Stresul profesional la asistentele medicale
Categoria: Referat
Medicina
Descriere:
Prelucrarile statistice asupra datelor (t test, care a permis
evidentierea diferentelor semnificative a mediilor obtinute de cele trei
loturi si ecuatia de regresie), au permis formularea concluziilor
urmatoare:... |
|
|
1
STRESUL PROFESIONAL LA ASISTENTELE MEDICALE
Emil Doru Steopan – asistent medical
Cuvinte cheie: stres ocupaţional, asistentă medicală (AM), coping,
suport social, satisfacţia în muncă
Acest studiu este un prim pas în evaluarea stresului ocupaţional în
cadrul aceleaşi categorii profesionale - asistenta medicală (AM) şi a
modului în care:
În cadrul aceleiaşi profesii, specificitatea
locului de muncă duce la diferenţiere în perceperea nivelului de stres
psihic şi a stresorilor responsabili de acesta.
Caracteristicile mediului de lucru
influenţează satisfacţia în muncă şi modul de a selecta strategiile de
coping, cu efect asupra perceperii stresului.
S-a lucrat cu indicatorul stresului ocupaţional O.S.I., pe un lot de 75
de asistente medicale, 25 dintre ele lucrând în secţie de chirurgie –
terapie intensivă, 25 în secţie de laborator, iar 25 în secţie de
medicală internă.
Prelucrările statistice asupra datelor (t test, care a permis
evidenţierea diferenţelor semnificative a mediilor obţinute de cele
trei loturi şi ecuaţia de regresie), au permis formularea concluziilor
următoare:
Stresorul interfaţa muncă / familie este mai acut pentru asistentele
medicale care lucrează în tură. (diferenţa semnificativă între
scorurile obţinute de lotul asistentelor medicale de laborator şi cel
al asistentelor din secţia de medicală de t = - 1,656 la p = 0,01; iar
pentru asistentele care lucrează într-un singur schimb şi asistentele
ce lucrează în ture, am obţinut t = + 1,764 la p = 0,1, semnificativ).
Pentru asistentele medicale terapie intensivă climatul organizaţional
este un veritabil stres (t test semnificativ: t = - 3,116 la p = 0,01
la comparaţia cu asistentele de laborator sau cu cele din medicală t =
- 2,629 la p = 0,02). Relaţiile interpersonale sunt mai importante
pentru asistentele care lucrează în echipă (Comparând mediile obţinute
de AM din secţia de laborator şi cele ale AM de terapie s-a obţinut la
p = 0,1, t = - 1,687.)
Pentru AM de laborator comparativ cu AM de medicală internă avem o
diferenţă semnificativă la această variabila:
”supraîncărcarea/solicitări mari din partea slujbei” iar t = -
1,751 şi p = 0,1, ceea ce arată că în secţia de medicală internă
cerinţele psihologice şi fizice din partea slujbei sunt percepute de AM
ca fiind mai solicitante, obositoare (datele corelează cu datele culese
în urma interviului şi a observaţiei). Am comparat lotul de AM de
laborator cu cele din secţia de chirurgie şi am obţinut t = - 2,602 la
p = 0,02, deci mediul de muncă în chirurgie este mult mai solicitant,
AM fiind efectiv înecată într-o mare de sarcini cărora trebuie să le
facă faţă.
Studiind modul în care sursele de tensiune se răsfrâng asupra stării de
sănătate a asistentelor, am comparat diferenţele dintre aceste loturi
de asistente medicale, în privinţa stării de sănătate. Rezultate
semnificative am găsit comparând secţia de laborator şi secţia de
medicală pentru scala “gradul perceput de oboseală fizică”,
1
AM de medicală prezintă mai multe simptome de oboseală. Pentru grupul
de AM de medicală şi AM de terapie am obţinut o diferenţă semnificativă
între mediile la scala de sănătate fizică t = 3,538, p = 0,01, deci AM
din terapie intensivă resimte oboseala în şi mai mare măsură decât AM
din medicală. Diferenţa semnificativă la scala de stare de oboseală
psihică (t = - 2,262 la p = 0,1) demonstrează că AM de chirurgie resimt
în mai mare măsură oboseala psihică decăt AM de laborator.
Comparând mediile obţinute la scala de satisfacţie pentru munca însăţi
între secţia de laborator şi cea de medicală internă am obţinut t
semnificativ t = - 2,591 la p = 0,01. Deci AM de medicală manifestă un
grad mai mare de satisfacţie decât AM de laborator.
Între lotul de AM de laborator şi AM de terapie intensivă am găsit
diferenţă semnificativă între mediile obţinute la scalele satisfacţia
pentru munca însăşi şi satisfacţia pentru munca în organizaţie.
AM de terapie intensivă fiind atât de solicitate de munca pe care o
desfăşoară, sunt motivate de aceasta, găsind satisfacţie intrinsecă în
muncă, spre deosebire de AM de laborator care manifestă satisfacţii
pentru munca în organizaţie.
Am selecţionat subiecţii în două loturi: un grup care lucrează în ture
şi un grup care lucrează într-un singur schimb, comparând apoi mediile
celor două grupuri “obţinute la scala de satisfacţie intrinsecă a
muncii. (Diferenţa între medii este semnificativă t = 2,767 la p =
0,010).
DISCUŢII:
Rezultatele obţinute par paradoxale:
asistentele medicale de
terapie intensivă lucrează în mediu cu cele mai multe solicitări
psihice şi fizice, percep aceste solicitări ca fiind surse de tensiune
şi manifestă simptome de oboseală fizică şi psihică, şi cu toate
acestea este lotul la care s-a găsit un nivel mare de satisfacţie în
muncă (comparativ cu AM din celelalte secţii).
Calculând ecuaţiile de regresie pentru variabilele implicate în studiu
s-a pus în legătură “satisfacţia în muncă” cu sursele de tensiune
de
la locul de muncă (climatul organizaţional, aprecierea în cadrul
colectivului, supraîncărcarea) şi valorile pe care le promovează
individul – orientarea pe termen lung în cadrul organizaţiei; dar şi
stresul perceput de acesta, respectiv starea de oboseală pe care o
resimte, precum şi mecanismul de coping cu care se face faţă stresului..
Pentru lotul cercetat, satisfacţia în munca intrinsecă are predictori
anumite surse de tensiune de la locul de muncă: climatul
organizaţional, supraîncărcarea muncii, aprecierea în cadrul
colectivului, valorile pe care le promovează individul, dar şi nivelul
de stres perceput de subiect şi nivelul de control prin care
subiectul
îşi poate reduce starea de stres.
Pentru asistenta medicală din secţia de chirurgie – terapie intensivă
are mai mare importanţă suportul social decât pentru asistentele din
celelalte secţii. Rezultate asemănătoare am obţinut când am comparat
grupul de AM din secţie de laborator cu AM din secţie de chirurgie şi
respectiv din secţia de medicală. Nu se constată diferenţe între secţia
de chirurgie şi cea de medicală, dar nu putem afirma că doar munca în
ture face să fie perceput suportul social şi relaţiile interpersonale
ca puternic moderator al stresului sau veritabil stresor.
Adoptarea suportului social ca mecanism de coping e dictată şi de
cerinţele locului de muncă, respectiv munca în ture şi e legată şi de
interfaţa serviciu / casă .
Acest studiu poate fi punct de plecare pentru un program de management
al stresului.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|