1
CONCURENŢA COMERCIALĂ NELOIALĂ
Este
o formă a
concurenţei care are loc cu mijloace şi acţiuni contrare, opuse
uzanţelor
comerciale legale. Aceasta distorsionează şi deturnează concurenţa de
la scopul
său în favoarea unuia sau mai multor comercianţi prin defavorizarea
altora sau
a celorlalţi.
Exercitarea activităţii comerciale contrar uzanţelor
cinstite.
Metode
nepermise de stimulare a vânzării sau a prestărilor de servicii care
împiedic
libera concurenţă.
Metoda
„bulgăre de zăpadă”, Conform dispoziţiilor
art. 4 lit. d al Legii nr. 11/1991 constituie contravenţie încheierea
de
contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau
executarea
unei prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a
altor
cumpărători, cu care comerciantul ar urma să încheie contracte
asemănătoare.
Metoda, denumită uzual ,,bulgăre de
zăpadă"
constă în promisiunea comerciantului de a preda marfa sau de a executa
prestaţia la un preţ ori tarif inferior celui practicat în mod curent,
în
schimbul obligaţiei asumate de clientul consumator de a procura pentru
comerciant alţi clienţi. Atunci când aceştia din urmă se prezintă şi,
la rândul
lor, se obligă, în aceleaşi condiţii, să aducă noi clienţi,
cumpărătorul
iniţial îşi primeşte avantajul scontat.
Astfel,
jurisprudenţa franceză a decis că reprezintă o vânzare tip
,,bulgăre de zăpadă" atunci când se oferă nouă perechi de ciorapi la un
preţ interesant oricărei cliente care furnizează trei comenzi similare
ale
altor consumatoare . Nu are nici o relevanţă împrejurarea că
consumatorul are
alegerea între două preţuri, unul redus dacă procură şi alţi clienţi şi
celălalt normal.
Procedeul
este neonest şi prejudiciază deopotrivă pe ceilalţi comercianţi
ca şi pe consumatori, insuflându-le iluzia că astfel ar dobândi mărfuri
sau alte
servicii în condiţii avantajoase.
Un
comerciant care vinde stilouri, predă unui cumpărător şase bonuri,
fiecare reprezentând 1/6 din preţul curent al unui stilou. Înainte de
a-şi
primi stiloul, cumpărătorul trebuie să plaseze cinci din cele şase
bonuri,
altor consumatori şi să predea comerciantului lista acceptanţilor.
Fiecare
dintre cei cinci acceptanţi trebuie să se prezinte la vânzător şi să
accepte,
la rândul său, să preia alte cinci bonuri pe care să le plaseze după
acelaşi
sistem. În momentul în care fiecare dintre noii 25 de acceptanţi a
prezentat
lista persoanelor la care a plasat bonurile, primul consumator îşi
primeşte
stiloul la a şasea parte din preţul curent.
La
prima vedere acest procedeu poate crea iluzia că ar fi avantajos
pentru un consumator care, plasând cele cinci bonuri, primeşte stiloul
în
schimbul unei sume reprezentând o şesime din preţul lui.
Se
observă atât imposibilitatea consumatorului dintr-o etapă ulterioară
celei iniţiale de a plasa bonurile cât şi imposibilitatea
comerciantului de
a onora toate comenzile la preţul
diminuat. Astfel, în prima etapă, consumatorul primeşte obiectul râvnit
dacă
alte 30 de persoane (cele cinci recrutate de el plus cele 25 recrutate
de
primele cinci) au acceptat să cumpere produsul şi să recruteze fiecare
încă
cinci noi aderenţi. În cea de a doua etapă, pentru ca primii cinci
acceptanţi
dobândească la preţ redus obiectul, numărul clienţilor ce trebuie să
fie atins
în total, împreună cu ei, este de 155 de persoane. Pentru ca fiecare
din cei 25
de clienţi etapa a III-a să-şi primească avantajul scontat, numărul
total al
noilor clienţi (fără socoti şi pe cei 25), trebuie să fi atins cifra de
750
persoane. În cea de IX-a etapă numărul consumatorilor acceptanţi se
ridică la
cca. două milioane.
Astfel,
foarte rapid se ajunge fie la imposibilitatea de a mai găsi
clienţi, fie la imposibilitatea pentru comerciant de a satisface, la
preţul
redus, toate cererile. Avantajul scontat de consumatori se vădeşte
iluzoriu,
dar scopul comerciantului, de a capta clientela concurentului său, a
fost atins
în paguba altor comercianţi
Jurisprudenţa
a calificat acest procedeu, bazat pe sistemul piramidal ca
o escrocherie prin care comerciantul îşi însuşeşte un profit ilicit
uzând de
mijloace frauduloase .
Premii şi cadouri
Conform
dispoziţiilor art. 4 lit. e al Legii nr. 11/19 constituie
contravenţie încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să primească un premiu, care depinde exclusiv
de o tragere la sorţi sau de hazard.
În
principiu, orice comerciant este liber să ofere clientelei sale
daruri, însă atragerea clientelei prin acest procedeu profită prea
puţin
consumatorilor, pentru că premiul depinde numai de hazard, ceea ce face
ca
procedeul să fie neonest. Spre exemplu:
,,Şampon
antiparazitar pentru câini vă oferă, gratuit, cabinetul veterinar din
str. X”.
Informaţia
conţinută în text este evident eliptică, pentru că nu
desluşeşte suficient şamponul este oferit oricărui solicitant sau numai
clienţilor cabinetului, care plătesc un serviciu veterinar.
În
accepţiunea concurenţei comerciale, vânzarea cu premiu reprezintă o
tehnică de incitare a consumatorului, oferindu-i perspectiva de a
obţine
deodată cu produsul cumpărat sau cu serviciul prestat contra cost şi un
alt
serviciu dobândit ori gratuit ori în condiţii avantajoase. Premiul
este,
aşadar, întotdeauna accesoriul produsului ori al serviciului plătit.
Dimpotrivă,
cadoul este independent de cumpărarea unui produs sau
de contractarea unui serviciu. El este acordat oricărei persoane, fără
obligaţia de a contracta. Tradiţional, cadourile constau în agende
telefonice,
ustensile de scris etc. purtând marca celui care le oferă. Uneori,
însă, cadoul
poate consta într-un produs informatic. Iată un exemplu:
,,Dar
indiferent de faptul că veţi alege sau nu un sistem informatic din
cele prezentate mai sus, vă oferim gratuit sistemul de contabilitate
generală
care este în doatare curentă în peste 40 de unităţi economice".
Premii
permise.
Aşadar în cadrul legislativ
actual, premiile acordate consumatorilor sunt permise dacă dobândirea
acestor
premii nu depinde de o tragere la sorţi sau de hazard. Exemple de
premii
permise:
-
premiile tip „gadget” introduse în cutiile cu detergent,
imaginile colorate sau hologramele introduse în ambalajul unor
dulciuri, micile
jucării din ouăle de ciocolată etc.;
-
premiile constând în obiecte a căror utilitate este legată de aceea a
bunului vândut (transport gratuit, adeziv gratuit etc.);
Sunt,
de asemenea permise premiile „plătite", care se utilizează în
două variante:
a)
„cross-couponing"
constând în oferirea cumpărării avantajoase a unui produs pentru
cumpărătorul
altui produs. De exemplu, celui care cumpără o cutie cu detergent i se
oferă
totodată cumpărarea, la un preţ avantajos, a unui litru de ulei;
b)
,,cheque-ristourne” care constă în oferirea pentru
cumpărătorul unui produs a unei reduceri de preţ pentru o altă
cumpărare
ulterioară a aceluiaşi produs.
Desigur
că în
niciuna dintre aceste situaţii vânzarea unuia dintre produse nu
trebuie
să fie condiţionată de cumpărarea altui produs (interdicţie prevăzută
de art. 1
lit. c din Legea nr. 12/1990).
Nu
cad sub incidenţa sancţiunii prevăzută de art. 4 lit. e nici
avantajele oferite consumatorilor prin intermediul sistemelor
cumulative care
se bazează pe fidelizarea clientelei: după un anumit număr de
cumpărături sau
după atingerea cumulată a unei valori a cumpărăturilor efectuate,
cumpărătorului i se rambursează un anumit procent din această valoare
predându-i-se mărfuri sau oferindu-i-se servicii neplătite. Iată câteva
exemple:
1) Sistemul
COOP Strasbourg. Cumpărătorului i se eliberează un
carnet cu paginile divizate în spaţii rectangulare într-un număr
determinat. La
fiecare cumpărare, se predau la casierie consumatorului un număr de
timbre
valorice corespunzând unui anumit procent din preţul plătit. După ce
toate
spaţiile au fost acoperite cu timbre, magazinul reţine carnetul şi
consumatorul
beneficiază de produse neplătite corespunzător valorii globale a
timbrelor.
Inconvenientul acestui sistem constă în cheltuiala pentru timbre.
2) Sistemul
utilizat de restaurantul., Cercle Suisse de
Besancon". Consumatorului i se eliberează un „carnet de
fidelitate”,
utilizabil timp de un an de la data primirii, având forma şi
dimensiunile unei
cărţi de vizită. Pe verso sunt 10 spaţii rectangulare în care, la
fiecare
consumaţie, se scrie de către personalul restaurantului data şi suma
plătită.
După ce s-au completat toate spaţiile, se acordă consumatorului o
reducere de
preţ egală cu 5% din totalul sumelor plătite. Inconvenientul acestui
sistem
constă în aceea că se bazează pe onestitatea personalului
restaurantului, care
poate favoriza anumiţi consumatori.
3) Sistemul
,,Flamingo Hilton Hotel Casino, Reno, Nevada".
Consumatorul primeşte un cupon tipărit, pe care îl poate utiliza, după
ce a
introdus în maşina de joc cea de a 100-a piesă de 25 de cenţi, pentru a
intra
fără plată la spectacolul ,,American Superstars Show". Acelaşi cupon îi
oferă, ca alternativă, după ce a introdus cea de a 100-a fisă de un
dolar în
maşina de joc, alegerea între intrarea liberă pentru două persoane la
spectacolul menţionat mai sus sau consumaţia gratuită şi nelimitată
pentru două
persoane la bufetul casinoului. Inconvenientul sistemului: ofertantul
îşi
rezervă facultatea de a anula această acţiune promoţională fără
preaviz, în orice
moment.
4) Sistemul
„Clientul nostru fidel”.Consumatorului i se eliberează
un carnet, după ce a efectuat prima cumpărare în acel magazin. Casierul
capsează originalul bonului pe prima (şi ulterior pe proxima liberă)
între cele
10 poziţii din carnet. După ce toate poziţiile au fost completate,
carnetul se
prezintă casierului care controlează, pe propria răspundere, fiecare
bon şi
calculează premiul, scriind cifra pe copertă, în spaţiul rezervat, după
care
semnează şi aplică parafa. Casierul reţine carnetul pentru decontare.
Clientul
primeşte marfă neplătită până la concurenţa unui procent (3-5%) din
valoarea
totală a cumpărăturilor făcute în acel magazin şi atestate prin
bonurile
capsate pe acel carnet. Avantaje: nu se cheltuieşte pentru timbre; nu
se bazează
pe onestitatea personalului.
Premii interzise conform dispoziţiilor art. 4
lit. e.
Cad
sub incidenţa interdicţiei prevăzute de acest text orice premii
oferite cumpărătorilor sau beneficiarilor de servicii plătite dacă
obţinerea
acestor premii de către consumator depinde exclusiv de o tragere la
sorţi sau
de hazard.
Este
omenească tentaţia câştigului şi pe această slăbiciune se bazează
uneori comerciantul pentru a stimula vânzarea prin oferirea
participării la o
loterie sau la un concurs dotat cu premii.
Asemenea
practici contravin liberei concurenţe în măsura m care speranţa
câştigului
aleatoriu devine factorul determinant pentru consumator de a alege un
produs
sau un serviciu şi nu calitatea sau preţul acestora.
Se
impune însă o distincţie între premiile atribuite ca urmare a
participării la un concurs şi premiile a căror atribuire depinde numai
de
hazard sau de o tragere la sorţi.
Interdicţia
nu se referă şi la premiile acordate câştigătorilor unui
concurs, cu titlu de recompensă pentru promovarea cu succes a unui test
care
le-a pus în valoare cunoştinţele, inteligenţa sau alte aptitudini ori
calităţile fizice.
Este
interzisă, conform acestui text legal, numai încheierea de contracte
comerciale prin care cumpărătorul ar urma să primească un premiu care
depinde
exclusiv de o tragere la sorţi sau de hazard.
Aşadar,
pentru
aplicarea acestei norme legale este necesar să fie întrunite cumulativ
patru
elemente:
a)
oferta de
vânzare a unui produs sau a unui serviciu, adresată publicului;
b)
însoţirea
ofertei de promisiunea unui câştig;
c)
dobândirea acestui câştig de către consumator depinde exclusiv de o
tragere la sorţi sau de hazard;
d)
consumatorul trebuie să suporte un sacrificiu pecuniar. Numai ultimele
două elemente necesită explicaţii suplimentare.
Caracterul aleatoriu al premiului
Se
exprimă în
două modalităţi:
a)
însăşi
dobândirea lui depinde numai de o tragere la sorţi sau de hazard;
b)
valoarea premiului depinde de o tragere la sorţi.
În
prima situaţie desemnarea câştigătorilor se face:
a)
în urma
unei trageri la sorţi sau
b)
ca urmare a
hazardului.
În
cea de a doua situaţie, chiar dacă toate biletele de participare la
tombolă sunt câştigătoare, câştigurile fiind de valori diferite,
premiul
depinde exclusiv de o tragere la sorţi.
Exemple
de
premii acordate ca urmare a tragerii la sorţi:
1)
Sistemul „caddy-cadeau". Într-un magazin alimentar cu
autoservire, la fiecare oră se oferă marfă gratuită, de o anumită
valoare, unui
cumpărător desemnat prin tragere la sorţi; desigur că pentru a dobândi
vocaţia
la premiu, este necesar să fi efectuat cumpărături (să fi cumpărat o
anumită
marfă sau orice marfă din acel magazin).
2)
Sistemul zilelor gratuite, care constă în aceea că unul sau mai
mulţi consumatori, desemnaţi prin tragere la sorţi, beneficiază de
rambursarea
preţului pentru cumpărăturile efectuate în acea zi într-un anumit
magazin.
3)
Sistemul tombolă, conform căruia fiecărui cumpărător i se oferă
un bilet de loterie; chiar dacă toate biletele sunt câştigătoare,
valoarea
premiilor este inegală desigur că participanţii sunt seduşi de
perspectiva
obţinerii celui mai valoros premiu) ceea ce face ca premiul obţinut să
depindă
exclusiv de tragerea la sorţi.
Exemple de
premiu acordat
ca urmare a hazardului:
1.)
,,Doriţi o
excursie agreabilă în Polonia?
TRANS-EUROPA
vă oferă acest prilej săptămânal, în fiecare joi organizăm excursii de
3 zile
la VARŞOVIA şi CRACOVIA. Se asigură:
-
Transport cu
autocare „NEOPLAN"
- Cazare la
hotel
(apartament cu 2 camere + baie)
-
Ghid atestat
Pe
traseu se
organizează TRAGERE LA SORŢI. Turistul câştigător beneficiază le o
EXCURSIE
GRATUITĂ din partea firmei."
2.)
„Atenţie
la franzelele AGIO!
Cea
mai bună
pâine din Arad devine mai preţioasă! Cum? începând de marţi 27
octombrie 1992,
în fiecare zi, o franzelă produsă de S.C. AGIO S.R.L. va conţine un
INEL DE
AUR!
Rugăm
persoana
care îl va găsi să anunţe societatea la telefon 12544 sau 73938, în
vederea
nominalizării în presă. AGIO-GOLD"
1
Sacrificiul pecuniar.
Toate
ofertele de premiu la care se referă dispoziţiile art. 4 lit. e al
Legii nr. 11/1991 implică un sacrificiu pecuniar din partea
consumatorului:
cumpărarea unui anumit produs sau a oricăruia dintre produsele puse în
vânzare
e un anumit comerciant.
Mărimea
acestui sacrificiu pecuniar nu are nici o relevanţă pentru aplicarea
normei
legale menţionate.
De
asemenea,
este irelevant faptul că la vânzarea mărfurilor sau la prestarea
serviciilor
sunt practicate preţuri normale.
Astfel
s-a considerat ca un fapt de concurenţă ilicită punerea în vânzare
de către n comerciant, la preţuri obişnuite, a unor pachete cu cafea,
fiecare
al patru sutelea pachet conţinând o monedă de aur.
Falsa publicitate (art. 4 lit. f Legea nr.
11/1991)
Aspecte generale.
Constituie
contravenţie potrivit art. 4 lit. f al Legii nr.
11/1991 şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 60.000 lei
comunicarea
sau răspândirea, de către un comerciant, de afirmaţii asupra
intreprinderii
sale sau activităţii acesteia, menite să ducă în eroare şi să-i creeze
o
situaţie de favoare în dauna altor concurenţi.
Din textul citat
rezultă că fapta
constă în prezentarea propriei activităţi într-o mină favorabilă, fără
ca
aceasta să corespundă realităţilor, exagerând intenţionat realizările
sau
ascunzând cu bună ştiinţă eşecurile, cu scopul de a induce în eroare
partenerii
comerciali sau consumatorii şi de a-şi crea o situaţie de favoare în
dauna
altor concurenţi
„Afirmaţia unui ziar că are cel
mai mare tiraj dintre ziarele belgiene, dacă este inexactă în fapt,
constituie
un act de concurenţă ilicită. Dacă prin el însuşi faptul unui
comerciant, de a
exagera, chiar fără ruşine, calităţile produselor sale sau rezultatele
exploatării sale nu poate să dea naştere la obligaţiune civilă în
folosul
terţilor, nu e tot astfel când afirmaţiile inexacte poartă asupra unui
fapt precis,
de care un concurent determinat are dreptul exclusiv să se prevaleze şi
pe care
publicul nu-l poate controla. În acest caz, comerciantul îşi atribuie
în mod
fals un avantaj care face parte din averea comercială a concurentului
său”.
Constituie
infracţiune prevăzută de art. 265 pct. l al Legii nr.31/1990
şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani fapta
fondatorilor,
administratorilor sau a directorilor unei societăţi comerciale care, în
prospectele, rapoartele şi comunicările adresate publicului, arată cu
rea-credinţă fapte neadevărate asupra condiţiilor economice sau le
ascund cu
rea-credinţă în tot sau în parte.
Modalităţi
de prezentare a falsei publicităţi.
Cea
mai uzuală
modalitate de prezentare a falsei publicităţi este mesajul scris sau
oral,
publicat în presă ori afişat pe ziduri şi panouri ori difuzat pe calea
undelor
la radio sau la televiziune.
Ea
poate fi
realizată însă şi cu alţi suporţi: cataloage, liste de bucate
(meniuri),
ambalaje, sacoşe, inscripţii pe articole vestimentare, ghiduri
turistice sau
automobilistice etc.
De
asemenea
publicitatea poate fi realizată chiar prin modul de alcătuire a
etichetei
obligatorii ataşată produsului sau prin formularul de contract tip
difuzat
clienţilor potenţiali.
Publicitatea
pur orală, făcută pe străzi, în pieţe sau bâlciuri poate, de asemenea,
să
atragă aplicarea dispoziţiilor art. 4 lit. f al Legii nr. 11/1991.
Aşadar
toate
mijloacele de exprimare a reclamei sunt vizate de această normă legală,
atât
textele scrise cât şi mesajele orale sau cele transmise publicului prin
intermediul unei fotografii, a unui desen prin muzică sau prin zgomot.
Practica
judiciară a considerat că s-a comis o falsă publicitate chiar şi
prin reticenţă:
-
în cazul
unei societăţi care a expus spre vânzare aparate telefonice omiţând să
indice
că acestea nu sunt agreate de serviciul de poştă şi telecomunicaţii şi
în
consecinţă or putea fi utilizate în această reţea ;
-
în cazul
altei societăţi care a expus spre vânzare, la preţuri atrăgătoare,
pneuri
automobil fără să indice că sunt de ocazie şi au fost reşapate .
Impresia falsă
poate fi creată prin utilizarea unei mari diversităţi de mijloace:
a)
inserarea
într-un mesaj publicitar a unor menţiuni restrictive sau contradictorii
caractere tipografice minuscule disimulate abil de menţiunile atractive
prezentate cu caractere tipografice mult mai mari sau utilizarea
incorectă, în
acelaşi scop de disimulare, a asteriscului de trimitere la clauzele
restrictive;
b)
reproducerea unor imagini sugestive înşelătoare pe suportul publicitar
(imaginea unui fruct pe ambalajul unei băuturi sintetice creează
impresia falsă
că băutura ar fi preparată din sucul natural extras din acel fruct);
c)
utilizarea
improprie a unor termeni sugestivi cum sunt: „la prima mână deşi
obiectul la
care se referă publicitatea a cunoscut mai mulţi posesori succesivi)
sau
„natural" (deşi produsul a suferit un proces de prelucrare industrială)
ori „croitorie" şi obiectele vestimentare la care se referă au fost
confecţionate m serie);
d)
revendicarea unor calificative neatribuite legal ( numărul de de stele
în cazul hotelului sau al restaurantului).
Aprecierea caracterului fals al publicităţii.
Falsitatea mesajului publicitar le
fi analizată sub două aspecte:
a)
după
conţinutul mesajului;
b)
după
destinatarul mesajului.
a) Ţinând
cont de conţinutul mesajului falsa publicitate trebuie
să fie delimitată în raport cu publicitatea care poate induce în eroare
cât şi
faţă de publicitatea optimistă umoristică.
Este
fără îndoială falsă o publicitate care atribuie unui produs o altă
compoziţie decât cea reală sau o însuşire pe care nu o posedă.
Este
de natură a induce în eroare o publicitate care poate genera o
înţelegere greşită sau echivocă a mesajului (de exemplu anunţul
potrivit căruia
un anumit comerciant „vinde fără beneficiu" un anumit număr de articole
fără a specifica însă î sunt articolele vândute cu preţ redus).
Uneori enormitatea falsei
publicităţi este atât de vădită încât nu-l poate deruta pe consumatorul
mijlociu (o anumită baterie nu se uzează decât prin utilizare, deşi
însuşi
fabricantul menţionează pe produs o dată limită pentru punerea lui în
funcţiune) şi într-o asemenea situaţie se apreciază că nu există
răspundere
juridică pentru falsă publicitate.
Pentru
aceleaşi considerente, publicitatea optimistă sau umoristică, dacă
păstrează o anumită măsură, nu este considerată ca falsă publicitate.
Într-un
spot televizat, care făcea reclamă unei valize, aceasta era
utilizată ca minge de fotbal iar rolul jucătorilor era interpretat de
câteva
buldozere, întregul spectacol urmărind să sugereze soliditatea valizei.
Tribunalul corecţional din Paris l-a condamnat pentru publicitate
înşelătoare
pe autorul anunţului, considerând că turnarea filmului a necesitat
utilizarea
mai multor valize, înlocuite pe măsură ce erau distruse. Curtea de Apel
Paris a
infirmat această hotărâre, considerând că ,,demonstraţia” nu
putea
păcăli pe nimeni, filmul oferind un spectacol imaginar, fără pretenţii
de
experienţă ştiinţifică, în plină ficţiune şi în afara hotarelor
realităţii.
Curtea
de Casaţie, prin decizia pronunţată la 21 mai 1984, respingând
recursul, a interpretat norma legală aplicabilă m sensul că acesta nu
interzice
o publicitate hiperbolică, realizată prin parodie sau emfază, care nu
poate
înşela pe nimeni .
b) Luând
în considerare destinatarul mesajului publicitar,
aprecierea caracterului înşelător se poate face sau m raport de
consumatorul
mijlociu considerat in abstracto sau m raport de destinatarul
concret.
Dacă
mesajul publicitar se adresează publicului în general, aprecierea
riscului de înşelăciune, de inducere în eroare se face in abstracto
în
raport de psihologia consumatorului mijlociu, dotat cu inteligenţă şi
atenţie
normale şi cu un minimum de spirit critic.
Dacă
mesajul se adresează unui public determinat, aprecierea se va
efectua in concreto, ţinându-se seama de capacitatea acelei
categorii
sociale căreia îi este adresat. De exemplu, în cazul unui mesaj
publicitar
prezentat pe panouri amplasate pe autostradă s-a apreciat că el este
destinat
automobiliştilor şi de aceea trebuie să poată fi citit de la distanţă
şi rapid.
Dacă informaţii esenţiale sau contradictorii sunt scrise cu caractere
prea
mici, ele nu vor putea fi percepute deodată cu restul mesajului şi
există
riscul inducerii în eroare. Tot astfel, dacă publicitatea se adresează
numai
unor profesionişti, posibilitatea de inducere în eroare va fi mai
redusă pentru
că acest public este mai prevenit şi mai puţin vulnerabil.
Conţinutul
fals la care se raportează publicitatea înşelătoare.
Falsa publicitate se poate referi, prin
conţinutul ei, la:
a)
însuşi
bunul sau serviciul propus;
b)
preţul şi
condiţiile de vânzare;
c)
avantajul
sau rezultatele promise ori scontate;
d)
fabricanţi,
distribuitori sau prestatori.
a)
Publicitatea
falsă cu privire la însuşi bunul sau serviciul propus poate privi:
1)
Însăşi existenţa bunului sau a serviciului ( de exemplu: se oferă spre
vânzare bunuri de larg consum la preţuri avantajoase dar în realitate
aceste
bunuri nu sunt disponibile în cantitate suficientă sau nu sunt
disponibile imediat;
se promite o asistenţă tehnică după vânzare deşi comerciantul nu este
în măsură
sâ o asigure).
2)
Natura
bunului sau a serviciului (de exemplu se oferă un aliment dietetic deşi
i
realitate el este medicament).
3)
Compoziţia produsului (de exemplu: „lână" deşi produsul este
fabricat din lână 30% şi fibre sintetice 70%; ,,brânză de capră", deşi
ea
este preparată din lapte de capră şi de vacă în proporţii egale; „piele”
deşi materialul este sintetic; ,,colorant natural deşi colorantul este
sintetic
etc.).
4)
Calităţile substanţiale ale produsului (de exemplu menţiunea ,,motor
nou" m izul unui autoturism de ocazie având motorul original).
5)
Controale pretinse a fi fost efectuate asupra produsului (de exemplu
în cazul unei măcelării care, prin panoul publicitar afişat, pretinde
că marfa
expusă este supusă nor controale bacteriologice regulate deşi în
realitate ea
nu a fost supusă nici controlului obligatoriu prevăzut de normele
legale).
6)
Cantitatea
produsului oferit (cantitatea reală este mai redusă decât cea
prezentată prin
publicitate).
7)
Modul şi
data fabricaţiei (de exemplu prezentarea unui produs industrial ca fiind
artizanal sau afirmaţia falsă că un mobilier este „antic”).
8)
Originea
produsului (de exemplu ,,ceramică de Horezu" sau ,,vase de Corund"
deşi obiectele sunt confecţionate în altă zonă, cu material de altă
provenienţă).
9)
Condiţiile
de utilizare (de exemplu, maşină de spălat prezentată ca având 20 e
programe
deşi numărul de programe real este inferior).
b) Publicitatea
falsă cu privire la preţ şi la condiţiile de vânzare
se poate exprima în:
1.
Vânzarea produselor la preţuri superioare celor care sunt prezentate
în prospectele publicitare.
2.
Prezentarea de sloganuri publicitare false cu privire la pretinse
avantaje oferite cumpărătorilor (de exemplu: „dacă veţi cumpăra două
perechi de
ciorapi, a treia pereche vă este oferită gratuit" deşi preţul celor
două
perechi corespunde cantităţii de trei perechi de ciorapi).
3.
Publicarea unei garanţii de „x” ani pentru cumpărarea unui obiect de
folosinţă îndelungată, deşi în realitate garanţia este acordată
condiţionat de
plata unui supliment de preţ.
4.
Publicarea
de informaţii false cu privire la condiţiile de plată sau de credit.
5.
Inserarea în anunţurile publicitare a unor motive de punere în vânzare
care ar sugera în mod fals că vânzătorul este dispus să accepte un preţ
redus
(de exemplu:
mutarea
din
localitate, lichidarea magazinului etc.).
c) Publicitatea
falsă cu privire la avantajele sau rezultatele promise
sau scontate poate consta în:
1.
Promisiuni neonorate (de exemplu neasigurarea de către o agenţie de
voiaj a tuturor serviciilor promise turiştilor în prospectele
publicitare).
2.
Rezultate promise cu exagerare (de exemplu reclama făcută unor spori
de ciuperci în sensul că dau producţie abundentă în tot cursul anului
şi pe
orice teren, deşi performanţele reale sunt mult mai modeste).
3.
Atribuirea
unor virtuţi inexistente unui produs (de exemplu loţiune care vă reface
părul
căzut).
4.
Prezentarea de false mărturii despre satisfacţia oferită de un produs
(de exemplu leacuri tămăduitoare).
d) Falsa
publicitate cu privire la fabricanţi, distribuitori sau
prestatori se poate manifesta prin:
1.
Vânzarea
unui produs de o marcă diferită decât cea anunţată
2.
Erijarea
unui distribuitor în postură de producător.
3.
Autoatribuirea unor calităţi inexistente ca: distribuitor agreat de un
anumit producător, posesor al unei diplome inexistente, „expert”, „cel
mai
dinamic grup comercial, „ziarul cu cele mai multe exemplare vândute”
sau „unicul aperitiv natural etc.
Actele
de
concurenţă neloială constituie contravenţii şi infracţiuni, iar în
anumite
cazuri formează obiectul unor acţiuni penale în justiţie la plângerea
părţii
vătămate sau la sesizarea altor organe în drept
BIBLIOGRAFIE
1.
Adriana
Corhan – „Dreptul Concurenţei Comerciale” – note de curs, Ed. Europa
Nova
Lugoj, 1998
2.
Iolanda
Eminescu – „Concurenţa neleală”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993
3.
O.
Căpăţână – „Dreptul Concurenţei Comerciale. Concurenţa neloială pe
piaţa
internă şi internaţională ”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994
|