Pielonefrita cronica
Categoria: Referat
Medicina
Descriere:
PBR: infiltraţie inflamatorie interstiţială cu diverse cellule -
limfoplasmocite, polimorfonucleare, macrofage ce evoluează spre fibroză
interstiţială distructivă, cu afectarea secundară a tubilor, a
glomerulilor... |
|
|
1
Pielonefrita cronica
Definiţie: Pielonefrita cronică este o formă particulară de
nefropatie interstiţială cronică care este secundară unei infecţii
bacteriene cronice a rinichiului şi a unei anomalii urologice
obstructive.
Etiopatogenie:
Sunt implicaţi mai mulţi factori:
Modificările cicatriciale rămase după episoadele de
pielonefrită acută; fibroza din parenchimul renal duce la obstrucţia
urinară, HTA, IRC.
Ischemia renală secundară spasmului arterial şi
trombozelor capilare şi venulelor, endarteritei inflamatorii;
Mecanisme imunologice: persistenţa antigenelor
bacteriene în rinichi; mecanism autoimun întreţinut de anticorpii
antiţesut renal;
Refluxul vezico-ureteral.
Germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia coli. Căile de
propagare ale infecţiei sunt ascendentă (cea mai frecventă) şi
descendentă (hematogenă).
Circumstanţe de descoperire a bolii:
la un pacient cu uropatie obstructivă cu ocazia
examinării periodice;
la un pacient cu HTA, proteinurie sau IRC;
la un pacient care prezintă semne nespecifice de
boală, dar anamneza este sugestivă pentru ITU.
Manifestări clinice
Semne generale : sindrom astenic, dispeptic,
anemic, febril , transpiraţii nocturne;
Semne locale
- dureri spontane şi la palparea rinichilor, puncte ureterale
superioare sensibile (semne de afectare a tractului urinar superior);
- sindromul cistitic (polakiurie, disurie, nicturie) (semne de afectare
a tractului urinar inferior).
Semne de împrumut
IRC (se exprimă prin atingere tubulo-interstiţială)
- tulburări precoce de concentrare a urinii: poliurie,
nicturie, polidipsie;
- tulburări de acidifiere: acidoză hipercloremică
antrenând hipercalciurie cu osteomalacie la adult şi tulburări de
creştere la copil;
- fuga urinară de Na (cu risc de deshidratare acută )
HTA (inconstantă / puţin severă /factor de progresie al bolii
renale)
Date biologice
Sindrom anemic (anemia se accentuează odată cu
progresia insuficienţei renale cronice);
Sindrom inflamator– în puseele de activitate ale
bolii;
Sindromul urinar:
- proteinurie moderată (sub 1g/24 ore) de tip tubular (cu
predominanţa albuminei şi globulinelor cu GM joasă neresorbite la nivel
tubular);
- sediment: leucociturie, piurie, cilindri leucocitari, celule
Sternheimer-Malbin (> 10%), hematurie;
- bacteriurie semnificativă > 100 000 UFC/ml (între puseele
infecţioase bacteriurie absentă);
- urocultura: identificare germen cauzal / sensibilitatea la
antibiotice.
Sindromul disfuncţiei renale
- diminuarea filtrării glomerulare - uree, creatinină
- anomalii tubulare: - puterii de concentrare a
urinii; - puterii de acidifiere a urinei cu apariţia acidozei
metabolice; . pierderi urinare de Na
Acidozele metabolice pot fi: 1)cu deficit anionic normal(
hipercloremică) în acidozele tubulare renale (prin scăderea acidităţii
titrabile)
AT tip II – afectare TCP (glucozurie, aminoacidurie, hiperfosfaturie,
hiperuricurie)
AT tip I sau IV – afectare TD (hiperkaliemie, hipernatriurie)
2)cu deficit anionic crescut (normocloremică) în acidoza uremică (prin
scăderea eliminării de amoniu).
Explorări complementare
Ecografia - dă informaţii asupra
sediulul, taliei şi formei rinichilor , a dilataţiilor caliceale,
a elementelor obstructive, apreciază raportul corticală-medulară.
Urografia – evidenţiază:
- rinichi mici şi asimetrici, cu contur boselat;
- dilataţii bazinetale şi caliceale segmentare, cu hipotonia căilor
excretorii şi papile atrofiate;
- diminuarea distanţei cortico-papilare corespunzător reducerii
grosimii parenchimului renal;
- modificări sugestive pentru boala de fond (anomalii anatomice
predispozante).
Scintigrama renală / CT / PBR
Scintigrama renală evidenţiază prezenţa focarelor inflamatorii.
PBR: infiltraţie inflamatorie interstiţială cu diverse cellule -
limfoplasmocite, polimorfonucleare, macrofage ce evoluează spre fibroză
interstiţială distructivă, cu afectarea secundară a tubilor, a
glomerulilor.
Diagnosticul clinic
Se face prin corelarea datelor clinice cu cele biologice şi cu
explorările complementare.
Forme clinice
După simptomatologie:
- Forma comună (cea descrisă);
- Forma hematurică (hematurie intermitentă, recidivantă);
- Forma hipertensivă;
- Forma cu IRC globală;
- Forma cu IRC parţială (diabet nefrogen, nefrita care pierde sare,
nefrita care pierde K)
- Forme asociate altor afecţiuni (DZ, gută, HTA, hipokaliemie, GNC,
sarcină).
După mecanismul infecţiei:
- PNC ascendentă (obstructivă)
Obstrucţia (calculi, tumori, cuduri ureterale, stenoze
postinflamatorii, malformaţii congenitale) stază retrogradă
infecţie şi leziuni renale
Tulburări funcţionale congenitale sau câştigate: RVU, boala colului
vezical, sdr. de joncţiune pielo-ureteral
- PNC primitivă (hematogenă / neobstructivă)
Mecanism neclar (infecţie acută vindecată cu formarea de cicatrici
retractile şi hidronefroză intrarenală )
Complicaţii
1. HTA
2. IRC
3. Litiaza renală
4. Osteopatia renală
5. Amiloidoza renală
6. Necroza papilară
1
Diagnostic diferenţial
În forma hipertensivă
- HTA esenţială cu nefroangioscleroză
- HTA din GNC, etc
În forma hematurică
- tumori renale sau vezicale
- TBC renală
- rinichi polichistic
În sindromul de tub distal
- cu tubulopatiile ereditare
În forma cu leucociturie
- cu NI prin analgezice sau cu sindroamele limfoproliferative
În forma cu leucociturie şi uroculturi negative
- cu TBC renală
Profilaxie
Tratamentul corect al PNA;
Înlăturarea factorilor favorizanţi ai ITU
(obstrucţii, abuz de analgezice, constipaţie);
Tratamentul focarelor inflamatorii de vecinătate
(prostatită, anexită, vaginită);
Evitarea expunerii la frig, umezeală;
Igiena corporală riguroasă;
Tratamentul bacteriuriilor asimptomatice din cursul
sarcinii;
Tratamentul tulburărilor metabolice (DZ /
hiperuricemie).
Tratament
Obiective:
1. Suprimarea cauzelor care favorizează infecţia;
2. Tratamentul antiinfecţios ;
3. Corectarea tulburărilor secundare disfuncţiei renale.
Tratamentul igieno-dietetic
repaus la pat în cursul acutizărilor febrile;
asigurarea unei bune diureze (efect de spălare şi
de scădere a tonicităţii medularei renale);
schimbarea ph-ului urinar
- alcalinizarea (ph 5-6) – reduce
multiplicare unor germeni
şi favorizează acţiunea sulfamidelor şi
antibioticelor de tip
penicilinic şi aminoglicozidic; se face cu dietă predominant vegetală /
Bic Na sau citrat de Na.
- acidifierea (ITU E.coli) reduce multiplicarea unor germeni şi
favorizează acţiunea altor antibiotice; se face cu dietă pe bază de
carne, peşte, brânză, ouă / clorură de amoniu Diurocard 400mg 2-4 dj de
4-5 ori/zi, metionină 8-12 g/zi.
Ajustarea aportului proteic, sodic şi potasic în
funcţie de starea funcţională renală şi eventualele pierderi de Na şi K.
Tratamentul etiologic
Vizează îndepărtarea cauzei.
Tratamentul antiinfecţios
Cura de atac: 4-6 săptămâni
Cura de întreţinere:
- continuă (12 luni, cu ½ din
doza de atac)
- intermitentă (1 săpt./lună,
timp de 1 an)
Antibioticele cu penetrare bună urinară au fost menţionate anterior.
Controlul eficienţei tratamentului
Uroculturi de control la 1-2-3-6-12 luni după terminarea curei.
În caz de recidivă, se reia cura de atac în funcţie de antibiogramă.
Tratamentul complicaţiilor
Tratamentul IRC – particularităţi în PNC
- se vor adapta dozele de antibiotice la Cl de creatinină;
- se va corecta anemia, intoleranţa digestivă, acidoza, disfuncţiile
tubulare (hiponatremie – NaCl; hipopotasemie – KCl; acidoză – Bic Na)
Tratamentul HTA
- se administrează antihipertensive
Se va manifesta prudenţă în restricţia de NaCl, în administrarea de
diuretice ( în special în nefrita care pierde sare).
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|