Martin Luther
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Începând cu 1516 predicile lui Luther spuneau că Biserica avea nevoie de
o noua filosofie ÅŸi de o reformă importantă. Vânzarea moaÅŸtelor ÅŸi
sprijinul aparent acordat corupţilor, doctrina non-scipturală care
sisţinea că izbăvirea poate fi cumpărată, au fost adesea atacate chiar
din interiorul Bisericii de către umanişti recunoscuţi, ca Erasmus, care
au încercat să restaureze credinÅ£a creÅŸtină simplă prin studierea
Scripturilor... |
|
|
1
Martin Luther
Martin Luther este important nu doar ca fondator al protestantismului.
Filosofia şi scrierile sale din domeniul reformelor sociale, economice
şi politice au fost pietre de temelie ale lumii moderne.
Martin Luther, primul şi cel mai mare reformator al Bisericii Creştine
şi personaj important din istoria naţionalismului german, s-a născut la
Eisleben, în Turingia, în 1483. Părinţii lui erau ţărani la origine,
dar au evoluat financiar şi social prin seriozitatea si
abilitatea tatălui. Crescut într-o atmosferă de pietate sumbră
caracteristică acelor vremuri, Luther a fost trimis să înveţe la vârsta
de 14 ani. Mai târziu a studiat la Magdeburgn şi apoi în 1500, la
vârsta de 17 ani şi la dorinţa tatălui său, a plecat la Universitatea
din Erfurt pentru a studia Drept.
În perioada de studiu, Luther era chinuit de puternice mustrări de
conştiinţă privind păcatul şi era dureros de preocupat de căutarea
certitudinii izbăvirii. Într-o noapte, o futună teribilă a
răsturnat un stejar în apropiere de el şi Luther s-a retras la
mănăstirea eremiţilor lui Augustin, sperând ca prin austeritate
şi autodisciplină să găsească calea sigură pentru a cunoaşte izbăvirea
dată de Dumnezeu. În 1507 a fost hirotonist preot şi trei ani mai
târziu a fost trimis la Roma pentru a rezolva unele afaceri monahale,
unde a fost înfuriat de bogăţia şi corupţia existente în mediul papal
renascentist.
La vârsta de 29 de ani, Luther a devenit doctor în teologie şi
substareţ la Univesitatea din Wittenburg, unde a început să predea
cursuri despre Aristotel. În această perioadă Luther a găsit o soluţie
pentru îndoielile profunde care-l măcinau, provocate de conştientizarea
vieţii sale plină de păcate. În Epistola lui Pavel către Romani, el a
descoperit cuvintele: „Omul neprihănit va trăi prin
credinţă”. Acest citat a devenit centrul teologiei lui Luther.
De la descoperirea existenţei unei relaţii directe între Hristos şi
credincios, Luther a elaborat cele trei principii de bază ale Reformei.
Primul, ca Scriptura provenită direct de la Dumnezeu este supremă ca
semn de cunoaştere a omului faţă de El. Al doile, că izbăvirea poate
veni doar prin graţie divină şi nu prin intermediere umană; şi al
treilea, că toţi cei care cred în Dumnezeu sunt ei înşişi „preoţi”,
capabili să comunice direct cu El, neavând nevoie de intermediar extern.
Începând cu 1516 predicile lui Luther spuneau că Biserica avea nevoie
de o noua filosofie şi de o reformă importantă. Vânzarea moaştelor şi
sprijinul aparent acordat corupţilor, doctrina non-scipturală care
sisţinea că izbăvirea poate fi cumpărată, au fost adesea atacate
chiar din interiorul Bisericii de către umanişti recunoscuţi, ca
Erasmus, care au încercat să restaureze credinţa creştină simplă prin
studierea Scripturilor.
În 1517 Luther a trecut la acţiunea pentru care, probabil ,este cel mai
bine cunoscut. El a afişat pe uşa bisericii din Wittenberg cele 95 de
principii, un atac căruia nu i s-a dat importanţă deosebită. Acţiunea
lui Luther era o încercare de a ataca doctrina care permitea Bisericii
să vândă izbăviri, şi punea ataşamentul ei obsesiv faţă de avuţia
materială faţă în faţă cu bogăţia adevărată a Evangheliei.
Luther nu intenţiona să se rupă de Biserica de la Roma; scopul lui era
acela de a iniţia reforma internă. Însă atacul copleşitor al
teologiei sale respingea rolul fundamental al Bisericii în vieţile
spirituale ale credincioşilor. Refuzul hotărât al lui Luther de a se
dezice de convingerile sale a dus la confruntarea istorica cu
autorităţiile, în care a oferit conştiinţei protestante expresia sa
definitorie: „Aşa gândesc eu. Nu pot gândi altfel.”. Respingerea
puterii şi autoritaţii Bisericii a dus la excomunicarea lui Luther în
1521.
Ideile lui Luther au dat naştere la tulburări politice şi religioase în
întreaga Germanie. Conducătorii celor săraci şi oprimaţi, dornici să se
opună conducătorilor autocratici din ţară, s-au indentificat cu
rezistenţa lui Luther faţă de atotputernica Biserică Romană, în anii ce
au urmat, izbucnirea unei răscoale ţărăneşti a pus în pericol
stabilitatea mai multor principii. Deşi Luther nu a folosit niciodată
Scriptura pentru a justifica insurecţia şi violenţa, la început el a
adoptat o adordare înţelegătoare şi moderată. Însă el depindea de
protecţia nobililor aliaţi şi din această cauză a fost obligat să se
declare de partea clasei conducătoare. I-a înfierat pe rebeli,
susţinând distrugerea lor cu o ferocitate şocantă.
Odată cu întărirea poziţiei sale politice, Luther şi-a îndreptat
atenţia spre clădirea unei noi Biserici, pe care a întemeiat-o
printr-un sistem formal conferit de veneraţia publică, imnuri şi
catehism- o carte scrisă sub forma unor întrbări şi răspunsuri, care
rezumă principiile ce stăteau la baza creştinismului. În 1535, dupa ce
a părăsit ordinul monahal, s-a căsătorit- încălcând legea celibatului.
Restul vieţii sale publice şi-a petrecut-o încercând să pună
capăt diferendelor tot mai mari dintre aliaţii săi şi pentru apărarea
Reformei împotriva reacţiei tot mai ostile venite din partea Romei.
Luther a murit în 1546, dar a lăsat în urma sa o seamă de lucrări de
mare importanţă teologică, politică şi istorică.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|