1.htm
Interiorul si varsta
Pamantului
Interiorul Pamantului
In
centrul Pamantului se afla “miezul” sau “nucleul Pamantului”( cu
grosimea de
aproximativ 3400 km, de consistenta fluida,alcatuit din elemente grele
(metale
grele mai ales fier) , unde au loc reactii atomice de fuziune in
conditiile
unor temperaturi si presiuni ridicate. Stratul urmator este”mantaua
Pamantului
cu grosimea de 2900 km.Mantaua este alcatuita din roci plastice ,
predominand
silicatii si oxizii.
Scoarţa variază
considerabil īn grosime, fiind mai subţire sub oceane şi mai groasă sub
continente. Miezul intern şi Scoarţa sunt solide. Miezul extern şi
mantalele
sunt plastice sau semi-fluide. Diferitele straturi sunt separate prin discontinuităţi care sunt evidente īn datele seismice;
cea mai cunoscută este discontinuitatea Mohorovicic,
dintre scoarţa şi mantaua superioară.
Miezul este
compus probabil in majoritate din fier(sau fier/nichel),fiind posibila
si
prezenta altor elemente mai usoare.Temperaturile in centrul miezului
pot ajunge
la 7500 K ,mai fierbinte decat suprafata Soarelui.
Mantaua
inferioara e compusa mai mult din siciliu,magneziu si oxygen,cu ceva
fier,calciu si aluminiu.
Mantaua
superioara e alcatuita din olivina si piroxen (silicati de mangneziu si
de
fier) ,calciu si aluminiu.Cunoastem toate acestea doar din tehnicile
seismice ,monstre
din mantaua superioara ajungand la suprafata sub forma de lava din
vulcani,insa
majoritatea Pamantului este inaccesibila.
Scoarta este
compusa in principal din cuart (dioxid de siciliu)
si alti silicati de exemplu feldspat. Luat ca
un intreg Pamantul are urmatoarea compozitie (in functie de masa):
34,6% fier
29,5% oxigen
15,2% siciliu
12,7% magneziu
2,4% nichel
1,9% sulf
0,05% titan
1.htm
Spre deosebire de celelalte planete
terestre,scoarta Pamantului este impartita in cateva placi
separate,care
plutesc independent pe mantaua fierbinte de dedesubt. Teoria care
descrie
aceasta se numeşte tectonica.
Se caracterizează prin două procese principale:
extindere şi īncălecare.
Extinderea are
loc atunci cānd două plăci se īndepărtează una de cealaltă şi se
creează
porţiuni noi de scoarţă din magma de dedesubt ieşita la suprafaţă.
Īncălecarea
plăcilor tectonice are loc cānd două plăci se ciocnesc şi marginea
uneia se
scufundă sub cealaltă, topindu-se apoi īn interiorul mantalei. Mai au
loc şi mişcări
transversale la marginile unor plăci (de exemplu falia San Andreas īn
California) şi coliziuni īntre platourile continentale (de exemplu
India/Eurasia).
Structura interna a Pamantului are
intentia de
discontinuitate sau grosimile variabile a straturilor rocilor ce pot
favoriza
miscarile seismice.
Varsta Pamantului
Cu ajutorul substantelor
radioactive naturale din rocile stravechi, s-a
putut stabili varsta Pamantului. Aceste substante se transforma, in
cadrul unei
perioade determinate, intr-o alta substanta. Masurand si comparand
cantitatea
de substanta veche si noua, se poate calcula cata substanta initiala a
existat.
S-a ajuns
astfel la concluzia ca Pamantul are varsta de 4600 milioane de ani.
Daca e sa ne imaginam
toata aceasta perioada ca fiind un singur an,
putem spune ca Pamantul s-a nascut pe 1 ianuarie. Abia la sfarsitul lui
noiembrie au aparut primele vietuitoare; dinozaurii au avut perioada
lor de
glorie cam pe la 18 decembrie. Primii oameni au aparut abia pe 31
decembrie,
cam la patru ore inainte de miezul noptii.
In
perioada relativ scurta (dupa standardele astronomice) de 500.000.000
de ani
eroziunea
si procesele tectonice au distrus si recreat cea mai mare parte din
supratafa
Pamantului si prin urmare au distrus aproape toate urmele lasate de fenomenele geologice mai recente.
Astfel s-a pierdut istoria cea mai recenta a
Pamantului.
|