1
Universul
Universul este lumea întreagă, ansamblul a tot ceea ce există, a tot ceea ce ne înconjoară, văzut si nevăzut.
Stelele sunt corpuri cereşti fierbinţi, formate din gaze ce ard permanent. Din aceasta cauză, stelele degajă caldură şi lumină fiind singurele corpuri cereşti care au caldură şi lumină proprie O parte din căldură şi lumina lor se transmite planetelor si sateliţilor acestora.
Culoarea stelelor : În funcţie de temperatura lor, stelele sunt roşii, galbene sau albastre. Stelele roşii au o temperatură de circa 3.000șC. Acestea mai sunt numite şi stele reci. Stelele galbene, sunt cu ceva mai ,,calde” ajungand la 5.500șC. Stelele albastre sunt stele fierbinţi circa 30.000șC.
De exemplu, Sirius este o stea albastră.
Numărul stelelor este foarte mare. Ceea ce cuprindem cu privirea este numai o mică parte din mulţimea stelelor care alcătuiesc Universul. Stelele văzute de noi sunt şi cele mai apropiate de planeta Pământ.
Constelaţiile : Grupările mici de stele alcătuiesc constelaţii. Oamenii le-au denumit după conturul lor, asemănător unor obiecte : Carul Mare, Carul Mic, Balanţă etc. Pe cer pot fi văzute 88 de constelaţii. Din cauza mişcării de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, unele constelaţii se văd numai în anumite luni ale anului : Orion în decembrie, Lyra în iulie. Galaxia : O aglomerare de miliarde de stele formeaza o galaxie. Partea centrală a galaxiei se numeşte nucleu. În nucleu este concentrata cea mai mare parte a stelelor din galaxie. Pământul, împreună cu Soarele şi celelalte planete, face parte din galaxia Calea Lactee. Această conţine aproximativ 200 miliarde de stele. Toate galaxiile, împreună cu spaţiul cuprins între ele, alcătuiesc Universul. Acesta este imposibil de măsurat, şi se spune că este infinită. Vârsta sa este cuprinsă între 15 şi 17 miliarde de ani. Universul a luat naştere în urma exploziei ,,oului cosmic”. Explozia a fost numita de către astronomul George Gamow (1904-1968) ,,big bang” adica marea explozie. Ulterior, materia rezultată din explozie s-a concentrat în stele, planete, sateliţi, comete, meteoriţi şi praf interstelar.
Sistemul solar
Sistemul solar este format din corpuri cereşti a căror dimensiune variază de la mărimea unui grăunţe de nisip până la sfere de diametre de mai multe mii de km. Sistemul Solar cuprinde : Soarele, nouă planete, 54 de sateliţi naturali, sute de asteroizi, milioane de meteoriti şi foarte multe comete.
Dintre toate aceste corpuri cereşti, Soarele este cel mai mare. 99% din materia Sistemului Solar este concentrata în Soare. Celelalte corpuri cereşti sunt mult mai mici şi se rotesc în jurul lui la distanţe apreciabile. Drumul pe care îl parcurge un corp în jurul soarelui se numeşte orbita. Orbitele au forme circulare. Soarele este o stea de mărime mijlocie, aflata la 30.000 de ani lumina de centrul galaxiei Calea Lactee.
S-a născut acum 5 miliarde de ani, din materie cosmica. La început era mult mai luminos şi mai fierbinte. Pe masura ce îmbătrâneşte, cantitatea de căldura emanate şi intensitatea luminii sale scade, deoarece materia din care este alcatuit se consuma prin ardere. Între Pământ şi Soare este o distanta de 150 milioane km.
Planetele sunt corpuri cereşti de forma sferica. Ele sunt reci, adica nu au lumina si caldura proprii. Planetele se rotesc în jurul Soarelui, de la care primesc lumina si caldura. În ordinea departarii de Soare, cele noua planete ale Sistemului Solar sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluto.
Sateliţii sunt corpuri cereşti reci care se rotesc în jurul planetelor, si impreuna cu acestea, în jurul Soarelui. Întotdeauna, sateliţii sunt mai mici decat planeta în jurul caruia se rotesc. În afara de Mercur si Venus, toate celelalte planete au sateliţi. Pământul si Pluto au doar cate un satelit, iar Saturn are cei mai multi – 16. Exista si sateliţi artificiali. Începand cu anii ’50, au fost construiti si lansati în jurul Pământului peste 8.000 de sateliţi artificiali.
Cometele sunt corpuri cereşti care au înfatisarea unor stele cu coada. De aceea, grecii le numeau ,,stele pletoase”. Cometele se compun din cap si coada. La cap se deosebeste nucleul – partea centrală, alcatuită din gheata – si coama, care înconjoara nucleul sub forma unui nor strălucitoare de gaze. Coada se întinde întotdeuna în directia opusa Soarelui, deoarece este impinsa de vantul solar.
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |