Revolutia in comunicatii
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
O trasatora interesanta a negocierilor a fost ca partile implicate au
interpretat in mod diferit ofertele si formularile acestora, demonstrand
ca tehnologia nu poate intotdeauna. Unii analisti au sustinut ca cel
putin una dintre parti nu era dornica sa se ajunga la un acord, adancind
neintelegerile existente. Astfel, in ciuda mijloacelor moderne,
succesul in comunicatii depinde inca de vointa omului... |
|
|
1
REVOLUTIA IN COMUNICATII
In secolul XX s-au petrecut schimbari dramatice in transport,
teleconiunicatii si tehnologia informatiei. Astazi, aproape nici un loc
in lume nu este cu adevarat izolat, cu totii locuind intr-un “sat
global”.
Termenul “comunicatii” descrie multe aspecte ale lumii moderne, printre
care presa, cinematograful, radioul, televiziunea, telefoanele,
computerele sau mijloacele de transport, cum ar fi automobilele sau
aeroplanele. Majoritatea acestora depasesc cu putin varsta de un secol;
altele sunt mult mai recente, mai ales in privinta raspandirii si a
popularitati de care se bucura. Dupa sfarsitul celui de-al doilea
razboi mondial, impactul unor forme mai noi si mai rapide de
comunicatie privind politicul, economicul si societatea, a fost imens.
Efectele noilor tehnologii au devenit tot mai pronuntate, cu fiecare
deceniu, si au modificat perceptia oamenilor privind lumea, munca si
modul de comportare.
Timpul liber
Multe dintre aceste schimbari sunt binecunoscute si indelung discutate.
Transportul aerian ieftin permite oamenilor sa viziteze locuri
indeprtate. Radioul, televiziunea si casetele video au adus in case
programe profesionale de divertisment, schimband modul de petrecere a
timpului liber dar, dupa parerea unora, au omarat dialogul si
divertismentele care se practicau acasa, cum ar fi jocurile de
societate sau cantatul in jurul pianului.
Folosirea computerului a schimbat caracteristica muncii, fie ca aceasta
implica pilotarea unui avion sau controlul fluxului de marfuri sau de
bani dintr-o afacere. Ziaristii isi tasteaza singuri textele
articolelor, nemaiapeland la dactilografe sau culegatori de texte
specializati, iar dezvoltarea “tehnoredactarii compurerizate” a facut
posibil ca oamenii ohisnuiti sa-si scrie si sa-si proiecteze propriile
brosuri, ziare si carti. Conditiile de angajare s-au modificat, o data
cu modificarea abilitatilor functionaresti si de dactilografiere. Multe
sarcini nu mai necesitat specialisti, si multe fabrici s-au automatizat.
Acestea sunt doar cateva din multitudinea de schimbari specifice.
Privind global, impacrul revolutiei in comunicatii asupra problemelor
mondiale a fost la fel de dramatic. Incepand cu anii 1960, multumita
transportului aerian rapid, “diplomatia din umbra” a trimis ministrii
si negociatori care au strabatut continente si oceane; posibilitarea
lor de deplasare si de a se consulta telefonic cu superiorii aflati
acasa a dus la marirea ritmului de a incheia intelegeri in dispute care
in trecut ar fi durat mult mai multi ani.
Comunicarea instantanee interpersonala a influentat istoria recenta
prin intermediul “firului fierbinte” telefonic care leaga Casa Alba de
Kremlin — adica cel care-i lega pe conducatorii SUA cu fosta URSS. Fara
acest contact informational rapid, razboiul rece ar fi putut deveni
usor unul mult mai fierbinte” (armat). Tot asa, in timpul tentativei de
puci din fosta URSS, presedintele american Bush a putut lua legatura
telefonica cu Boris Eltin si sa-l asigure pe acesta de sprijinul
occidentului, un asemenea gest fiind de natura sa-l determine pe
presedintele rus sa se simta mai putin izolat si sa-i ridice moralul.
Posibilitatea comunicarii instantanee nu garanteaza posibilitatea
rezolvarii problemelor prin negocieri. De exemplu, in 1982, parea ca
exista suficient timp pentru a rezolva disputa privind insulele
Falkland. A durat saptamani pana cand fortele navale britanice au ajuns
in zona insulelor si au ajuns fata in fata cu argentinienii — o
caracteristica aparent benefica a comunicatiilor lente. In ciuda
negocierilor directe purtate de ministrul britanic al afacerilor
externe, care era in contact telefonic permanent cu cabinetul, nu s-a
ajuns la un acord si disputa a fost decisa prin forta armelor.
O trasatora interesanta a negocierilor a fost ca partile implicate au
interpretat in mod diferit ofertele si formularile acestora,
demonstrand ca tehnologia nu poate intotdeauna. Unii analisti au
sustinut ca cel putin una dintre parti nu era dornica sa se ajunga la
un acord, adancind neintelegerile existente. Astfel, in ciuda
mijloacelor moderne, succesul in comunicatii depinde inca de vointa
omului.
Probabil ca efectul cel mai frapant al revolotiei in comunicatii este
ca lumea s-a transformat intr-un “sat global”, prin care tari
indepartate par foarte cunoscute. Acest lucru se poate demonstra prin
compararea evenimentelor din anul 1930 cu cele din anii 1960 si 1970.
In 1938, Neville Chamberlain, prim-ministrul britanic, a anuntat
poporul ca tara era pe picior de razboi — si in mod tragic, din moment
cc chestiunea privea “un popor despre care nu stim nimic”: cehii si
slovacii, aflati la doar cateva sute de kilometri departare.
Chamberlain a fost primul diplomat “din umbra”; el a zburat de doua ori
pana in Germania pentru a negocia cu Hitler.
1
In anii 1960 razboiul din “indepartatul” Vietnam a fost un subiect de
interes constant atat in Europa cat si in SUA. Imaginile televizate au
adus in case realitatca razboiului, imaginile demonstratiilor
anti-razboi, si consecintele lor uneori fatale crescand interesul si
implicarca fata de acest moment. Dupa sensibilizarea maselor printr-o
puternica implicare a televiziunii, celalalte mijloace media au produs
impactul lor — in mod special fotografia, fiind celebra imaginea unui
ofiter sudvietnamez care impusca in cap un prizonier.
Efectul dramatic al acestora asupra societatii americanc si rolul lor
in retragerea, in cele din urma, a americanilor a demonstrat puterea
comunicatiilor moderne. Evenimentele ulterioare au confirmat-o, mai
ales razboiul din Golf, din 1991, care a putut fi urmarit “in direct”
la televizor.
Un aspect benefic al globalizarii este ca oamenii au devenit constienti
de suferinta umana din tarile indepartate si raspund cu compasiune la
aceasta. De exemplu, miscati de imaginea televizata a orfanilor din
Romania si a africanilor care mor de foame, occidentalii au raspuns
printr-un apel de strangere de fonduri, ca cele lansate de Band Aid si
Live Aid.
Acestea au fost evenimente in lumea comunicatiilor de inalta
tehnologie. Televiziunea a intermediat apelurile si a generat entuziasm
pentru cresterea sumei. Donatiile nu au fost trimise efectiv ci doar
transmise telefonic.
Adevarata complexitate a societatilor actuale are consecinte
importante. Informatia precisa, colectata, procesata si transmisa prin
retele de calculatoare, este vitala pentru luarea unor decizii si
trebuie sa fie la indemana unui numar relativ mare de persoane. In
aceste conditii este dificila pastrarea secretelor unor informatii,
astfel performantele mai slabe — si gafele guvernamentale — devin
cunoscute rapid in lumea intreaga. Astfel este posibil ca acestea sa
devina cunoscute de publicul larg, mai ales acolo unde exista o
competitie intensa intre media care promoveaza o investigatie doar
pentru un reportaj de senzatie si un jurnalist seros, “de investigatie”.
Dezinformarea
Acum cateva decenii, era posibil ca guvernele sa prezinte ccetatenilor
o imagine falsa despre lume. De exemplu, in tarile comuniste muncitorii
occidentali erau descrisi ca traind in saracie si mizerie, dar acest
lucru a devenit iposibil in urma contactelor realizate prin afaceri
economice si turism. Astazi, chir si regimul cel mai strict are
dificultati in a tainui ceea ce se petrece in realitate.
De exemplu, in Romania lui Ceausescu intreaga medie era controlata si
pana si masinile de scris trebuiau inregistrate. In vestul tarii,
insa, se puteau receptiona programele televiziunii maghiare si oamenii
aflau despre marile transformari care se petreceau in estul Europei.
Astfel, probabil ca nu este o coincidenta faptul ca tocmai
Timisoara –
oras situat in vestul Romaniei – a fost locul unde a izbugnit revolutia
care a dus la caderea lui Ceausescu.
Guvernul mai incearca si astazi sa limiteze accesul publicului la unele
informatii – unele mai mult, altele mai putin. Legea britanica
referitoare la documentele secrete a fost adesea criticata si comparata
defavorabil cu cele referitoare la libertatea presei promulgate in
S.U.A. si Australia. In anuii 1980 guvernul britanic a fost deranjat
frecvent de “scurgerile” de informatii pe care incerca sa le mentina
secrete.
Doua cazuri celebre demonstreaza schimbarile din ultimii 50 de ani. In
1936, in Marea Britanie, relatiile dintre regele Edward VIII si
D-naWallis Simpons a dus la abdicarea regelui; presa din Europa si
America a facut publica relatia cu cateva luni inainte, insa media din
Marea Britanie a tacut si majoritatea britanicilor au fost luati prin
surprindere in momentul declansarii crizei. Un caz diferit a fost
incercareaguvernului din anul 1980 de a impiedica publicarea romanului
“Spycatcher”, scrisa de fostul agent de informatii Peter Wright. S-a
declansat o avalansa de reportaje care dezvaluiau publicului punctele
esentiale ale cartii; atunci cand turistii de intorceau din
strainatate, unde cartea era pusa in vanzare, cu exemplare ale cartii,
publicarea acesteea in Marea Britanie a devenit inevitabila.
Cu toate acestea, pot exista si aspecte negative ale revolutiei in
comunicatii. Desi este dificil ca guvernele sa controleze accesul la
informatie, aceasata este atata de vasta incat nici o persoana
obisnuita nu o poate patrunde in totalitate si opiniile pot si
influentate si prin prezentarea selectiva a faptelor decat prin
minciuna fatisa. Aceasta ar putea spori puterea guvernelor sau al unui
numar relativ restrand de persoane sau institutii care controleaza
media.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|