1

Viaţa lui Pericle

          Pericle s-a născut către anul 495, avându-l tată pe Xantipos şi mamă pe Agariste. Tatăl lui a fost unul dintre eroii de la capul Mycale, iar mama lui aparţinea nobilei familii a Alcomeonizilor, fiind nepoata vestitului Clistene, care dăruise Atenei o construcţie democratică. Avea o familie înstărită, cu o poziţie socilă superioară. Cu alte cuvinte, viitorul conducător democrat provenea din cea mai înaltă aristrocaţie.

            Agariste a avut un vis premonitoriu, înainte de a-l naşte pe Pericle : copilul ei era un leu; fiul ei va deveni, într-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia, cel puţin geniul ei tutelar.

            Pericle fusese un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic cam alungit, lucru care stârnea ironia poeţilor.

            Educaţia pe care Pericle a primit-o a fost extrem de îngrijită, cum se cădea unui tânăr aristocrat. Înainte de 13-15 ani a învăţat să citească, să scrie şi să socotească la şcoala de gramatică, după care a urmat şcoala de ed. Fizică, unde a învăţat să lanseze suliţa, să se lupte şi să călărească. Părinţii săi au ales filozofii cei mai renumiţi şi oamenii de ştiinţă cei mai de seamă pentru dezvoltarea şi împlinirea darurilor sale înnăscute: inteligenţă neobişnuită, perseverenţă în studiu, seriozitate, cumpănire, stăpânire de sine.

Damon din Oa îl învaţă muzica; spirit rafinat, profesorul lui Pericle explorează fiinţa umană, dorind să-i cunoască toate aspectele. Pericle a învăţat de la profesorul său să cerceteze natura umană pentru a o stăpâni mai bine.

            Zenon din Eleea, părintele sofisticii, îl iniţiază pe Pericle în arta controversei, dar cel care exercită o influenţă hotărâtoare asupra sa este Anaxaboras din Clazomenes(supranumit „Spiritul”).

            Pericle simte că este sortit unui viitor deosebit; de aceea el se pregăteşte minuţios înainte de a se lansa în arena politică. De altfel asemănarea sa cu tiranul Pisistrate este uimitoare pentru bătrânii cetăţii. Lecţiile pe care le-a dat istoria, îl ţin departe de popor, în faţa cărora apare rareori. Aşteaptă să împlinească treizeci de ani, puţin înainte de alegerile din 461 î Hr, pentru a milita, cu trup şi suflet, în partidul democrat, contrar tuturor tradiţiilor familiale.

            Ancheta îi este favorabilă, iar alegerea sa ca strateg este neîndoielnică. De altfel timp de cincisprezece ani, popoprul va reînnoi votul de încredere acordat celui care avea să-l conducă pe culmile gloriei.

            De acum în acolo, Pericle pune în concordanţă felul său de a trăi cu idealul său, precum şi cu funcţiile sale: grav, cam trufaş, este stăpân pe el în toate ocaziile, nu izbucneşte în hohote de râs şi plânge rareori. El nu-şi iroseşte timpul cu vorbăraia fără rost sau cu hoinăreli: om de stat, muncind cu îndârjire. Nu se lasă corupt, nu îşi neglijează problemele personale şi este cam strâns la mână. Propritar al unor domenii întinse în Attica, Pericle a încredinţat unui servitor, Evanghelos, administrarea bunurilor sale.

            În viaţa publică, procedează cu iscusinţă, fiind un politician subtil şi ager. Pentru a-şi păstra ascendentul asupra poporului, a cărui fire schimbătoare îi este cunoscută, urcă foarte rar la tribună, lăsând prietenilor săi grija de a-i susţine părerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Această autoritate supremă o datorează faptului că este considerat „gură de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Omul acesta asemănat cu Zeus ştie să rămână întotdeauna moderat la vorbă şi în gesturi.

            Pericle este însă nefericit în căsnicie. Avea doi fii: Xantipos şi Paralos.

El îşi ascunde firea lui duioasă sub o răceală aparentă. Se îndrăgosteşte de o frumoasă străină, pe care o cunoaşte la o întrunire de filozofi. Fină, inteligentă, încântătoare, Aspasia din Milet a cucerit imediat inima lui Pericle, care divorţează pentru a trăi, cu o străină, curtezană.

            Prietenii lui Pericle cu care adesea se întâlnea erau: Anaxagoras şi Zenon(dascălii săi), Sofocle(vechiul tovarăş de arme), Euripide(înflăcăratul său admirator), Herodot(un reporter interesat de toate), Fidias(ministrul artelor) şi Socrate.

            Marele orator şi om politic al Grciei din antichitate, conducător al Atenei între 443-429 î Hr., şef al partidului democrat, mare protector al artelor şi ştiinţelor, în timpul căruia, Atena a atins o mare dezvoltare, ea devenind centrul comercial, politic şi cultural al Greciei antice, s-a stins din viaţă in 429 î Hr.