1                              REVOLUTIA IN COMUNICATII




In secolul XX s-au petrecut schimbari dramatice in transport, teleconiunicatii si tehnologia informatiei. Astazi, aproape nici un loc in lume nu este cu adevarat izolat, cu totii locuind intr-un “sat global”.

Termenul “comunicatii” descrie multe aspecte ale lumii moderne, printre care presa, cinematograful, radioul, televiziunea, telefoanele, computerele sau mijloacele de transport, cum ar fi automobilele sau aeroplanele. Majoritatea acestora depasesc cu putin varsta de un secol; altele sunt mult mai recente, mai ales in privinta raspandirii si a popularitati de care se bucura. Dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, impactul  unor forme mai noi si mai rapide de comunicatie privind politicul, economicul si societatea, a fost imens. Efectele noilor tehnologii au devenit tot mai pronuntate, cu fiecare deceniu, si au modificat perceptia oamenilor privind lumea, munca si modul de comportare.

Timpul liber
Multe dintre aceste schimbari sunt binecunoscute si indelung discutate. Transportul aerian ieftin permite oamenilor sa viziteze locuri indeprtate. Radioul, televiziunea si casetele video au adus in case programe profesionale de divertisment, schimband modul de petrecere a timpului liber dar, dupa parerea unora, au omarat dialogul si divertismentele care se practicau acasa, cum ar fi jocurile de societate sau cantatul in jurul pianului.

Folosirea computerului a schimbat caracteristica muncii, fie ca aceasta implica pilotarea unui avion sau controlul fluxului de marfuri sau de bani dintr-o afacere. Ziaristii isi tasteaza singuri textele articolelor, nemaiapeland la dactilografe sau culegatori de texte specializati, iar dezvoltarea “tehnoredactarii compurerizate” a facut posibil ca oamenii ohisnuiti sa-si scrie si sa-si proiecteze propriile brosuri, ziare si carti. Conditiile de angajare s-au modificat, o data cu modificarea abilitatilor functionaresti si de dactilografiere. Multe sarcini nu mai necesitat specialisti, si multe fabrici s-au automatizat.

Acestea sunt doar cateva din multitudinea de schimbari specifice. Privind global, impacrul revolutiei in comunicatii asupra problemelor mondiale a fost la fel de dramatic. Incepand cu anii 1960, multumita transportului aerian rapid, “diplomatia din umbra” a trimis ministrii si negociatori care au strabatut continente si oceane; posibilitarea lor de deplasare si de a se consulta telefonic cu superiorii aflati acasa a dus la marirea ritmului de a incheia intelegeri in dispute care in trecut ar fi durat mult mai multi ani.

Comunicarea instantanee interpersonala a influentat istoria recenta prin intermediul “firului fierbinte” telefonic care leaga Casa Alba de Kremlin — adica cel care-i lega pe conducatorii SUA cu fosta URSS. Fara acest contact informational rapid, razboiul rece ar fi putut deveni usor unul mult mai fierbinte” (armat). Tot asa, in timpul tentativei de puci din fosta URSS, presedintele american Bush a putut lua legatura telefonica cu Boris Eltin si sa-l asigure pe acesta de sprijinul occidentului, un asemenea gest fiind de natura sa-l determine pe presedintele rus sa se simta mai putin izolat si sa-i ridice moralul.

Posibilitatea comunicarii instantanee nu garanteaza posibilitatea rezolvarii problemelor prin negocieri. De exemplu, in 1982, parea ca exista suficient timp pentru a rezolva disputa privind insulele Falkland. A durat saptamani pana cand fortele navale britanice au ajuns in zona insulelor si au ajuns fata in fata cu argentinienii — o caracteristica aparent benefica a comunicatiilor lente. In ciuda negocierilor directe purtate de ministrul britanic al afacerilor externe, care era in contact telefonic permanent cu cabinetul, nu s-a ajuns la un acord si disputa a fost decisa prin forta armelor.

O trasatora interesanta a negocierilor a fost ca partile implicate au interpretat in mod diferit ofertele si formularile acestora, demonstrand ca tehnologia nu poate intotdeauna. Unii analisti au sustinut ca cel putin una dintre parti nu era dornica sa se ajunga la un acord, adancind neintelegerile existente. Astfel, in ciuda mijloacelor moderne, succesul in comunicatii depinde inca de vointa omului.

Probabil ca efectul cel mai frapant al revolotiei in comunicatii este ca lumea s-a transformat intr-un “sat global”, prin care tari indepartate par foarte cunoscute. Acest lucru se poate demonstra prin compararea evenimentelor din anul 1930 cu cele din anii 1960 si 1970. In 1938, Neville Chamberlain, prim-ministrul britanic, a anuntat poporul ca tara era pe picior de razboi — si in mod tragic, din moment cc chestiunea privea “un popor despre care nu stim nimic”: cehii si slovacii, aflati la doar cateva sute de kilometri departare. Chamberlain a fost primul diplomat “din umbra”; el a zburat de doua ori pana in Germania pentru a negocia cu Hitler.


1 In anii 1960 razboiul din “indepartatul” Vietnam a fost un subiect de interes constant atat in Europa cat si in SUA. Imaginile televizate au adus in case realitatca razboiului, imaginile demonstratiilor anti-razboi, si consecintele lor uneori fatale crescand interesul si implicarca fata de acest moment. Dupa sensibilizarea maselor printr-o puternica implicare a televiziunii, celalalte mijloace media au produs impactul lor — in mod special fotografia, fiind celebra imaginea unui ofiter sudvietnamez care impusca in cap un prizonier.
Efectul dramatic al acestora asupra societatii americanc si rolul lor in retragerea, in cele din urma, a americanilor a demonstrat puterea comunicatiilor moderne. Evenimentele ulterioare au confirmat-o, mai ales razboiul din Golf, din 1991, care a putut fi urmarit “in direct” la televizor.
Un aspect benefic al globalizarii este ca oamenii au devenit constienti de suferinta umana din tarile indepartate si raspund cu compasiune la aceasta. De exemplu, miscati de imaginea televizata a orfanilor din Romania si a africanilor care mor de foame, occidentalii au raspuns printr-un apel de strangere de fonduri, ca cele lansate de Band Aid si Live Aid.

Acestea au fost evenimente in lumea comunicatiilor de inalta tehnologie. Televiziunea a intermediat apelurile si a generat entuziasm pentru cresterea sumei. Donatiile nu au fost trimise efectiv ci doar transmise telefonic.
Adevarata complexitate a societatilor actuale are consecinte importante. Informatia precisa, colectata, procesata si transmisa prin retele de calculatoare, este vitala pentru luarea unor decizii si trebuie sa fie la indemana unui numar relativ mare de persoane. In aceste conditii este dificila pastrarea secretelor unor informatii, astfel performantele mai slabe — si gafele guvernamentale — devin cunoscute rapid in lumea intreaga. Astfel este posibil ca acestea sa devina cunoscute de publicul larg, mai ales acolo unde exista o competitie intensa intre media care promoveaza o investigatie doar pentru un reportaj de senzatie si un jurnalist seros, “de investigatie”.

Dezinformarea
Acum cateva decenii, era posibil ca guvernele sa prezinte ccetatenilor o imagine falsa despre lume. De exemplu, in tarile comuniste muncitorii occidentali erau descrisi ca traind in saracie si mizerie, dar acest lucru a devenit iposibil in urma contactelor realizate prin afaceri economice si turism. Astazi, chir si regimul cel mai strict are dificultati in a tainui ceea ce se petrece in realitate.

De exemplu, in Romania lui Ceausescu intreaga medie era controlata si pana si masinile de scris trebuiau inregistrate.  In vestul tarii, insa, se puteau receptiona programele televiziunii maghiare si oamenii aflau despre marile transformari care se petreceau in estul Europei. Astfel, probabil ca  nu este o coincidenta faptul ca tocmai Timisoara – oras situat in vestul Romaniei – a fost locul unde a izbugnit revolutia care a dus la caderea lui Ceausescu.
Guvernul mai incearca si astazi sa limiteze accesul publicului la unele informatii – unele mai mult, altele mai putin. Legea britanica referitoare la documentele secrete a fost adesea criticata si comparata defavorabil cu cele referitoare la libertatea presei promulgate in S.U.A. si Australia. In anuii 1980 guvernul britanic a fost deranjat frecvent de “scurgerile” de informatii pe care incerca sa le mentina secrete.

Doua cazuri celebre demonstreaza schimbarile din ultimii 50 de ani. In 1936, in Marea Britanie, relatiile dintre regele Edward VIII si D-naWallis Simpons a dus la abdicarea regelui; presa din Europa si America a facut publica relatia cu cateva luni inainte, insa media din Marea Britanie a tacut si majoritatea britanicilor au fost luati prin surprindere in momentul declansarii crizei. Un caz diferit a fost incercareaguvernului din anul 1980 de a impiedica publicarea romanului “Spycatcher”, scrisa de fostul agent de informatii Peter Wright. S-a declansat o avalansa de reportaje care dezvaluiau publicului punctele esentiale ale cartii; atunci cand turistii de intorceau din strainatate, unde cartea era pusa in vanzare, cu exemplare ale cartii, publicarea acesteea in Marea Britanie a devenit inevitabila.

Cu toate acestea, pot exista si aspecte negative ale revolutiei in comunicatii. Desi este dificil ca guvernele sa controleze accesul la informatie, aceasata este atata de vasta incat nici o persoana obisnuita nu o poate patrunde in totalitate si opiniile pot si influentate si prin prezentarea selectiva a faptelor decat prin minciuna fatisa. Aceasta ar putea spori puterea guvernelor sau al unui numar relativ restrand de persoane sau institutii care controleaza media.