1
I
Noţiuni generale şi particularitãţi
Rãspunderea penalã a persoanei juridice a fost
introdusã prin modificãrile aduse de legea 278/2006 pin care persoanele
juridice cu excepţia statului, a autoritãţilor şi instituţiilor
publice, care
desfãşoarã activitãţi ce nu pot face obiectul domeniului privat,
rãspund penal
pentru infracţiunea sãvârşitã în realizarea obiectului de activitate
sau în
interesul ori în numele persoanei juridice.
Ca şi rãspunderea persoanei fizice, rãspunderea
persoanei juridice, este şi ea un raport juridic penal de conflict,
nãscut ca
urmare a sãvârşirii unei infracţiuni, de data aceasta între stat pe de
o parte
şi o persoanã juridicã pe de altã parte.
Statul are dreptul şi îndatorirea de a trage la
rãspundere penalã persoana juridicã, iar aceasta este obligatã sã
rãspundã
penal pentru infracţiunea sãvârşitã în realizarea obiectului sãu de
activitate,
în interesul ori în numele sãu. În acest caz subiect pasiv al
rãspunderii
penale este persoana juridicã.Întrucât însã persoana juridicã se
manifestã în
viaţa socialã prin persoana fizicã al cãrei reprezentant este sau care
acţioneazã pentru realizarea obiectului sãu de activitate, persoana
juridicã e
ţinutã sã rãspundã de infracţiunile sãvârşite de persoana fizicã. Putem
spune
astfel cã persoana juridicã apare ca subiect indirect al infracţiunii
sãvârşite.
Pentru ca persoana juridicã sã aibã calitatea de subiect
indirect activ al infracţiunii trebuie sã se verificepe de o parte,
dacã ea
îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a putea rãspunde penal,
iar pe de
altã parte trebuie examinate raporturile persoanei juridice cu persoana
fizicã
subiect activ nemijlocit al infracţiunii, pentru a putea stabili dacã
fptele
comise de aceştia pot fi impuatate persoanei jurdice şi dacã se poate
declanşa
rãspunderea penalã a acesteia. Temeiurile obiective şi subiective ale
rãspunderii penale a persoanei juridice sunt specifice şi se realizeazã
în
condiţii diferite în raport cu rãspunderea penalã a persoanei juridice.
Pentru
înţelegerea mecanismului de funcţionare a rãspunderii penale a
persoanei
juridice, este necesarã examinarea amãnunţitã a condiţiilor obiective
şi
subiective ale rãspunderii penale a persoanei juridice.¹
II
Persoana juridicã, subiect al rãspunderii penale
Conform prevederilor Codului Penal pot fi subiecte
active ale rãspunderii penale toate persoanele juridice existente cu
excepţia
persoanelor juridice de drept public şi anume: statul; autoritãţile
publice;
instituţii publice ce desfãşoarã o activiate ce nu poate fi desfãşuratã
de o
persoanã juridicã de drept privat. Este justificatã exceptarea statului
de la
rãspunderea penalã deoarece deoarece el este titularul drptului de a
trage la
rãspundere persoana juridicã şi astfel el nu poate fi în acelaşi timp
subiect
activ şi subiect pasiv al rãspunderii penale. Eventualele infracţiuni
comise de
funcţionarii publici nu sunt comise în numele autoritãţii ce le
reprezintã ci
în nume personalşi atrag rãspunderea penalã a celor ce le-au sãvârşit,
ca
infracţiuni de serviciu.
¹ Constantin Bulai, Bogdan Bulai; „Manual de drept
penal. Partea generala” Editura Universul Juridic. Bucuresti 2007.
III
Condiţiile obiective ale rãspunderii penale a persoanelor juridice
Temeiul obiectiv al rãspunderii penale îl
constituie sãvârşirea unei infracţiuni, însã în condiţiile specifice
persoanei
juridice, adicã sãvârşirea unei infracţiuni de cãtre persoana sau
persoanele
fizice care acţioneazã pentru îndeplinirea obiectului de activitate sau
în
numele sau în interesul acesteia. Pentru angajarea rãspunderii
persoanei
juridice trebuie sã se constate pe de o parte sãvârşirea unei
infracţiun, iar
pe de altã parte infracţiunea sãvârşitã se alã într-o anumitã legãturã
cu
persoana juridicã, anume sã fie determinatã de obiectul de actvitate al
acesteia. În concepţia legiuitorului român este suficient sã se
constate cã
infracţiunea a fost sãvârşitã de un reprezentant al persoanei juridice,
de un
angajat al acesteiaori de o persoanã care acţioneazã în realizarea
obiectului
de activitate, în numele sau în interesul persoanei juridice. Este
suficient sã
se constate cã persoana se aflã în anumite relaţii de fapt cu persoana
juridicã.
Cât priveşte cealaltã condiţie anume aceea a
existenţei unei legãturi obiective între infracţiune şi persoana
juridicã, se
realizeazã atunci când infracţiunea a fost sãvârşitã în una din cele
trei
situaţii prevãzute de lege: a. în realizarea obiectului de activitate;
b. În
interesul persoanei juridice; c. În numele persoanei juridice.
Se considerã a fi infracţiune şi atunci când se
realizeazã pentru îndeplinirea oricãrui obiect de activiate al
acesteia. Şi
atunci când infracţiunea este sãvârşitã de o persoanã împuternicitã sã
acţioneze în numele şi pentru persoana juridicã, de un reprezentant al
acesteia.
IV
Condiţiile subiective ale rãspunderii penale a persoanei juridice
Ca şi în cazul persoanei fizice şi la persoana
juridicã nu se poate ajunge lasãvârşirea unei infracţiuni fãrã
stabilirea
legãturii psihice între persoana juridicã şi infracţiunea sãvârşitã.
Legea nu
face nici un fel de referire la condiţiile subiective ale acestei
rãspunderi.
Astfel urmeazã ca stabilirea imputatiei
sau a culpabilitãţii sã se facã pe baza principiilor generale a
dreptului
penal.
Unul dintre aceste principii este acela cã
vinovãţia persoanelor juridice nu se poate confunda cu aceea a
persoanei fizice
care a sãvârşit infracţiunea, sau faptul cã infracţiunea sãvârşitã de
persoana
fizicã sub forma de vinovãţie stabilitã de legea penalã nu induce
neaparat şi
rãspunderea persoanei juridice.Însã fãrã existenţa unei infracţiuni
sãvârşite
de persoana fizicã nu se poate vorbi nicicând de rãspunderea penalã a
persoanei
juridice.
Un alt principiu aplicabil în materie este acela
cã vinovãţia persoanei juridice nu poate fi determinatã prin aplicarea
mecanicã
a dispoziţiilor din Codul Penal privind vinovãţia şi formele acesteia.
Imputabilitatea subiectivã sau culpabilitatea
poate fi definitã ca fiind atitudinea psihicã a persoanei juridice,
care prin
organul sãu individual sau colectiv de conducere, a cunoscut sau
încurajat sau
numaia încuviinţat sãvârşirea cu intenţie, de cãtre persoana fizicã a
infracţiunii legate de obiectul sãu de activitate. În cazul
infracţiunilor din
culpã, atitudinea persoanei juridice este
culpabilã atunci când se constatã în sarcina ei lipsa de supraveghere
sau de
control care a fãcut posibilã sãvârşirea acelei infracţiuni.² Trebuie
sã fie
examinat mecanismul de formare a voinţei proprii a persoanei juridice
şi de
funcţionare a procesului decizional din cadrul acesteia, precum şi dacã
persoana juridicã în discuţie a cunoscut în mod real, a voit, a
încurajat sau
încuvinţat sãvârşirea unei infracţiuni ori dacã aceasta a fost comisã
împotriva
voinţei persoanei juridice şi cu excluderea oricãrei culpe.
În cazul în care nu poate fi identificatã persoana
fizicã rãspunzãtoare, însã persoana juridicã a fost pe deplin doveditã,
rãspunderea penalã va reveni exclusiv persoanei juridice.
V
Termenele de prescripţie a rãspunderii penale pentru persoana juridicã
Termenele de prescripţie a rãspunderii penale a
persoanei juridice sunt:
1.
10 ani când
legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã de persoana fizicã pedeapsa
detenţiunii pe viatã sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;
2.
5 ani când
legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã de persoana fizicã pedeapsa
inchisorii mai mici de 10 ani sau amenda.
Termenele diferite ale rãspunderii penale a
paersoanei fizice faţã de cele ale persoanei juridice nu se confundã ci
se
suprapun deoarece rãspunderea penalã a persoanei juridice nu exclude
rãspunderea penalã a persoanei fizice care a sãvârşit infracţiunea. Se
înţelege
cã este posibilã împlinirea termenului de prescripţie rãspunderii
penale a
persoanei fizice care, prin ipotezã este ţinutã sã rãspundã singurã
pentru
infracţiunea sãvârşitã deoarece este foarte posibil ca prescripţia
pentru
persoana juridicã sã fi intervenit, deoarece termenul este mai scurt,
iar
pentru persoana juridicã nu.
Cu excepţia termenelor de prescripţie, care sunt
diferite ca duratã, celelalte condiţii în care poate fi prescrisã
rãspunderea
penalã a persoanei juridicesunt aceleaşi ca şi pentru persoana fizicã.
VI Pedepsele
aplicabile persoanei juridice
Prin dispoziţiile articoleleor 53¹ şi 53²,
introduse în Codul penal în vigoare prin legea 278/2006 sunt prevãzute
felurile
pedepselor aplicabile persoanei juridice ca urmare a rãspunderii penale
a
acestora. Articolul 53¹ prevede cã pedepsele aplicabile persoanei
juridice sunt
principale şi complementare. Se prevede o singurã pedeapsã principalã
anume
amenda de la 2500 RON la 2000000 RON singura pedeapsã adecvatã în
raport cu
paticularitãţile persoanei juridice, dar care este proprie prin
cuantumul ei sã
îndeplineascã funcţia specificã pedepsei fatã de subiectul rãspunderii
penale
ce i se aplicã. Legea prevede urmãtoarele
pedepse complementare ce pot fi aplicate:
²Op. Cit. Pag 334
1.
Conţinutul
pedepsei complementare a dizolvãrii persoanei juridice;
2.
Conţinutul
pedepsei compementare a suspendãrii activitãţii sau a uneia dintre
activitãţile
persoanei juridice;
3.
Neaplicarea
dizolvãrii sau a suspendãrii activitãţii persoanei juridice;
4.
Conţinutul
pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei
juridice;
5.
Conţinutul
pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de
achiziţii publice;
6.
Conţinutul
pedepsei complementare a afişãrii sau difuzãrii hotãrârii de condamnare.
Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse
complementare se dispune atunci când se constatã cã fatã de natura,
gravitatea
infracţiunii şi împrejurãrile acesteia, pedepsele sunt necesare.
Aplicarea mai
multor pedepse este obligatorie când legea prevede expres acest lucru.
Ca şi în cazul pedepselor aplicate persoanei
fizice şi cele aplicate persoanei juridice îşi încep aplicarea odatã cu
rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
VI¹
Pedeapsa principalã a amenzii
1.
Conţinutul
pedepsei amenzii este
reglementatã de Codul Penal în art. 71 ¹ acesta având urmãtorul cuprins:
(1)
Pedeapsa
amenzii constã în sumele de bani pe care
persoana juridicã este condamnatã sã o plãteascã.
(2)
Când
legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã
de persoana fizicã pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda,
minimul
special al amenzii pentru persoana juridicã este de 5.000 lei, iar
maximul
special al amenzii este de 600.000.
(3)
Când
legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã
de persoana fizicã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa
închisorii mai
mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã
este de
10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.
Amenda este o pedeapsã
cu caracter patrimonial constând în diminuarea patrimoniului
persoanei
juridice prin obligarea acesteia la plata unei sume de bani care se
face venit
la bugetul statului.
Faţã de pedeapsa amenzii aplicabile persoanelor
fizice, amenda aplicabilã persoanei juridice este reglementatã în
partea
generalã a Codului Penal, prin raportare la pedeapsa închisorii.
Pentru garantarea plãţi amenzii penale se pot lua mãsuri
asiguratorii (art. 163 C. Proc.
Pen.)
Existenţa patrimoniului persoanei juridice este un
argument în favoarea instituirii rãspunderii penale a acesteia deoarece
îi pot
fi aplcabile pedepse patrimoniale.
Amenda aplicabilã persoanei juridice nu se
transformã întro creanţã civilã , nu urmeazã regimul de execuţie al
acesteia,
ci regimul de execuţie comun persoanelor fizice. Astfel pesoana
juridicã nu are
dreptul de a înainta o acţiune în regres pentru palta amenzii la care a
fost
condamnatã deoarece s-ar încãlca principiul rãspunderii personale
pentru
sãvârşirea infracţiunii.
Pentru determinarea limitelor amenzii aplicabile
trebuie sã aibã loc mai întâi, calificarea juridicã a faptei sãvârşitã
de
persoana fizicã în cadrul activitãţii persoanei juridice în numele ori
în interesul
acesteia, pentru ca în raport cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru
persoana
fizicã, sã se determine în concret limitele amenzii aplicabile
persoanei
juridice.
VI²
Pedepepsele complementare aplicabile persoanei juridice
1
1.
Conţinutul
pedepsei complementare a dizolvãrii
persoanei juridice este
reglementat de art 71² care are urmãtorul
cuprins:
(1)
Pedeapsa
compementarã a dizolvãrii persoanei
juridice se aplicã atunci când persoana juridicã a fost costituitã în
scopul
sãvârşirii de infracţiuni sau când obiectul sãu de activitate a fost
deturnat
în acest scop.
(2)
În caz
de neexecutare, cu rea-credinţã, a uneia dintre pedepsele complementare
prevazute în art. 53¹ alin.(3) lit. b)-d), instanţa dispune dizolvarea
persoanei juridice.
(3)
Pedeapsa
compementarã a dizolvãrii persoanei juridice are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie dupã dispozitivul
hotãrârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceastã
pedeapsã va fi
comunicatã, de îndatã, instanţei civile competent, care va proceda la
desemnarea lichidatorului.
Prin dizolvarea persoanei juridice se creeazã o
veritabilã moarte civilã a acesteia,
astfel cã majoritatea legislaţiilor care au reglementat mai de mult
acestã
mãsurã o considerã o pedeapsã principalã, numai legislaţiile noi în
materie
considerã aceastã moarte civila o
pedeapsã complementarã.
Însã datoritã implicaţiilor sociale acestã mãsurã
se ia destul de rar pentru cã se considerã cã: angajaţii care şi-au
exercitat
atribuţiile nu au nici o vinã cã s-au comis infracţiuni sau acţionarii
care nu
au avut cunoştinţã de infracţiunile comise. Legiuitorul român a
restrâns tocmai
din considerentele arãtate mai sus condiţiile în care se poate dispune
o
asemenea pedeapsã, acestea fiind mai restrictive decât cele ale
rãspunderii
penale a persoanei fizice.
Astfel pedeapsa se poate lua dupã cum se
precizeazã în alineatele urmãtoare doar
atunci când : persoana juridicã a fost constituitã în scopul
sãvârşirii de
infracţiuni, când obiectul de activitate a fost deturnat în acest scop;
sau
atuci când persoana juridicã deşi condamnatã definitiv nu a respectat
pedesele
complementare dispuse de instanţã pe baza art.53¹ alin.b)-d) care
costau în
suspenadarea în tot sau în parte a activitãţii, închiderea unor puncte
de
lucru, interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice;
toate
realizându-se cu rea credinţã.
Prima grupã de acţiuni pe baza cãrora se dizolvã
persoana juridicã are ca temei legal faptul cã însãşi existenţa
persoanei în
cauã nu este decât un „paravan” pentru sãvârşirea de infracţiuni, iar
în cel
de-al doilea caz dizolvarea este consecinţa nerespectãrii unor hotãrâri
judecãtoreşti.
Dizolvarea persoanei juridice nu poate fi aplicatã
în cazul partidelor politice sindicatelor, patronatelor, organizaţiilor
religioase ori aparţinând minoritãţilor, presei.
Acestã hotãrâre are ca efect deschiderea procedurii
de lichidare. În acest sens o copie a deciziei de condamnare va fi
comunicatã
de îndatã instanţei civile competente, care va proceda la desemnarea
lichidatorului. Instanţa competentã este tribunalul în cazul
societãţilor
comerciale, dar se va urma procedura prevãzutã de Legea 31/1990 ori
dispoziţiile Lefii 85/2006 privind procedura insolvenţei. Persoana
juridicã
dizolvatã prin hotãrârea judecãtoreascã de condamnare îşi continuã
activitatea
, având o capacitate juridicã restrânsã la acele activitãţi necesare
lichidãrii, fãcând încasãri şi plãţi în acest sens.
Persoana juridicã societate comercialã îşi
înceteazã existenţa doar prin radierea din Registrul Comerţului, dupã
depunerea
şi aprobarea raportului lichidatorului, iar asociaţiile şi fundaţiile
prin radierea
din registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la instanţa care a
autorizat
înfiinţarea lor.
2.
Conţinutul
pedepsei compementare a suspendãrii
activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice este reglementat de art. 71³ care are urmãtorul
conţinut:
(1)
Pedeapsa
compementarã a suspendãrii activitãţii
persoanei juridice constã în interzicerea desfãşurãrii activitãţiisau a
uneia
dintre activitãţile persoanei juridice, în realizarea cãreia a fost
sãvârşitã
infracţiunea.
(2)
În
caz de neexecutare, cu rea-credinţã, a pedepsei
complementare prevãzute de art.53¹ alin. 3 lit. e) instanţa dispune
suspendarea
activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice pâna la
punerea
în executare a pedepsei complementare , dar nu mai mult de trei luni.
(3)
Dacã
pânã la împlinirea termenului prevãzut în
alin. (2) pedeapsa complementarã nu a fost pusã în execuatare instanţa
dispune
dizolvarea persoanei juridice.
În articolul menţionat anterior se reglementeazã
de fapt douã situaţii juridice disticte: a) este reglementat conţinutul
pedepsei complementarea suspendãrii activitãţii sau a uneia dintre
activitãţile
desfãşurate de persoana amintitã; b) se reglementeazã o adevãratã
pedeapsã în
caz de neexecutare, cu rea-credinţã, a pedepsei complementare a
afişãrii sau
difuzãrii hotãrârii de condamnare. Suspendarea întregii activitãţi
înseamnã de
fapt încetarea tuturor activitãţilor prevãzute în actul constitutiv al
persoanei juridice pe o perioadã de la 3 luni la 1 an. Acestã pedeapsã
se poate
dispune atunci când întreaga activitate a persoanei juridice
conadamnate are un
caracter infracţional prin deturnarea de la activitãţile şi scopurile
licite
stabilite în actul de înfiinţare.
Suspendarea întregii activitãţi poate avea ca
efect falimentarea acesteia, putând avea efecte sociale similare
dizolvãrii,
motiv pentru care considerãm cã în aplicarea ei trebuie fãcutã o
distincţie
între activitãţile licite cu cele iliciteşi numai dacã întreaga
activitate este
ilicitã se poate dispune încetarea tuturor activitãţilor.
Suspendarea întregii activitãţi sau suspendarea
uneia poate sã aparã ca sancţiune subsecventã neexecutãrii cu
rea-credinţa, a
pedepsei complementare a afişãrii sau difuzãrii hotãrârii de
condamnare,
prevãzutã de art. 53¹ alin(3) lit e).
Persoana condamnatã are obligaţia de a comunica
instanţei dovada începerii executãrii afişãrii sau a publicãriiîn
termen de 30
de zile de la comunicarea hotãrârii. În caz de neexecutare din oficiu
instanţa
poate aplica pedeapsa complementarã de a opri total activitatea dar
într-un termen
de maxim trei luni. În cazul în care persoana insistã în refuzul
acesteia de a
nu afişa se poate lua mãsura dizolvãrii persoanei juridice. Astfel
ajungem la
concluzia cã neexecutarea unei pedepse complementare poate duce la
impunerea
unei pedepse mult mai severe ajungând pânã la cea capitalã anume
dizolvare.
3.
Neaplicarea
dizolvãrii sau a suspendãrii
activitãţii persoanei juridice este
reglementatã de art.71 care are urmãtorul conţinut:
(1)
Pedepsele
complementare prevãzute în art.53¹ alin.
(3) lit a) şi b) nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor,
patronateor şi organizaţiilor religioase ori aparţinând minoritãţilor,
constituite potrivit legii.
(2)
Dispoziţiile
prevãzute în alin(1) se aplicã şi persoanelor juridice vare îşi
desfãşoarã
activitatea în domeniul presei.
Din considerente de politicã penalã legiuitorul a
instituit o rãspundere oarecum atenuatã în sarcina organizaţiilor
enumerate
anterior fatã de care sunt incapabile pedepsele complementare a
dizolvãrii şi
suspendãrii totale ori parţiale a activitãţii.
În joc este exerciţiul libertãţii de conştiinţã al
libertãţii de exprimare , al dreptului la informaţie şi al dreptului la
asociere; toate reglementate de Constituţie.
Tot legiuitorul declarã ca neconstituţionale
partidele sau organizaţiile care prin scopurile ori activitatea lor
militeazã
împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranitãţii sau integritãţii teritoriale.
Se naşte astfel întrebarea dacã este sancţionatã
corect desfinţarea partidelor numai dupã ce Curtea Constituţionalã se
pronunţã
asupa constituţionalitãţii constituirii partidului sau a activitãţii
sale?
4.
Conţinutul
pedepsei complementare a închiderii
unor puncte de lucru ale persoanei juridice este
reglementat de art. 71 care are urmãtorul cuprins:
(1)
Pedeapasa
complementarã a închiderii unor puncte
de lucru ale persoanei juridice constã în închiderea unuia sau a mai
multora
dintre punctele de lucru aparţinând
persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfãşurat activitatea
în
realizarea cãreia a fost sãvârşitã infracţiunea.
(2)
Dispoziţiile
prevãzute în alin.(1) nu se aplicã
persoanelor juridice care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul presei.
Închiderea unuia sau mai multor puncte de lucru nu
se poate dispune decât în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ
respectiv
în cazul: societãţilor comerciale, organizaţii cooperatiste, societãţi
personale cu personalitate juridicã.
Între punctul sau punctele de lucru, activitatea
desfãşuratã şi infracţiunea sãvârşitã trebuie sã existe o legãturã
indisolubilã
pentru a se putea dispune închiderea acestora, fiind indiferent dacã
deschiderea respectivelor puncte de lucru a fost sau nu legal deschisã.
Prin pedeapsa atribuitã persoana juridicã este
obligatã sã intre în legalitate şi sã desfãşoare în acele locuri, dupã
execuatrea pedepsei, doar activitãţile licite, conforme cu obiectul de
activitate
stabilit prin actul de înfinţare.
Neexecutarea
cu rea-credinţã a pedepsei
complementare a închiderii unuia sau mai multor puncte de lucri are
drept consecinţã
dizolvarea persoanei juridice. Dizolvarea înlocuieşte astfel pedeapsa
complementarã a închiderii punctului sau punctelor de lucru,
neexecutatã cu
rea-credinţã. Considerãm cã şi partea vãtãmatã ar fi fost îndreptãţitã
sã facã
o asemenea sesizare.
Aceastã sancţiune îndeplineşte şi funcţia de
mãsurã de siguranţã constând în eliminarea posibilitãţii de sãvârşire
de noi
infracţiuni odatã cu încetarea activitãţii generatoare de infracţiuni.
Pedeapsa
nu se poate aplica persoanei juridice ce îşi desfãşoarã activiatea în
domeniul
presei.
5.
Conţinutul
pedepsei complementare a interzicerii
de a participa la procedurile de achiziţii publice este reglementatã de art. 71 care are urmãtorul
conţinut:
Pedeapsa
pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de
achiziţii publice constã în interzicerea de a participa, direct sau
indirect,
la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice
prevãzute de
lege.
Pedeapsa complementarã a interzicerii de a
participa la procedurile de achiziţii publice are ca efect o restrângere a capacitãţii de folosinţãşi de
exerciţiu a persoanei juridice, respectiv o incapacitate
de a contracta lucrãri de achiziţii publice în oricare
dintre modalitãţile prevãzute în O.U.G. 34/2006. Sunt asemenea contracte care nu pot fi încheiate nici
direct nici indirect, prin interpunere de persoanesau prin asociere cu
alte
persoane juridice, contractele de lucrãri, contractele de furnizare,
contractele de servicii, contractul de achiziţie publicã.; precum şi
contractele
de concesiune, contracte sectoriale, parteneriatul public-privat.
Procedurile
de atribuire a contractelor de achiziţii publice sunt licitaţia
deschisã,
licitaţia restrânsã, dialogul competitiv, negocierea cu sau fãrã
publicarea
prealabilã a unui anunţ de participare, cererea de ofertã sau concursul
de
soluţii.
Contractele încheiate cu încãlcarea acestei
incapacitãţi sunt lovite de nulitate absolutã , iar omisiunea persoanei
juridice condamnate de a informa partenerul contractual despre acesta
poate
atrage obligarea la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin conduita
ilicitã a
persoanei juridice condamnate.
Încãlcarea cu
rea-credinţã a interdicţiei de a participa la procedurile de
achiziţii
publice are drept consecinţã dizolvarea persoanei juridice.
Autoritatea publicã organizatoare a procedurilor
este îndreptãţitã sã se adreseze judecãtorului delegat cu executarea
pedepselor
pentru a se lua o mãsurã fatã de persoana condamnatã la o asemenea
pedeapsã şi
cu rea-credinţã se înscrie la o procedurã de atribuire a contractelor
de
achiziţii publice.
6.
Conţinutul
pedepsei complementare a afişãrii sau
difuzãrii hotãrârii de condamnare este
reglementat de articolul 71 şi are urmãtorul cuprins:
(1)
Afişarea
hotãrârii definitive de condamnare sau
difuzarea acesteia se realizeazã pe cheltuiala persoanei juridice
condamnate.
(2)
Prin
afişarea sau difuzarea hotãrârii de condamnare nu poate fi dezvãluitã
identitatea victimei, afarã în cazul în care existã acordul acesteia
sau al
reprezentantului sãu legal.
(3)
Afişarea
hotãrârii de condamnare se realizeazã în extras, în forma şi locul
stabilite de
instanţã pentru o perioadã cuprinsã între o lunã şi trei luni.
(4)
Difuzarea
hotãrârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilitã de
instanţã,
prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace
de
comunicare audio-vizualã, desemnate de instanţã.
(5)
Dacã
difuzarea se face prin presa scrisã sau audio-vizualã instanţa
stabileşte
numãrul apariţiilor , care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul
difuzãrii
prin alte mijloace audio-vizuale, durata acestora nu poate depãşi 3
luni.
Aceata este o pedeapsã infamantã , supunând
persoana oprobiului public, fiind la urma urmei o publicitate negativã
efectuatã pe cheltuiala proprie, menitã sã avertizeze publicul cu
privire la
activitatea desfãşuratã, ca sã nu mai vorbim de efectele economice pe
care le
poate avea aceastã pedeapsã.
Afişarea hotãrârii se realizeazã de
cãtre persoana condamnatã, cãreia i se
comunicã hotãrârea, acesta fiind obligat sã afişeze în acele locuri
descrise de
instanţã ca aceastã afişare sã ajungã la cunoştinţa publicului întro
formulare
cât mai bunã. Astfel de locuri ar fi sediul Registrului Comerţuluisau
al unor
asociaţii profesionalela care este afiliatã persoana juridicã ori chiar
sediul
social al persoanei juridice. Afişarea se realizeazã pe o perioadã de
la o luna
la trei luni.
În cazul în care instanţa dispune ca hotãrârea sã
fie publicatã audio-vizual ea stabileşte în cuprinsul hotãrârii şi
numãrul de
apriţii care nu poate fi mai mare de 10 apariţii. Astfel ea are o limtã
maximã
de apariţii .
Persoana juridicã are obligaţia de a înnainta
instanţei de executare dovada afişãrii sau difuzãrii hotãrârii în
termen de 30
de zile de la comunicare, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea
executãrii ori de la executare.
În caz de neexecutare cu rea-credinţã a pedepsei,
poate dispune aplicarea sancţiunii de suspendare totale sau parţiale a
activitãţii persoanei juidice pe o perioadã de pânã la 3 luni.
|