1
Viaţa lui
Pericle
Pericle s-a născut către
anul 495, avându-l tată pe
Xantipos şi mamă pe Agariste. Tatăl lui a fost unul dintre eroii de la
capul Mycale, iar mama lui aparţinea
nobilei familii a
Alcomeonizilor, fiind nepoata vestitului Clistene, care dăruise Atenei
o
construcţie democratică. Avea o familie înstărită, cu o poziţie socilă
superioară. Cu alte cuvinte, viitorul conducător democrat provenea din
cea mai
înaltă aristrocaţie.
Agariste a avut un vis premonitoriu,
înainte de a-l naşte pe Pericle : copilul ei era un leu; fiul ei va
deveni,
într-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia, cel puţin geniul
ei
tutelar.
Pericle fusese un copil frumos, cu
trăsături nobile, dar cu capul un pic cam alungit, lucru care stârnea
ironia
poeţilor.
Educaţia pe
care Pericle a
primit-o a fost extrem de îngrijită, cum se cădea unui tânăr
aristocrat.
Înainte de 13-15 ani a învăţat să citească, să scrie şi să socotească
la şcoala
de gramatică, după care a urmat şcoala de ed. Fizică, unde a învăţat să
lanseze
suliţa, să se lupte şi să călărească. Părinţii săi au ales filozofii
cei mai
renumiţi şi oamenii de ştiinţă cei mai de seamă pentru dezvoltarea şi
împlinirea darurilor sale înnăscute: inteligenţă neobişnuită,
perseverenţă în
studiu, seriozitate, cumpănire, stăpânire de sine.
Damon din Oa îl
învaţă muzica; spirit rafinat, profesorul lui Pericle explorează fiinţa
umană,
dorind să-i cunoască toate aspectele. Pericle a învăţat de la profesorul
său să
cerceteze natura umană pentru a o stăpâni mai bine.
Zenon
din Eleea, părintele sofisticii, îl iniţiază pe Pericle în arta
controversei,
dar cel care exercită o influenţă hotărâtoare asupra sa este Anaxaboras
din
Clazomenes(supranumit „Spiritul”).
Pericle
simte că este sortit unui viitor deosebit; de aceea el se pregăteşte
minuţios
înainte de a se lansa în arena politică. De altfel asemănarea sa cu
tiranul
Pisistrate este uimitoare pentru bătrânii cetăţii. Lecţiile pe care
le-a dat
istoria, îl ţin departe de popor, în faţa cărora apare rareori.
Aşteaptă să
împlinească treizeci de ani, puţin înainte de alegerile din 461 î Hr,
pentru a
milita, cu trup şi suflet, în partidul democrat, contrar tuturor
tradiţiilor
familiale.
1
Pericle
este sincer convins că în felul acesta pregăteşte viitorul strălucit al
Atenei.
Ancheta
îi este favorabilă, iar alegerea sa ca strateg este neîndoielnică. De
altfel
timp de cincisprezece ani, popoprul va reînnoi votul de încredere
acordat celui
care avea să-l conducă pe culmile gloriei.
De
acum în acolo, Pericle pune în concordanţă felul său de a trăi cu
idealul său,
precum şi cu funcţiile sale: grav, cam trufaş, este stăpân pe el în
toate
ocaziile, nu izbucneşte în hohote de râs şi plânge rareori. El nu-şi
iroseşte
timpul cu vorbăraia fără rost sau cu hoinăreli: om de stat, muncind cu
îndârjire. Nu se lasă corupt, nu îşi neglijează problemele personale şi
este
cam strâns la mână. Propritar al unor domenii întinse în Attica,
Pericle a
încredinţat unui servitor, Evanghelos, administrarea bunurilor sale.
În
viaţa publică, procedează cu iscusinţă, fiind un politician subtil şi
ager.
Pentru a-şi păstra ascendentul asupra poporului, a cărui fire
schimbătoare îi
este cunoscută, urcă foarte rar la tribună, lăsând prietenilor săi
grija de a-i
susţine părerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul.
Această
autoritate supremă o datorează faptului că este considerat „gură de
aur”, fiind
supranumit „Olimpianul”. Omul acesta asemănat cu Zeus ştie să rămână
întotdeauna moderat la vorbă şi în gesturi.
Pericle este
însă
nefericit în căsnicie. Avea doi fii: Xantipos şi Paralos.
El îşi ascunde firea lui
duioasă sub o răceală aparentă. Se îndrăgosteşte de o frumoasă străină,
pe care
o cunoaşte la o întrunire de filozofi. Fină, inteligentă, încântătoare,
Aspasia
din Milet a cucerit imediat inima lui Pericle, care divorţează pentru a
trăi,
cu o străină, curtezană.
Prietenii lui Pericle cu care adesea se întâlnea erau:
Anaxagoras şi Zenon(dascălii săi), Sofocle(vechiul tovarăş de arme),
Euripide(înflăcăratul său admirator), Herodot(un reporter interesat de
toate),
Fidias(ministrul artelor) şi Socrate.
Marele orator şi om politic al Grciei din antichitate,
conducător al Atenei între 443-429 î Hr., şef al partidului democrat,
mare
protector al artelor şi ştiinţelor, în timpul căruia, Atena a atins o
mare
dezvoltare, ea devenind centrul comercial, politic şi cultural al
Greciei
antice, s-a stins din viaţă in 429 î Hr.
|