1                          APARATUL LOCOMOTOR


  Aparatul locomotor este alcatuit din sistemele care participa, pe de o parte, la sustinerea corpului, iar pe de alta parte la locomotie sau la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.
  In alcatuirea aparatului locomotor intra oasele si articulatiile care formeaza sistemul osteoarticular, cu rol pasiv in miscare, si sistemul muscular, format din muschi reprezentand organe active ale miscarii.

                                      ANATOMIA SISTEMULUI OSOS

  Cuprinde oase, organe dure si rezistente datorita compozitiei chimice, cat si arhitecturii sistemului osos.
Dupa forma lor, oasele se clasifica in:

                 Forma oaselor                   Exemple
1.Oase lungi-predomina lungimea.    Femur,tibie,fibula,humerus,radius,ulna.
2.Oase late-predomina latimea si inaltimea    Coxal,omoplat,parietal,frontal,occipitalstern.
3.Oase scurte-cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale.    Carpiene,tarsiene.
4.Oase neregulate.    Vertebre,sphenoid,etmoid,mandibula.
5.Oase pneumatice-contin cavitati cu aer    Frontal,maxilar,etmoid,sfenoid.

  Exista si oase, cum ar fi rotula, care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural). Aceste oase se numesc sesamoide. Exista, de asemenea, si oase alungite, cum ar fi coastele si clavicula, la care predomina lungimea, dar care nu prezinta diafiza si epifize, asa cum au oasele lungi.
  Oasele prezinta suprafeje articulare cu cele vecine, acoperite de un cartilaj articu¬lar hialin; de asemenea, prezinta apofize si tuberozita|i pe care se prind muschii, cauzate de tracfiunea acestora asupra oaselor, santuri §i fosete determinate de presiuni exercitate asupra osului.
   STRUCTURA OSULUI
  Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la presiune si tractiune, supunandu-se principiului "cu material putin, maximum de rezistenta".
  La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in centru, canalul central, care adaposteste maduva osoasa, rosie la fat (formeaza hematii), galbena la adult (depozit de grasimi), cenusie la batrani (fara functie). In jurul canalului central se afla o zona de tesut osos compact, care are in structura sa sisteme hawersiene (osteoane), unitati morfo-functionale ale tesutului  osos. In central osteonului se afla canalul Hawers (vizibil la
microscop), care contine tesut conjunctiv si vase de sange. In jurul canalului Hawers sunt dispuse 5 - 30 lamele osoase concentrice, intre care se afla cavitati numite osteoplaste, in interiorul carora sunt adapostite osteocitele. In afara tesutului osos compact se dispune periostul, o membrana conjunctivo-vasculara cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul fracturilor. Periostul este alcatuit din fibre conjunctive si este bogat vascularizat si inervat. La exterior prezinta o patura fibroasa, iar la interior o patura osteogenica, cu rol in formarea tesutului osos. La locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele tinere prezinta cartilajul de crestere, responsabil de cresterea in lungime a oaselor, care inceteaza in jurul varstei de 20 de ani.
  Epifizele au in structura lor tesut spongios in interior si tesut compact la periferie. Tesutul spongios este format din lamele osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole, pline cu maduva rosie. Areolele sunt echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi. Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu areole, iar la exterior tesut compact. Oasele late au in interior tesut spongios, numit diploe, iar la exterior o patura de tesut compact. Dupa cum am vazut, in canalul central al diafizei oaselor lungi, ca si in areolele osului spongios din interiorul oaselor scurte si late, se afla maduva osoasa. Ea prezinta trei varietati: rosie, galbena si cenusie. Maduva rosie are rol hematopoietic; la adult, se afla in tesutul spongios din interiorul oaselor scurte si late, cat si in interiorul epifizelor oaselor lungi. Maduva galbena se gasese in canalul central din diafizele oaselor lungi ale adultului si este bogata in tesut adipos (rol de rezerva). In oasele persoanelor in varsta exista maduva cenusie, fara rol functional.
  
1 DEZVOLTAREA SI CRESTEREA OASELOR
  Dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneza, care consta in transformarea tesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului si apoi al fatului in scheletul osos al adultului.
Procesul are loc in doua faze:
    -faza de osificare primara, in care predomina procesele constructive in urma carora se realizeaza osul brut, nefuncdonal;
    -faza de osificare secundara (de remaniere), in care procesele constructive se realizeaza concomitent cu cele de distrugere si care duce la formarea osului functional, cu lamelele osoase dispuse pe directiile liniilor de forta. Dupa originea lor (tesut conjunctiv sau cartilaginos), oasele se pot imparti in oase de membrana, dezvoltate prin osificare desmala, si oase de cartilagiu, dezvoltate prin osificare encondrala.
  Osificarea desmala (de membrana) da nastere oaselor boltii cutiei craniene, partial claviculelor (corpul) si mandibulei. Aceasta osificare realizeaza si cresterea in grosime a oaselor lungi pe seama paturii interne (osteogene) a periostului. In membrana conjunctiva, in niste zone numite centre de osificare, fibrele colagene se inmultesc si se aduna in fascicule. Oseina (substanta preosoasa) secretata de osteoblaste inglobeaza fibrele colagene. Prin mineralizarea oseinei (impregnarea ei cu saruri fosfocalcice) sub actiunea unor enzime, se formeaza lamelele osoase.Osificarea iradiaza de la centru la periferie,repetandu-se si in alte centre de osificare.Prin fuzionarea tuturor centrelor de osificare se formeaza osul definitiv.
  Osificarea encondrala da nastere oaselor membrelor, oaselor scurte si oaselor bazei craniului; de asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza cresterea in lungime a osului la nivelul cartilajului de crestere (cartilajul diafizo-epifizar). In modelul cartilaginos al unui os lung apar puncte de osificare, mai intai in diafiza, ulterior si in epifize. Aceste puncte se numesc puncte de osificare primitiva. Intr-o prima etapa, celulele cartilaginoase se multiplica, se hipertrofiaza, dupa care incep sa degenereze, lasand in locul lor niste cavitati. In jurul acestora, in substanta fundamentala a cartilajului se depun saruri de calciu care formeaza o serie de linii (travee) directoare.
  In etapa urmatoare, din pericondru, membrana care acopera modelul cartilaginos, pleaca muguri conjunctivo-vasculari, care patrund in cavitati, distrug peretii acestora si le transforma in canale pline cu tesut conjunctivo-vascular, care inainteaza progresiv in piesa cartilaginoasa. In tesutul conjunctiv din canale incepe procesul de osteogeneza. Celulele mezenchimale se aseaza pe peretii traveelor, devenind osteoblasti, care incep sa secrete oseina (substanta preosoasa). Aceasta se impregneaza ulterior cu saruri fosfo-calcice, formandu-se astfel tesutul osos primar. La oasele lungi, osteoclastele aduse de mugurii conjunctivo-vasculari distrug osul primar si formeaza in partea centrala a diafizei canalul medular. Maduva din interiorul canalului medular se formeaza tot pe seama acestor muguri conjunctivo-vasculari. In urma remanierii osoase se vor forma sistemele Hawers in diafiza si tesutul spongios, in epifize si in oasele scurte.
  Osificarea epifizelor incepe mai tarziu, dupa ce ele au ajuns aproape de dimensiunile definitive.
  Raman cartilaginoase, pana in jurul varstei de 20 de ani, doar cartilajele de conjugare (diafizoepifizare sau de crestere). Celulele acestor cartilaje prolifereaza numai spre diafiza, realizand astfel procesul de crestere a osului (cresterea in grosime este realizata de zona interna, osteogena, a periostului).
  Dupa ce procesul de crestere a incetat, epifizele raman acoperite cu un strat subtire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular. In jurul varstei de 20 - 25 de ani, cand cresterea in lungime a incetat, cartilajele de crestere sunt inlocuite de tesut osos, iar epifizele se sudeaza la diafize. Punctele de osificare secundara apar mai tarziu in diferite regiuni ale osului, determinand formarea de apofize, tuberozitati, fete articulare, creste osoase.
  Osteogeneza este un proces general al organismului. Ea se face sub influenza unor enzime cu rol in calcificare (fosfataze), a unor vitamine (D, C, A), a unor hormoni (hipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali) si a altor factori metabolici.