Organizarea institutionala a statelor medievale romanesti
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Statul era condus de un voievod care se intitula "mare voievod si domn
singur stapânitor". Aceasta însemna ca era comandantul armatei
(voievod), stapânul întregii tari (domn) si independent de orice putere
straina (singur stapânitor). Domnul avea atributii juridice (era
judecatorul suprem), legislative (stabilea legile) si avea dreptul de a
bate moneda... |
|
|
1
Organizarea instituţională a statelor medievale românesti
Condiţiile istorice în care au luat fiinţă statele
de la sud şi este de Carpaţi au făcut ca ele să se formeze şi să existe
separat. Organizarea lor era însă foarte asemănătoare.
Statul era condus de un voievod care se intitula
„mare voievod şi domn singur stăpânitor”. Aceasta însemna că era
comandantul armatei (voievod), stăpânul întregii ţări (domn) şi
independent de orice putere străină (singur stăpânitor). Domnul avea
atribuţii juridice (era judecătorul suprem), legislative
(stabilea legile) şi avea dreptul de a bate monedă.
Sfatul Domnesc, alcătuit din boieri cu dregătorii
(funcţii) şi din clerul înalt (mitropolitul şi episcopii),
hotărea împreună cu domnul politica externă şi internă. Cele mai
importante dregătorii în acest Sfat Domnesc erau cea de Portar al
Sucevei în Moldova şi de Ban al Olteniei în Ţara Românească. Alte
funcţii mai erau şi acelea de vornic (atribuţii legislative), logofăt
(şeful cancelariei domneşti - elibera documente interne şi întreţinea
corespondenţa cu exteriorul), spătar (funcţii militare), paharnic (se
ocupa cu pivniţele domneşti), comis (funcţii militare), stolnic
(aprovizionarea Curţii Domneşti), postelnic (atribuţii
diplomatice) şi vistier (administratorul finanţelor statului).
În cazuri speciale, cum ar fi alegerea unui nou
domn, războiul, era convocată Adunarea Ţării, formată din
reprezentanţii tuturor stărilor sociale (boieri, cler, orăşeni, ţărani
liberi).
Curtea Domnească era formată din boierii mai
importanţi, cu dregătorii, împreună cu ostaşii şi slujitorii domnului.
De obicei Curtea era aşezată la Curtea de Argeş (care era şi capitala
ţării) sau la Târgovişte în Ţara Românească, iar în Moldova la Baia,
Siret sau Suceava (capitala Moldovei).
Ţările erau împărţite în unităţi teritoriale mai
mici, judeţe în Ţara Românească, ţinuturi în Moldova. Nu existau legi
scrise, ci oamenii erau judecaţi după „legea pământului”, care era
transmisă pe cale orală din generaţie în generaţie. Boierii primeau
moşii în schimbul loialităţii către domnul lor, iar hiclenia (trădarea)
era pedepsită cu moartea.
Apărarea ţării era asigurată de cetele militare
conduse de boieri, iar în cazuri mai grave era convocată „oastea cea
mare”, formată din toţi bărbaţii capabili de luptă.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|