1
APARATUL LOCOMOTOR
Aparatul locomotor este alcatuit din sistemele care participa,
pe de o parte, la sustinerea corpului, iar pe de alta parte la
locomotie sau la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.
In alcatuirea aparatului locomotor intra oasele si articulatiile
care formeaza sistemul osteoarticular, cu rol pasiv in miscare, si
sistemul muscular, format din muschi reprezentand organe active ale
miscarii.
ANATOMIA SISTEMULUI OSOS
Cuprinde oase, organe dure si rezistente datorita compozitiei
chimice, cat si arhitecturii sistemului osos.
Dupa forma lor, oasele se clasifica in:
Forma oaselor
Exemple
1.Oase lungi-predomina lungimea.
Femur,tibie,fibula,humerus,radius,ulna.
2.Oase late-predomina latimea si inaltimea
Coxal,omoplat,parietal,frontal,occipitalstern.
3.Oase scurte-cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale.
Carpiene,tarsiene.
4.Oase neregulate. Vertebre,sphenoid,etmoid,mandibula.
5.Oase pneumatice-contin cavitati cu aer
Frontal,maxilar,etmoid,sfenoid.
Exista si oase, cum ar fi rotula, care se gasesc in grosimea
unui tendon (tendonul cvadricepsului femural). Aceste oase se numesc
sesamoide. Exista, de asemenea, si oase alungite, cum ar fi coastele si
clavicula, la care predomina lungimea, dar care nu prezinta diafiza si
epifize, asa cum au oasele lungi.
Oasele prezinta suprafeje articulare cu cele vecine, acoperite
de un cartilaj articu¬lar hialin; de asemenea, prezinta apofize si
tuberozita|i pe care se prind muschii, cauzate de tracfiunea acestora
asupra oaselor, santuri §i fosete determinate de presiuni exercitate
asupra osului.
STRUCTURA OSULUI
Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la
presiune si tractiune, supunandu-se principiului "cu material putin,
maximum de rezistenta".
La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in
centru, canalul central, care adaposteste maduva osoasa, rosie la fat
(formeaza hematii), galbena la adult (depozit de grasimi), cenusie la
batrani (fara functie). In jurul canalului central se afla o zona de
tesut osos compact, care are in structura sa sisteme hawersiene
(osteoane), unitati morfo-functionale ale tesutului osos. In
central osteonului se afla canalul Hawers (vizibil la
microscop), care contine tesut conjunctiv si vase de sange. In jurul
canalului Hawers sunt dispuse 5 - 30 lamele osoase concentrice, intre
care se afla cavitati numite osteoplaste, in interiorul carora sunt
adapostite osteocitele. In afara tesutului osos compact se dispune
periostul, o membrana conjunctivo-vasculara cu rol in cresterea osului
in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul fracturilor.
Periostul este alcatuit din fibre conjunctive si este bogat
vascularizat si inervat. La exterior prezinta o patura fibroasa, iar la
interior o patura osteogenica, cu rol in formarea tesutului osos. La
locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele tinere prezinta cartilajul
de crestere, responsabil de cresterea in lungime a oaselor, care
inceteaza in jurul varstei de 20 de ani.
Epifizele au in structura lor tesut spongios in interior si
tesut compact la periferie. Tesutul spongios este format din lamele
osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole, pline cu
maduva rosie. Areolele sunt echivalentul canalului central din diafiza
oaselor lungi. Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu areole,
iar la exterior tesut compact. Oasele late au in interior tesut
spongios, numit diploe, iar la exterior o patura de tesut compact. Dupa
cum am vazut, in canalul central al diafizei oaselor lungi, ca si in
areolele osului spongios din interiorul oaselor scurte si late, se afla
maduva osoasa. Ea prezinta trei varietati: rosie, galbena si cenusie.
Maduva rosie are rol hematopoietic; la adult, se afla in tesutul
spongios din interiorul oaselor scurte si late, cat si in interiorul
epifizelor oaselor lungi. Maduva galbena se gasese in canalul central
din diafizele oaselor lungi ale adultului si este bogata in tesut
adipos (rol de rezerva). In oasele persoanelor in varsta exista maduva
cenusie, fara rol functional.
1
DEZVOLTAREA SI CRESTEREA OASELOR
Dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneza, care
consta
in transformarea tesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al
embrionului si apoi al fatului in scheletul osos al adultului.
Procesul are loc in doua faze:
-faza de osificare primara, in care predomina
procesele constructive in urma carora se realizeaza osul brut,
nefuncdonal;
-faza de osificare secundara (de remaniere), in care
procesele
constructive se realizeaza concomitent cu cele de distrugere si care
duce la formarea osului functional, cu lamelele osoase dispuse pe
directiile liniilor de forta. Dupa originea lor (tesut conjunctiv sau
cartilaginos), oasele se pot imparti in oase de membrana, dezvoltate
prin osificare desmala, si oase de cartilagiu, dezvoltate prin
osificare encondrala.
Osificarea desmala (de membrana) da nastere oaselor boltii
cutiei
craniene, partial claviculelor (corpul) si mandibulei. Aceasta
osificare realizeaza si cresterea in grosime a oaselor lungi pe seama
paturii interne (osteogene) a periostului. In membrana conjunctiva, in
niste zone numite centre de osificare, fibrele colagene se inmultesc si
se aduna in fascicule. Oseina (substanta preosoasa) secretata de
osteoblaste inglobeaza fibrele colagene. Prin mineralizarea oseinei
(impregnarea ei cu saruri fosfocalcice) sub actiunea unor enzime, se
formeaza lamelele osoase.Osificarea iradiaza de la centru la
periferie,repetandu-se si in alte centre de osificare.Prin fuzionarea
tuturor centrelor de osificare se formeaza osul definitiv.
Osificarea encondrala da nastere oaselor membrelor, oaselor
scurte si
oaselor bazei craniului; de asemenea, prin acest tip de osificare se
realizeaza cresterea in lungime a osului la nivelul cartilajului de
crestere (cartilajul diafizo-epifizar). In modelul cartilaginos al unui
os lung apar puncte de osificare, mai intai in diafiza, ulterior si in
epifize. Aceste puncte se numesc puncte de osificare primitiva. Intr-o
prima etapa, celulele cartilaginoase se multiplica, se hipertrofiaza,
dupa care incep sa degenereze, lasand in locul lor niste cavitati. In
jurul acestora, in substanta fundamentala a cartilajului se depun
saruri de calciu care formeaza o serie de linii (travee) directoare.
In etapa urmatoare, din pericondru, membrana care acopera
modelul
cartilaginos, pleaca muguri conjunctivo-vasculari, care patrund in
cavitati, distrug peretii acestora si le transforma in canale pline cu
tesut conjunctivo-vascular, care inainteaza progresiv in piesa
cartilaginoasa. In tesutul conjunctiv din canale incepe procesul de
osteogeneza. Celulele mezenchimale se aseaza pe peretii traveelor,
devenind osteoblasti, care incep sa secrete oseina (substanta
preosoasa). Aceasta se impregneaza ulterior cu saruri fosfo-calcice,
formandu-se astfel tesutul osos primar. La oasele lungi, osteoclastele
aduse de mugurii conjunctivo-vasculari distrug osul primar si formeaza
in partea centrala a diafizei canalul medular. Maduva din interiorul
canalului medular se formeaza tot pe seama acestor muguri
conjunctivo-vasculari. In urma remanierii osoase se vor forma sistemele
Hawers in diafiza si tesutul spongios, in epifize si in oasele scurte.
Osificarea epifizelor incepe mai tarziu, dupa ce ele au ajuns
aproape de dimensiunile definitive.
Raman cartilaginoase, pana in jurul varstei de 20 de ani, doar
cartilajele de conjugare (diafizoepifizare sau de crestere). Celulele
acestor cartilaje prolifereaza numai spre diafiza, realizand astfel
procesul de crestere a osului (cresterea in grosime este realizata de
zona interna, osteogena, a periostului).
Dupa ce procesul de crestere a incetat, epifizele raman
acoperite cu
un strat subtire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular. In jurul
varstei de 20 - 25 de ani, cand cresterea in lungime a incetat,
cartilajele de crestere sunt inlocuite de tesut osos, iar epifizele se
sudeaza la diafize. Punctele de osificare secundara apar mai tarziu in
diferite regiuni ale osului, determinand formarea de apofize,
tuberozitati, fete articulare, creste osoase.
Osteogeneza este un proces general al organismului. Ea se face
sub
influenza unor enzime cu rol in calcificare (fosfataze), a unor
vitamine (D, C, A), a unor hormoni (hipofizari, tiroidieni,
paratiroidieni, sexuali) si a altor factori metabolici.
|