1  Ardealul


    Fragmentul din manual este o descriere literara deoarece in primul rând , Nicolaie Balcescu foloseşte ca mod de expunere descrierea zugrăvind un colt din natura cu ce are el mai caracteristic.
    Autorul descrie:
•    Aşezarea geografica
•    Varietatea formelor de relief si a faunei
•    Bogăţia  si frumuseţea acestui ţinut exprimându-si patriotismul profund de mândrie ,de dragoste si de admiraţie fata de Ardeal. Nicolaie Balcescu reuşeşte sa redea frumuseţea acestui ţinut raportându-se la tarile Europene.
Modalitatea aleasa este gradarea, peisajul fiind privit de sus in jos. De la culmile cea mai înalta pana in adâncuri.
N. Balcescu pleacă de la ideea ca aceasta tara este „ mandra si binecuvântata” după care începe descrierea.
Aceasta evidenţiază frumuseţea Ardealului mai întâi printr-o imagine de ansamblu comparând acest ţinut cu un „măreţ si întins palat cap-dopera de arhitectura. Sunt sublinia unicitatea si măreţia locurilor descrise. Aici sunt adunate si aşezate cu măiestrie toate frumuseţile care împodobesc celelalte ţinuturi ale Europei.
    Imaginea de ansamblu este împărţite in părţile ei componente.
    N. Balcescu înfăţişează frumuseţea arcului Carpatic hotarului înalt al Ardealului . De  lanţul muntos se distinge silueta a doua piramide atât de înalte piscurile sun acoperite de o permanent diadema de ninsoare.
    Urmează dealurile caracterizate prin dublu epitet înalte si frumoase si comparate cu nişte valuri proptitoare.
    Întreg peisajul este încântat prin diversificarea coloritului martie sa.
    Atenţia prozatorului este reţinuta de câmpiile „arse si văruite” care amintesc de cetatea etern a Italiei(Roma).
    Autorul aduce alte dovezi referitoare la frumuseţea Ardealului deoarece aici stejari, barzi si fagi trufaşi îşi înalta vârfurile lor pana in la cer.
    Ardealului a fost binecuvântat si cu pământuri atât de rodnici încât cine le străbate se afunda intr-o „mare de grâu si porumb”.
    De la imaginea generala se trece la înfăţişarea elementele de fauna si flora.
    Căldurile muntoase cadrul natal specific pentru ursul care se plimba „ca un domn stăpânitor” ,iar câmpiile mănoase unde bizonul dormitează alene. Autorul prezintă bogăţiile subsolului. El precizează ca aurul se vede pana la noroaiele drumurilor.
    Ultima parte a textului „astfel e tara Ardealului”
Constituie concluzia acestei descrieri. Cuvântul astfel înlocuieşte adjectivul mândru si binecuvântata din prima parte a textului trădând mândria scriitorului de a fi roman.