Fragmentul din manual este o descriere literara deoarece in primul
rând , Nicolaie Balcescu foloseÅŸte ca mod de expunere descrierea
zugrăvind un colt din natura cu ce are el mai caracteristic...
Fragmentul din manual este o descriere literara
deoarece in primul rând , Nicolaie Balcescu foloseşte ca mod de
expunere descrierea zugrăvind un colt din natura cu ce are el mai
caracteristic.
Autorul descrie:
• Aşezarea geografica
• Varietatea formelor de relief si a faunei
• Bogăţia si frumuseţea acestui ţinut
exprimându-si patriotismul profund de mândrie ,de dragoste si de
admiraţie fata de Ardeal. Nicolaie Balcescu reuşeşte sa redea
frumuseţea acestui ţinut raportându-se la tarile Europene.
Modalitatea aleasa este gradarea, peisajul fiind privit de sus in jos.
De la culmile cea mai înalta pana in adâncuri.
N. Balcescu pleacă de la ideea ca aceasta tara este „ mandra si
binecuvântata” după care începe descrierea.
Aceasta evidenţiază frumuseţea Ardealului mai întâi printr-o imagine de
ansamblu comparând acest ţinut cu un „măreţ si întins palat cap-dopera
de arhitectura. Sunt sublinia unicitatea si măreţia locurilor descrise.
Aici sunt adunate si aşezate cu măiestrie toate frumuseţile care
împodobesc celelalte ţinuturi ale Europei.
Imaginea de ansamblu este împărţite in părţile ei
componente.
N. Balcescu înfăţişează frumuseţea arcului Carpatic
hotarului înalt al Ardealului . De lanţul muntos se distinge
silueta a doua piramide atât de înalte piscurile sun acoperite de o
permanent diadema de ninsoare.
Urmează dealurile caracterizate prin dublu epitet
înalte si frumoase si comparate cu nişte valuri proptitoare.
Întreg peisajul este încântat prin diversificarea
coloritului martie sa.
Atenţia prozatorului este reţinuta de câmpiile „arse
si văruite” care amintesc de cetatea etern a Italiei(Roma).
Autorul aduce alte dovezi referitoare la frumuseţea
Ardealului deoarece aici stejari, barzi si fagi trufaşi îşi înalta
vârfurile lor pana in la cer.
Ardealului a fost binecuvântat si cu pământuri atât
de rodnici încât cine le străbate se afunda intr-o „mare de grâu si
porumb”.
De la imaginea generala se trece la înfăţişarea
elementele de fauna si flora.
Căldurile muntoase cadrul natal specific pentru
ursul care se plimba „ca un domn stăpânitor” ,iar câmpiile mănoase unde
bizonul dormitează alene. Autorul prezintă bogăţiile subsolului. El
precizează ca aurul se vede pana la noroaiele drumurilor.
Ultima parte a textului „astfel e tara Ardealului”
Constituie concluzia acestei descrieri. Cuvântul astfel înlocuieşte
adjectivul mândru si binecuvântata din prima parte a textului trădând
mândria scriitorului de a fi roman.