsesiile şi compulsiile în legătură cu
alimentarea pot fii cauzate sau exacerbate de subnutriţie.Când
indivizii cu anorexie nervoasă prezintă obsesii sau compulsii care nu
au legătură cu alimentarea,conformaţia corpului sau greutatea,poate fi
justificat un diagnostic adiţional de tulburare
obsesivo-compulsive.Alte elemente asociate cu anorexia nervoasă includ
preocpări în legătură cu mâncatul în public,sentimentul de ineficienţă,
necesitatea intensă de a controla ambianţa proprie,gândirea
inflexibilă, spontaneitate socială limitată, perfecţionismul,iniţiativa
şi expresia emoţională extrem de restrânse.Majoritatea indivizilor cu
anorexie nervoasă au simptome care satisfac criterii pentru cel puţin o
tulburare de personalitate.Spre deosebire de indivizii cu anorexie
nervoasă de tip restrictiv,cei cu tipul de mâncat compulsiv sau purgare
este foarte posibil să aibă alte probleme de control al impulsului,să
abuzeze de alcool sau alte droguri, să manifeste mai multă labilitate
afectivă,să fie activi sexual,să aibă o frecvenţă mai mare a
tentativelor de suicid,să aibă o perturbare de personalitate care
satisface criterii pentru tulburările de personalitate borderline.
Comportamentul
alimentar al anorecticilor
Persoanele suferind de anorexie
nervoasă dezvoltă în timp un
comporta- ment alimentar inadecvat: sar peste mese, mănâncă porţii
foarte mici de mâncare, fac combinaţii ciudate de alimente, nu mănâncă
în faţa altor persoane şi au tot felul de obiceiuri şi ritualuri
alimentare ciudate. Pot face cumpărături (alimentare) şi pot găti
pentru toţi cei din casă, însă nu se ating nici de cele mai gustoase
preparate. Îşi găsesc scuze pentru a refuza mâncarea (“nu mi-e foame”,
“am mâncat în oraş”, “nu mă simt prea bine” etc). Cu timpul începe să
nu le mai placă feluri de mâncare anterior preferate. Devin excesiv de
preopcupaţi de numărul de calorii, conţinutul alimentelor, folosesc
numai produse dietetice şi uneori devin vegetarieni, fără însă a
consuma tot spectrul de alimente de origine vegetală, care să le aducă
nutrienţii necesari. De asemenea, reduc drastic aportul de lipide. Dacă
uneori îşi încalcă propriile reguli rigide şi mănâncă mai mult, recug
la provocarea vărsăturii. Pe lângă aceasta pot folosi laxative, produse
pentru slăbit, diuretice. În cazuri extreme pot ajunge la abuz de
alcool sau droguri pentru a-şi reduce apetitul.
Evoluţia anorexiei
nervoase
Anorexia nervoasă începe de regulă
la jumătatea şi la finele
adolescenţei (14-18 ani).Debutul tulburării poate fii asociat cu un
eveniment de viaţă stresant.Evoluţia şi deznodământul sunt
variabile.Unii indivizi cu anorexie nervoasă se recuperează complet
după un singur episode,alţii prezintă un patern fluctuant de luat în
greutate urmat de recădere,iar alţii experimentează o evolu- ţie
cronică deteriorantă a maladiei,timp de mulţi ani.Cu timpul, în
special, în decursul primilor 5 ani de la debut,o fracţiune
semnificativă de indivizi cu tipul restrictive de anorexie nervoasă
prezintă mâncat compulsive sau purgare.
Cum putem recunoaşte o persoană anorexică?
Anorexia nervoasă este o boală ce afectează în general tinerele femei,
deşi poate afecta de asemenea şi femei sau bărbaţi mai în vârstă. Cele
mai importante schimbări ţin de scăderea în greutate şi de modificări
comportamentale. Scăderea în greutate este una progresivă şi de obicei
începe cu o dietă normală pentru scăderea greutăţii. Dacă dieta
continuă timp de câteva luni atunci este un motiv de îngrijorare pentru
că scăderea în greutate devine extremă. Schimbările comportamentale
care au loc ţin de creşterea seriozităţii şi introversiei, de
orientarea mai mică spre distracţii şi petreceri, de obicei se vor
reduce contactele cu prietenii şi anorexicul işi pierde interesul în
majoritatea lucrurilor de la mâncare până la munca academică. Bolnavul
poate să aibă de asemenea comportamente obsesive mai ales în bucătărie
unde devine obsedat de curăţenie, ordine şi de timpul exact al meselor.
Uneori găteşte pentru familie şi îi încurajează să mănânce mult. S-a
recunoscut de mult faptul că anorexia nevoasă este generată de dorinţa
iniţiala de a slăbi; se sugerează că dorinta de a slăbi reflectă nevoia
unei experienţe comune cu persoane aparţinând aceleiaşi generaţii,
precum şi nevoia unui autocontrol într-o societate din ce în ce mai
puţin structurată.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|