Aderarea Romaniei la UE
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
La înfiinÅ£are, Comunitatea Europeană avea 6 membri: Belgia, Luxemburg,
Franţa, Republica Federală a Germaniei (RFG), Italia şi Olanda. Uniunea
Europeană a exercitat o mai mare putere de atracţie asupra ţărilor
europene. Astfel în decursul timpului mai multe ţări au aderat la UE sau
au făcut cereri să adere... |
|
|
1
Aderarea României la Uniunea Europeană
(studiu de caz)
La înfiinţare, Comunitatea Europeană avea 6 membri: Belgia, Luxemburg,
Franţa, Republica Federală a Germaniei (RFG), Italia şi Olanda. Uniunea
Europeană a exercitat o mai mare putere de atracţie asupra ţărilor
europene. Astfel în decursul timpului mai multe ţări au aderat la UE
sau au făcut cereri să adere.
România a semnat în 1993 acordul de asociere la UE, iar în 1995 a
dobândit statutul de stat asociat la UE. Astfel Uniunea Europeană,
interesată la rândul ei în extinderea procesului de integrare, sprijină
România, ţară relativ tânără democrată, prin asistenţă,
consultanţă şi finanţarea unor proiecte care corespund standardelor
europene.
Obiectivul vizat este ca toate zonele , respectiv ţara noastră , să
aibă un nivel asemănător de dezvoltare, pentru a nu mai exista
dezechilibre regionale, astfel nivelul de trai din ţara noastră s-ar
ridica. Asta nu înseamnă că noi românii vom simţi diferenţa în bine
imediat ce România va adera la Uniunea Europeană.
Toţi candidaţii la aderare trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi
criterii, iar România nu face excepţie chiar dacă este stat asociat al
UE. Acestea sunt:
a) Criteriul politic, care presupune ca ţara noastră
să realizeze stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia,
statul de drept, respectarea drepturilor omului, precum şi protecţia
minorităţilor;
b) Criteriul economic, care înseamnă existenţa unei
economii de piaţă operaţională, precum şi capacitatea de a face faţă
presiunii concurenţei şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii;
c) Criteriul legislativ, adică armonizarea
legislaţiei naţionale cu cea comunitară şi preluarea întregului
‚,acquis comunitar’’, existenţa cadrului legal şi administrativ.
Ulterior, s-a mai adăugat un criteriul, care se referă la capacitatea
Uniunii de a absorbi noi membri, ceea ce înseamnă că aderarea va avea
loc după reforma instituţiilor comunitare şi în funcţie de evoluţia
propriilor sale politici.
Procedura de aderare este definită, în principal, în articolul 49 al
Tratatului de la Maastricht asupra Uniunii Europene, iar România nu
face excepţie şi trebuie să parcurgă următorii paşi, de altfel ca toate
ţările:
1. Cerea de aderare este adresată la Consiliul
Miniştrilor al Uniunii, adică ţării care exercită preşedenţia
Consiliului;
2. Decizia de deschidere a negocierilor în vederea
aderării la Uniune e luată de Consiliul European (la nivelul şefilor de
stat sau de guvern) prin unanimitate, în baza unui aviz al Comisiei
Europene şi al Parlamentului European;
3. Negocierile de aderare se desfăşoară pentru 31 de
capitole, prin trecerea în revistă, domeniu cu domeniu, a progreselor
realizate de România în transpunerea legislaţiei comunitare în
legislaţia internă şi aplicarea efectivă a regulilor ce guvernează
funcţionarea UE;
4. În vederea negocierii, România trebuie să
pregătească şi să prezinte Comisiei Europene documente de poziţie
pentru capitolele respective, prin care îşi face cunoscut punctul de
vedere privind modul în care înţelege să negocieze domeniul respectiv,
perioadele tranzitorii pe care le solicită pentru armonizarea cadrului
legislativ sau alte elemente considerate importante pentru interesele
sale.
La rândul său, Comisia Europeană pregăteşte propriile sale documente de
poziţie pe care le înaintează Consiliului, iar acesta dă Comisiei un
mandat de negociere. Statele membre îşi stabilesc, prin Consiliu, o
poziţie comună faţă de documentul de poziţie respectiv şi faţă de
oportunitatea încheierii provizorii a capitolelor aflate în negociere.
Încheierea unui capitol înseamnă că negocierile au fost finalizate
provizoriu, potrivit principiului că nimic nu e considerat definitiv
negociat, atâta timp cât nu s-au epuizat negocierile asupra tuturor
celor 31 de capitole;
5. După încheierea negocierilor, care se poartă cu
toţi membrii Uniunii şi cu Comisia, se semnează Tratatul de aderare.
Pentru intrarea în vigoare Tratatul trebuie ratificat de către ţările
membre, Parlamentul European şi ţara solicitantă , potrivit
prevederilor constituţionale respective (de către Parlament sau prin
referendum naţional).
1
De regulă, procedurile de ratificare durează 1,5-2 ani. Abia după
ratificarea Tratatului de aderare, apartenenţa României la UE va deveni
efectivă.
Lărgirea UE aduce serioase beneficii României: ea va
fi sprijinită
în procesul de tranziţie spre democraţie şi economia de piaţă,
urmarindu-se respectarea drepturilor omului, funcţionarea statului de
drept, a pluralismului politic şi a separaţiei puterilor în stat; va
beneficia de tehnologii avansate pentru modernizarea industriei şi
agriculturii, a introducerii unui management modern; pătrunderea pe
Piaţa Internă a UE permite creşterea productivităţii şi a
nivelului de
trai a românilor; perspectiva integrării în Piaţa Internă a Uniunii o
obligă să-şi creeze mecanisme de piaţă funcţionale, o economie
competitivă, în măsură să reziste presiunilor concurenţiale ale
produselor şi serviciilor occidentale; îi este garantată independenţa
şi suveranitatea, participarea ei –în cadrul PESC- la soluţionarea unor
probleme importante ale lumii contemporane.
Aderarea României la Uniunea Europeană nu este
lipsită de costuri
pentru că orice alianţă este bazată mai ales pe aspecte de natură
economico-financiară, dar integrarea în UE este imposibilă de realizat
fără costuri suplimentare efectuate de ambele părţi. Însă noul cadru
instituţional al UE reformele structurale efectuate în politica ţării,
pot conduce la diminuarea substanţială a costurilor totale şi, mai mult
la o dinamică descendentă în timp a ţărilor pentru Uniune, pe măsură ce
România va fi capabilă să preia din costurile respective.
Costurile importante trebuie să fie suportate şi de
ţara candidată
(România) pentru înfăptuirea reformei economice, a restructurării
industriei şi transporturilor şi modernizării agriculturii; nu
armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară costă, ci
implementarea acesteia din urmă -de exemplu numai transpunerea
integrală a legislaţiei naţionale de mediu pentru a atinge standardele
UE ar costa România circa 29 miliarde de EURO; absorbţia fondurilor
comunitare având în vedere că fiecare proiect este suportat, în medie,
în proporţie de 70% de UE şi 30% de bugetul naţional al României.
Este cert că aderarea la UE costă. Dar, care ar fi
oare costurile
neaderării? Neaderarea ar însemna, de fapt, împingerea spre
subdezvoltare. De aceea, avantajele aderării sunt cu mult mai
mari
decât costurile.
Când România va adera la UE, cetăţenii români vor
deveni automat
cetăţeni ai Uniunii, putând să se stabilească şi să muncească în orice
ţară a acesteia şi să aibă drept de vot în regiunea în care trăieşte
(articolele 1-8 al Tratatului de la Maastricht).
Crearea Uniunii Economice şi Monetare are menirea să
ducă la o
integrare economică mai puternică. În acest scop s-a introdus
moneda
unică (EURO), folosită de toate statele membre a Uniunii, mai puţin
Marea Britanie care a păstrat lira sterlină ca monedă naţională. Astfel
şi România va adopta euro ca monedă naţională.
România a semnat anul acesta la 25 aprilie la Luxemburg Tratatul de
aderare la Uniunea Europeană.
Dezavantajele aderării României la UE pentru români sunt: impozitele se
vor mări, accizele se vor mări ceea ce duce la scumpirea produselor,
preţurile imobilelor se vor ridica, românii nu vor mai lucra pentru
stat, ci pentru patroni, datorită privatizării intreprinderilor de stat
(consecinţă a condiţiilor de aderare la UE).
Avantajele aderării României la Uniunea Europeană
pentru români
sunt: crearea unor noi locuri de muncă prin investiţiile străinilor în
România, scăderea numărului de şomeri, recunoaşterea tuturor ţărilor
din Uniune a diplomelor de facultate, alegerea unor produse mai bune,
din punct de vedere calitativ şi a preţurilor, unui consumator dintr-o
mai mare varietate de produse, obţinerea mai uşoară a unui împrumut la
bancă pentru diferite scopuri (cum ar fi deschiderea unei afaceri,
cumpărarea unui imobil sau a unui bun, etc.),deschiderea frontierelor a
celorlalte ţări, nu vor mai fi aşa de rău priviţi de către
cetăţenii
Uniunii, salariile se vor mări (în timp), nivelul de trai se va
îmbunătăţi (tot în timp).
Totuşi unele condiţii pe care România, respectiv
cetăţenii ei
trebuie să le îndeplinească mi se par absurde, cum ar fi în domeniul
creşterii animalelor (pentru fermieri): maxim 5 vaci la un taur
în
timpul perioadei de înmulţire sau 3 metri pătraţi pentru fiecare porc
plus spaţiu deschis .
Însă unele condiţii mi se par absolut normale, în
domeniul
mediului, ţinând cont de secolul în care ne aflam şi de problemele
globale cu care ne confruntăm , cum ar fi poluarea mediului,
accentuarea efectului de seră, ce duce la topirea calotei glaciare, la
schimbarea curenţilor de aer ce are consecinţă modificarea
anotimpurilor, etc.
Dacă România va adera la Uniunea Europeana în 2007
după cum se
preconizează, nivelul de trai al românilor nu va fi mai bun imediat ce
integrarea va avea loc, ci în timp. Se pot face speculaţii , iar
fiecare român are păreri diferite. Astfel eu cred că noi românii, vom
trai mai bine peste aproximativ 5 decenii, însă asta depinde şi de noi,
adică trebuie să muncim mult şi să fim serioşi pentru ca ţara noastră
să se dezvolte in toate domeniile şi să ajungă la nivelul celorlalte
ţări din Uniunea Europeană.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|