1
Universul
Universul este lumea întreagã,
ansamblul a
tot ceea ce existã, a tot ceea ce ne înconjoarã, vãzut si nevãzut.
Stelele
sunt corpuri cereşti fierbinţi, formate din gaze ce ard permanent. Din
aceasta
cauzã, stelele degajã caldurã şi luminã fiind singurele corpuri cereşti care au caldurã şi luminã proprie O parte din
cãldurã şi lumina lor se
transmite planetelor si sateliţilor acestora.
Culoarea
stelelor : În funcţie de temperatura lor, stelele sunt roşii, galbene sau
albastre.
Stelele roşii au o temperaturã de circa 3.000ºC. Acestea mai sunt
numite şi
stele reci. Stelele galbene, sunt cu
ceva mai ,,calde” ajungand la 5.500ºC. Stelele albastre sunt stele
fierbinţi
circa 30.000ºC.
De exemplu, Sirius
este o stea albastrã.
Numãrul stelelor este
foarte mare. Ceea ce cuprindem cu privirea
este numai o micã parte din mulţimea stelelor care alcãtuiesc
Universul.
Stelele vãzute de noi sunt şi cele mai apropiate de planeta Pãmânt.
Constelaţiile
: Grupãrile mici de stele alcãtuiesc
constelaţii. Oamenii le-au denumit
dupã conturul lor, asemãnãtor unor obiecte : Carul Mare, Carul Mic, Balanţã etc. Pe cer pot fi
vãzute 88 de constelaţii.
Din cauza mişcãrii de rotaţie a Pãmântului în jurul Soarelui, unele constelaţii se vãd
numai în anumite luni ale anului : Orion în decembrie, Lyra în iulie. Galaxia : O aglomerare de miliarde de
stele formeaza o galaxie. Partea centralã a galaxiei se numeşte nucleu. În nucleu este concentrata cea mai mare
parte a stelelor din galaxie. Pãmântul, împreunã cu Soarele şi
celelalte
planete, face parte din galaxia Calea Lactee. Aceastã conţine
aproximativ 200 miliarde de
stele. Toate galaxiile, împreunã cu spaţiul cuprins între ele,
alcãtuiesc
Universul. Acesta este imposibil de
mãsurat, şi
se spune cã este infinită. Vârsta sa este cuprinsã între 15 şi 17
miliarde de
ani. Universul a luat naştere în urma exploziei ,,oului cosmic”. Explozia a fost numita de cãtre astronomul
George Gamow (1904-1968) ,,big bang” adica marea explozie. Ulterior,
materia
rezultatã din explozie s-a concentrat în stele, planete, sateliţi,
comete,
meteoriţi şi praf interstelar.
Sistemul solar
Sistemul
solar este format din corpuri cereşti a cãror dimensiune variazã de la
mãrimea
unui grãunţe de nisip pânã la sfere de diametre de mai multe mii de km.
Sistemul Solar cuprinde : Soarele, nouã planete, 54 de sateliţi
naturali, sute
de asteroizi, milioane de meteoriti şi foarte multe comete.
Dintre toate aceste
corpuri cereşti, Soarele este cel mai mare. 99%
din materia Sistemului Solar este concentrata în Soare. Celelalte
corpuri
cereşti sunt mult mai mici şi se rotesc în jurul lui la distanţe
apreciabile. Drumul
pe care îl parcurge un corp în jurul soarelui se numeşte orbita.
Orbitele au
forme circulare. Soarele este o stea de mărime mijlocie, aflata la
30.000 de
ani lumina de centrul galaxiei Calea Lactee.
S-a născut acum 5
miliarde de ani, din materie cosmica. La început
era mult mai luminos şi mai fierbinte. Pe masura ce îmbătrâneşte,
cantitatea de
căldura emanate şi intensitatea luminii sale scade, deoarece materia
din care
este alcatuit se consuma prin ardere.
Între Pământ şi Soare este o distanta de 150 milioane km.
Planetele sunt corpuri
cereşti de forma sferica. Ele sunt reci,
adica nu au lumina si caldura proprii. Planetele se rotesc în jurul
Soarelui,
de la care primesc lumina si caldura. În ordinea departarii de Soare,
cele noua
planete ale Sistemului Solar sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte,
Jupiter, Saturn,
Uranus, Neptun si Pluto.
Sateliţii sunt corpuri
cereşti reci care se rotesc în jurul
planetelor, si impreuna cu acestea, în jurul Soarelui. Întotdeauna,
sateliţii
sunt mai mici decat planeta în jurul caruia se rotesc. În afara de
Mercur si
Venus, toate celelalte planete au sateliţi. Pământul si Pluto au doar
cate un
satelit, iar Saturn are cei mai multi – 16. Exista si sateliţi
artificiali. Începand
cu anii ’50, au fost construiti si lansati în jurul Pământului peste
8.000 de sateliţi
artificiali.
Cometele
sunt corpuri cereşti care au înfatisarea unor stele cu coada. De aceea,
grecii
le numeau ,,stele pletoase”. Cometele se compun din cap si coada. La
cap se
deosebeste nucleul – partea centralã, alcatuitã din gheata – si coama,
care înconjoara
nucleul sub forma unui nor strãlucitoare de gaze. Coada se întinde
întotdeuna în
directia opusa Soarelui, deoarece este impinsa de vantul solar.
|