Diploma cavalerilor ioaniti
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
PărÅ£ile care au semant înÅ£elegera au fost Bela , regele Ungariei,
Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei
de-a pururi , Rembaldus, marele perceptor al Casei Ospitalierilor
din Ierusalim ÅŸi martorii; fruntaÅŸii ÅŸi baronii regatului
Ungariei... |
|
|
1
Diploma Cavalerilor Ioaniţi
Diploma Cavalerilor Ioaniţi este legată de
confirmarea existenţei primelor formaţiuni statale româneşti pe
teritoriul Ţărilor Române dintre Carpaţi şi
Dunăre şi este un act de donaţie al regelui Bela al IV lea
al Ungariei în Favoarea Cavalerilor Ioaniţi emis la 2 iunie 1247.
Acest act consfinţeşte dăruirea unui întins teritoriu de
la sud de Carpaţi , care cuprindea primele mici state
feudale româneşti şi ne furnizează unele date
legate de viaţa economică, socială, politică şi militară a
acestora.
Părţile care au semant înţelegera au fost Bela ,
regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei,
Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururi , Rembaldus,
marele perceptor al Casei Ospitalierilor din Ierusalim
şi martorii; fruntaşii
şi baronii regatului Ungariei.
Sarcina acestor călugări militari era să lupte pentru
apărarea credinţei creştine şi pentru a da sfat şi ajutor
credincios pentru popularea ţării noastre; în fapt trebuiau
să asigure graniţele Ungariei împotriva navalirilor
tătare care slăbeau regatul.
În cotrapartidă primeau” întreaga ţară a Severinului cu
munţii acesteia şi cu toate celelalte locuri ce ţin de ea, precum şi
cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la râul Olt, afară de Ţara lui
Litovoi pe care o lăsau romînilor după cum au avut-o aceştia şi
până acum „. În plus, „ jumătate din foloasele , veniturile şi
slujbele din întreaga ţară a Severinului şi a cnezatelor
amintite mai sus să rămână nouă( regelui) şi jumătate
pentru folosul casei(ospitalierilor) afară de bisericile înfiinţate şi
de cele ce se vor întemeia în toate teritoriile amintite mai sus , din
veniturile cărora nu ţinem nimic pentru noi, rămânând neatinse cinstea
şi drepturile arhiepiepiscopilor şi episcopilor pe care le-au avut
înainte, lăsând la o parte şi toate morile dintre
hotarele teritoriilor amintite, afară de cele din ţara Litua…
…În aceleaşi condiţii ca în ţara Severinului, toată Cumania, de
la nord la munţii Transilvaniei afară de ţara lui Seneslau,
, voievodul romînilor care rămâne acestora după cum au avut-o la fel ca
Litua. 25 de ani , toate veniturile
Cumaniei în întregime le va strânge Casa Ospitalierilor în
afară de ţara lui Seneslau din care vor primi jumătate
din foloase(restul era al regelui)…”1
Aşadar Cavalerii aveau dreptul la jumătate din
veniturile căştigate de pe urma teritoriilor dobândite, în plus
clădirile şi semănăturle făcute de ei, fâneţele şi păşunile
pentru vitele şi oile lor, folosul în întregime din pescăriile
existente şi care se vor face; jumătate din
veniturile şi foloasele care se strângeau pentru rege de la
românii din Litua şi cei din ţara lui Seneslau( afară de Ţara
Haţegului).
Românii erau datori să îi ajute pe fraţii ospitalieri cu
oastea lor şi regele hotărăşte şi reciprocitatea în
acordarea ajutorului militar în lupta împotriva năvălitorilor
tătari. Puteau de asemenea sa extraga sare din Transilvania
în chip îndestulător şi să o transporte după trebuinţă în
Litua, Grecia, Cumania.
1
1 Documente privind istoria României, C, Transilvania,
veacurile XI, XII, XIII, vol I, Bucureşti, 1951, traducere p. 329 - 333
Actul mai prevedea şi statornicirea şi încuviinţarea
orânduielilor
pentru libertăţile şi judecăţile nobililor sau a celor ce
vor veni
sa locuiască în teritoriile amintite dar veniturile
şi foloasele
rezultate de aici vor fi în întregime ale regelui( deci regele Ungariei
avea pretenţii de suzeranitate şi asupra viitoarelor
formaţiuni
statale întemeiate de cavaleri) .
Ioaniţii aveau şi drept de judecată în teritoriile
administrate de ei cu amendamentul că la sentinţa de moarte
asupra
mai marilor ţării respective , aceştia să poată face apel la rege.
Acest lucru confirmă o stratificare socială existentă în
teritoriile
viitoarei Ţări Româneşti.
Regele îşi păstra jumătatea din veniturile obţinute de pe
urma
teritoriilor cedate, de pe urma morilor dintre hotarele
teritoriilor
menţionate, a morilor din Litua (în întregime), şi a pescăriilor de la
Dunăre şi de la Celei.
Concluzii
Se confirmă existenţa cnezatelor lui Ioan şi Farcaş,
voievodatul lui Litovoi, al lui Seneslau, ţara Severinului şi
Cumania(la sud şi est de ţara lui Seneslau).
Remarcăm faptul că Litovoi şi Seneslau erau menţionaţi cu
titulatura de voievozi iar Ioan şi Farcaş erau cnezi.
Din felul
cum au fost distribuite foloasele rezultă o
relaţie de vasalitate a celor doi voievozi faţă de regele
Ungariei. De
asemenea remarcam faptul că bisericile se bucurau de
privilegiul
imunităţii.
Tot din
acest document descoperim un anumit nivel de
dezvoltare al acestor formaţiuni: existau mori, construcţii,
semănături, păşuni , fâneţe, pescării naturale sau amenajate
oferind
astfel indicii legate de ocupaţiile locuitorilor.
Foarte
important este faptul ca romînii aveau oastea lor cu
care puteau participa la lupte. Este limpede că cei
doi voievozi
aveau o nobilime locală pe care se sprijinea din rândul
cărora
recruta dregătorii sau pe cei care strângeau dările(
existenţa lor
presupunea persoane calificate care sa se ocupe de asta).
Iată
deci cum cele cinci formaţiuni politice se bucurau de
o autonomie mai largă sau mai restrânsă în raport cu statul
feudal
maghiar, fiind în raporturi de vasalitate faţă de acesta. Pentru ţara
lui Litovoi şi Seneslau obligaţia care revenea ca
urmare a
pretenţiei de suzeranitate consta doar în jumătate din
venituri şi
foloase fără a se presta slujbe acesta fiind o
confirmare a unei
autonomii mai largi.
BIBLIOGRAFIE
Documente privind istoria României, C, Transilvania, veacurile XI, XII,
XIII, vol I, Bucureşti, 1951
Istoria Romîniei, vol II, Ed.Academiei RPR, f.a.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|