1
Bulimia nervoasă
Bulimia debuteaza in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in
special la femei. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe
parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat
dezvolta aceasta boala.
Bulimia nervoasa este o tulburare de comportament alimentar
caracterizata prin episoadele de supraalimentatie necontrolata
mult dincolo de necesitatile organice si cauzat de o perturbare
neuropsihica, urmate de eforturi compensatorii in vederea reducerii
surplusului ponderal, prin provocarea varsaturilor, abuzul de laxative
si/sau diuretice, privare de hrana sau exercitii excesive. Bulimia
nervoasa afecteaza 1 – 3% din adolescente si femeile tinere. Varful
incidentei bulimiei nervoase se intalneste la 18 ani. Aparitia
simptomelor bulimice la o varsta mai frageda este corelata cu o
gravitate mai mare a tulburarii.
Pacientul tipic pentru sindromul bulimic este o tanara femeie in jurul
varstei de 20 de ani care se plange de comportamentul alimentar asupra
caruia a pierdut controlul. Adeseori prezinta zilnic episoade de
bulimie insotite de suferinta psihica si urmate de vomismente
autoinduse. Gandurile ei se indreapta frecvent inspre alimente, dieta,
forma corpului, prezentand simptome depresive, cum ar fi stima de sine
scazuta, tristete, tulburari de somn, lipsa sperantei si uneori ideatie
suicidara. Episoadele bulimice pot fi spontane sau planificate. In cea
de-a doua varianta, poate sa viziteze deliberat magazine alimentare
pentru a-si cumpara dulciuri, carne sau alte alimente.
Anorexia si bulimia sunt doua tulburari de alimentatie ce pot fi traite
in alternanta de o persoana, astfel incat unii autori le considera
drept stadii diferite ale unei singure afectiuni, anorexia fiind
stadiul mai avansat.
Intorcandu-se acasa si asigurandu-si pe cat posibil intimitatea,
pacientul trece la o ingestie alimentara pana apare disconfortul
abdominal care ii poate provoca dureri. Ingestia alimentara poate fi
insotita initial de placere, dar, dupa un timp, alimentele isi pierd
gustul si sunt ingerate cat se poate de rapid, de obicei cu sentimente
coplesitoare de dezgust de sine si panica.
Dupa episodul bulimic, sentimentele de vina persista si ele se pot
accentua generand varsaturi autoinduse sau alte comportamente de
eliberare, post sau excesul exercitiului fizic. Pentru a induce
vomismentele, pacienta isi introduce degetele sau un instrument
corespunzator in gat. Dupa cateva saptamani sau luni, descopera ca isi
poate provoca vomismente doar prin simpla aplecare aupra chiuvetei sau
toaletei, uneori cu o usoara presiune abdominala. Varsaturile au loc
exact dupa episodul bulimic sau dupa o perioada scurta de timp, de
obicei dupa maxim 30 de minute. Adeseori, imediat dupa varsaturi apare
alt episod bulimic.
Bulimia este deseori insotita de oboseala, depresie ori anxietate sau
asociata interventiei unor factori stresanti, simptomul bulimic fiind
precipitat de interactiunea a cel putin doi dintre factorii:
• Conflicte sexuale, indeseobi cele centrate pe
inceputul sau sfarsitul unei relatii afective majore;
• O schimbare substantiala in ocupatie sau in
localizarea geografica, astfel incat pacienta se simte dezradacinata
sau in nesiguranta;
• Pierderea - implicand un deces, o instrainare sau o
separare de un membru al familiei sau de un prieten apropiat.
Cauze :
Bulimia nervoasa este o tulburare cu etiologie multifactoriala.
Atitudinea fata de standardele culturale de frumusete si atractivitate
fizica contribuie la comportamentele bulimice, desi exista dovezi care
indica o implicare a factorilor genetici.
Bulimia si alte tulburari
alimentare sunt legate de anomalii ale neurotransmitatorilor – in
special a serotoninei, implicata in reglarea aporturilor alimentare.
Afectarea senzatiei de satietate, scaderea ratei metabolismului bazal
si anomaliile in reglarea functiei gonadice au fost observate la
pacientii cu bulimie. Aceste anomalii pot fi asociate cu alterarea
functiei leptinei. Leptina este o proteina ce controleaza greutatea
corporala, actionand asupra sistemului nervos central pentru a reduce
aporturile alimentare. In studiile efectuate, administrarea de leptina
a dus la scaderea ingestiei de alimente, ceea ce sugereaza ca alterarea
functiei leptinei contribuie la episoadele de supraalimentatie
observate la bulimici.
Mediul sociocultural joaca
cu siguranta un rol in aparitia bulimiei. Bulimia este mai frecventa in
culturile in care este idealizata silueta supla.
Crizele bulimice pot surveni in mod obisnuit sau pot fi declansate de
anxietate, furie sau depresie. Dupa acestea, se instaleaza sentimentul
de vinovatie sau de disforie.
factori de risc :
- sexul feminin – bulimia nervoasa afecteaza de 10 - 20 ori mai multe
fete decat baieti
- varsta - majoritatea pacientilor sunt la varsta adolescentei
- regimurile de slabire – bulimia apare in majoritatea cazurilor in
timpul sau dupa o incercare de a slabi
- apartenenta la o cultura ce idealizeaza silueta supla
- antecedentele familiale de tulburari depresive, alcoolism sau
obezitate
- factorii ereditari – tulburarile de alimentatie se gasesc deseori la
mai multi indivizi din aceeasi familie.
1
Exista cinci criterii de baza in diagnosticarea bulimiei:
1. Aparitia repetata a episoadelor de mancat foarte mult. Acestea sunt
caracterizate prin mancarea intr-o perioada de doua ore a unei
cantitati de mancare care este in mod evident mai mare decat multi
oameni ar manca in timpul unei perioade similare de timp si in
circumstante identice.
2. Un sentiment de lipsa de control asupra mancatului in timpul unui
asemenea episod sau sentimentul ca nu se poate opri din mancat.
3. In plus fata de mancatul in cantitate mare, se manifesta o
comportare de compensare inadecvata pentru prevenirea luarii in
greutate. Aceste comportari pot include provocarea varsaturii,
folosirea laxativelor, diureticelor, clismelor sau a altor medicamente,
infometarea sau excesul de exercitiu fizic.
4. Atat impulsul de a manca cat si comportarea compensatoare trebuie sa
apara de cel putin doua ori pe saptamana timp de trei luni si nu
trebuie sa apara in timpul episoadelor de anorexie.
5. Comportarea de mai sus este clar influentata de imaginea asupra
propriului corp.
Complicatii:
Persoanele cu bulimie au o durere de stomac permanenta. De fapt bulimia
poate deteriora stomacul si rinichii unei persoane ca rezultat al
vomitarii permanente. Bulimia poate de asemenea deteriora dintii unei
persoane ca rezultat al acidului care vine in cavitatea bucala in
timpul procesului de vomitare. Persoana poate sa dezvolte „obraji de
hamster” care se apar cand gladele salivare se maresc datorita
vomatului foarte des.
Problemele emotionale ale tulburarilor de alimentatie au si ele pretul
ei. Cand o persoana devine obsedata de greutate, este dificil sa se
concentreze pe altceva. De cele mai multe ori persoanele cu tulburari
de alimentatie devin retrase si mai putin sociabile. Indivizii cu
bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale pe
planificare urmatorului impuls de a manca, cheltuiesc o multime de bani
pe mancare si se ascund in baie pentru multa vreme dupa mese.
Cel mai periculos lucru dintre toate este pierderea potasiului mineral
prin eliminarea constanta, care poate conduce la probleme de inima si
chiar moarte.
Tratamentul bulimiei:
Tratamentul tulburarilor alimentare combina de obicei psihoterapia
individuala (in special terapia cognitiv- comportamentala), terapia de
grup sau familiala si farmacoterapia. Medicatia este prescrisa de
medicul psihiatru curant.
Tratamentul de electie consta in asocierea dintre terapia cognitiv-
comportamentala si inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei.
Suplimentele zilnice de potasiu si magneziu si monitorizarea regulata a
nivelurilor serice de electroliti pot fi indicate la pacientii al caror
comportament compensator nu poate fi controlat.
Antidepresivele au ca efect reducerea crizelor bulimice, a varsaturilor
si depresiei, precum si ameliorarea comportamentelor alimentare.
Antiepilepticele amelioreaza comportamentele alimentare ale bulimiei
nervoase, crizele bulimice, stima de sine, anxietatea si reduc
comportamentele compensatorii.
Urmarile:
Comportamentul bulimic nu este unul public, de regula duce la o tot mai
adanca insingurare. In ceea ce priveste lumea lor interioara, nu prea
este dezvaluita prietenilor sau familiei si se evita confruntarea cu
propriile probleme din viata. Faptul ca bulimicii astfel incearca si
insista sa-si rezolve singuri problemele si traiesc cu gandul ca nimeni
nu e in stare a-i intelege duce la depresii care pot deveni cronice si
astfel la o mai puternica adancire in groapa bulimiei. Aceste situatii
pot conduce la dezvoltarea altor dependente precum dependenta de
droguri, tutun sau alcool sau pot contribui la formarea unei perturbari
psihice precum Borderline.
Pe langa aceste consecinte psihice apar desigur si cele fizice: anemie
datorita vomarii, purgativele administrate excesiv si alimentatia
gresita duce la o marire sau imflamare a gladelor salivare (care este
vizibil la exterior), datorita acidului gastric apar probleme cu dintii
(afectiuni grave ale coroanei dintiilor), diaree si/sau constipatie
(adesea una dupa alta), ingrosarea pielii, bataturi sau coji pe podul
palmei datorita provocarii vomei (degetul sau mana in gat), tulburari a
circulatiei sanguine.
|