Popa Tanda - Caracterizarea parintelui Trandafir
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Nuvela ,,Popa Tanda’’ a fost scrisă de Ioan Slavici, unul dintre cei
patru mari clasici ai literaturii române, care, alături de Mihai
Eminescu, Ion Creangă şi I.L. Caragiale, şi-a adus o contribuţie
deosebită la dezvoltarea literaturii române în sec XIX. Ioan Slavici
consideră că rolul literaturii este de a-i face pe oameni mai buni ÅŸi în
întreaga sa operă: romane, nuvele, povestiri ÅŸi piese de teatru, a
urmărit acest ţel... |
|
|
1
Caracterizarea părintelui Trandafir
Popa Tanda
de Ioan Slavici
Nuvela ,,Popa Tanda’’ a fost scrisă de Ioan Slavici,
unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române, care, alături
de Mihai Eminescu, Ion Creangă şi I.L. Caragiale, şi-a adus o
contribuţie deosebită la dezvoltarea literaturii române în sec XIX.
Ioan Slavici consideră că rolul literaturii este de a-i face pe oameni
mai buni şi în întreaga sa operă: romane, nuvele, povestiri şi piese de
teatru, a urmărit acest ţel.
Nuvela ,,Popa Tanda’’, inspirată din viaţa satului,
are ca personaj principal pe părintele Trandafir, care apare în toate
momentele subiectului şi este caracterizat în evoluţia sa prin diferite
mijloace.
În expoziţiune, autorul apelează la caracterizarea
directă de către narator, care spune despre părintele Trandafir că:
,,Este om bun; a învăţat multă carte şi cântă mai frumos decât chiar
răposatul tatăl său, ... vorbeşte drept şi cumpănit, ca şi când ar citi
din carte. Şi harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Adună din
multe şi face din nimica ceva. Strânge, drege şi culege ca să aibă
pentru sine şi pentru alţii.’’ Tot în mod direct sunt prezentate şi
aşa-zisele defecte ale personajului, dacă defecte se pot numi
corectitudinea, sinceritatea, francheţea. Naratorul spune despre
părintele Trandafir că ,,Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată;
prea de-a dreptul, prea verde-făţiş, el nu mai suceşte vorba, ci spune
drept în faţă, dacă i s-a pus ceva pe inimă.’’
În mod indirect, personajul este caracterizat prin:
faptele şi vorbele sale, prin relaţiile cu celelalte personaje, prin
originea sa, prin statutul social, prin poreclă, prin atitudinea
naratorului faţă de personaj. În expoziţiune aflăm că părintele
Trandafir este fiul dascălului Pintilie din Butucani, cântăreţ vestit.
Părintele Trandafir a fost preot în Butucani şi apoi, din cauza
conflictului său cu sătenii, a ajuns preot în Sărăceni. El este
căsătorit şi are doi copii, dar autorul îl prezintă în evoluţia sa şi
astfel aflăm că la un moment dat părintele are patru copii, iar în
deznodământ are şi nepoţi.
În intrigă descoperim alte trăsături ale părintelui Trandafir,
prezentate tot în mod direct. Aflăm că părintele este un om hotărât, cu
judecata limpede, care atunci când ajunge în Sărăceni, analizează
lucrurile şi îşi dă seama că trebuie să rămână în sat şi să-i facă pe
ţărani harnici pentru a le fi lor bine, dar şi lui, deoarece
convingerea părintelui era că ,,popa face treaba satului, iar satul să
se îngrijească de traista popii.’’
Părintele Trandafir este un om hotărât, care nu se lasă până nu-şi
atinge scopul. Pentru a-i face pe sărăceni oameni harnici, el recurge
la predică, sfaturi, batjocură, ocară, şi în final, la exemplul
personal. În ciuda faptului că oamenii nu vor să se schimbe, şi ţin la
traiul lor leneş, părintele face tot ce poate pentru a-i schimba.
Relaţiile sale cu celelalte personaje sunt un alt mijloc de
caracterizare indirectă. Dacă la început sărăcenii îl tolerau, şi la un
moment dat chiar îl admirau pentru inteligenţa sa, ,,aşa popă n-a mai
fost în Sărăceni’’, când ţăranii îşi dau seama că părintele încearcă
să-i schimbe, îl privesc cu duşmănie, îl ocărăsc şi chiar îl pârăsc la
protopop.
Părintele dă dovadă de spirit practic atunci când se apucă să-şi repare
casa, să-şi împrejmuiască curtea, să facă straturi, să semene porumb,
atrăgând şi pe ţărani la muncă. Ţăranii îl privesc cu invidie şi îl
numesc ,,Omul dracului’’, iar atunci când sunt mulţumiţi de rezultatul
muncii lor, de schimbările survenite în sat şi în traiul lor, ei se
roagă pentru sănătatea părintelui şi îl numesc ,,Omul lui Dumnezeu’’.
Acum părintele este acceptat ca făcând parte din comunitate.
Porecla pe care i-o dau oamenii părintelui Trandafir, ,,popa Tanda’’,
ajută la caracterizarea personajului la un moment dat, când acesta
umbla prin sat cu sfatul şi batjocura.
În deznodământ, autorul apelează din nou la caracterizarea directă,
spunând că ,,toate sa-u schimbat, numai părintele Trandafir a rămas
precum a fost: verde, vesel şi harnic.’’ Dacă părul şi barba căruntă nu
l-ar trăda, s-ar putea crede că acei copilaşi cu care se juca la
poartă, sunt copii lui. Aflăm astfel că părintele Trandafir se bucură
de familia sa, de aprecierea şi admiraţia oamenilor, şi mulţumit de
ceea ce a realizat în viaţă.
Prin realizarea acestui personaj, Ioan Slavici ilustrează ideea că
,,omul sfinţeşte locul’’, şi munca îl înobilează pentru că ,,cine nu
munceşte, greu păcătuieşte’’.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|