1.htm

                 Interiorul si varsta Pamantului

Interiorul Pamantului                                                                                                       

In centrul Pamantului se afla “miezul” sau “nucleul Pamantului”( cu grosimea de aproximativ 3400 km, de consistenta fluida,alcatuit din elemente grele (metale grele mai ales fier) , unde au loc reactii atomice de fuziune in conditiile unor temperaturi si presiuni ridicate. Stratul urmator este”mantaua Pamantului cu grosimea de 2900 km.Mantaua este alcatuita din roci plastice , predominand silicatii si oxizii.

Scoarţa variază considerabil în grosime, fiind mai subţire sub oceane şi mai groasă sub continente. Miezul intern şi Scoarţa sunt solide. Miezul extern şi mantalele sunt plastice sau semi-fluide. Diferitele straturi sunt separate prin discontinuităţi care sunt evidente în datele seismice; cea mai cunoscută este discontinuitatea Mohorovicic, dintre scoarţa şi mantaua superioară.

Miezul este compus probabil in majoritate din fier(sau fier/nichel),fiind posibila si prezenta altor elemente mai usoare.Temperaturile in centrul miezului pot ajunge la 7500 K ,mai fierbinte decat suprafata Soarelui.

Mantaua inferioara e compusa mai mult din siciliu,magneziu si oxygen,cu ceva fier,calciu si aluminiu.

Mantaua superioara e alcatuita din olivina si piroxen (silicati de mangneziu si de fier) ,calciu si aluminiu.Cunoastem toate acestea doar din tehnicile seismice ,monstre din mantaua superioara ajungand la suprafata sub forma de lava din vulcani,insa majoritatea Pamantului este inaccesibila.

Scoarta este compusa in principal din cuart (dioxid de siciliu)  si alti silicati de exemplu feldspat. Luat ca un intreg Pamantul are urmatoarea compozitie (in functie de masa):

34,6% fier

29,5% oxigen

15,2% siciliu

12,7% magneziu

2,4% nichel

1,9% sulf

0,05% titan

          Spre deosebire de celelalte planete terestre,scoarta Pamantului este impartita in cateva placi separate,care plutesc independent pe mantaua fierbinte de dedesubt. Teoria care descrie aceasta se numeşte tectonica. Se caracterizează prin două procese principale: extindere şi încălecare.

Extinderea are loc atunci când două plăci se îndepărtează una de cealaltă şi se creează porţiuni noi de scoarţă din magma de dedesubt ieşita la suprafaţă. Încălecarea plăcilor tectonice are loc când două plăci se ciocnesc şi marginea uneia se scufundă sub cealaltă, topindu-se apoi în interiorul mantalei. Mai au loc şi mişcări transversale la marginile unor plăci (de exemplu falia San Andreas în California) şi coliziuni între platourile continentale (de exemplu India/Eurasia).

Structura interna a Pamantului are intentia de discontinuitate sau grosimile variabile a straturilor rocilor ce pot favoriza miscarile seismice.

Varsta Pamantului

Cu ajutorul substantelor radioactive naturale din rocile stravechi, s-a putut stabili varsta Pamantului. Aceste substante se transforma, in cadrul unei perioade determinate, intr-o alta substanta. Masurand si comparand cantitatea de substanta veche si noua, se poate calcula cata substanta initiala a existat. S-a ajuns astfel la concluzia ca Pamantul are varsta de 4600 milioane de ani.

Daca e sa ne imaginam toata aceasta perioada ca fiind un singur an, putem spune ca Pamantul s-a nascut pe 1 ianuarie. Abia la sfarsitul lui noiembrie au aparut primele vietuitoare; dinozaurii au avut perioada lor de glorie cam pe la 18 decembrie. Primii oameni au aparut abia pe 31 decembrie, cam la patru ore inainte de miezul noptii.

In perioada relativ scurta (dupa standardele astronomice) de 500.000.000 de ani

eroziunea si procesele tectonice au distrus si recreat cea mai mare parte din supratafa Pamantului si prin urmare au distrus aproape toate urmele lasate de fenomenele geologice mai recente. Astfel s-a pierdut istoria cea mai recenta a Pamantului.