Povestea teiului lucrare comparativa Categoria: Referat Romana
Descriere: |
|
||
|
|
|||
|
1 MIHAI EMINESCU “ Făt- Frumos din tei “ şi ” Povestea teiului” LUCRARE COMPARATIVĂ M.Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii romāne , “ poetul nepereche” creator al unei opere care străbate timpul cu o forţă nealterată , trăind īntr-o perpetuă actualitate . Poemele “Povestea teiului” şi “Făt-Frumos din tei” datează din perioada īn care Eminescu caută modul īn care să realizeze un poem de specific naţional . Poemele sunt identice ca temă şi ca motiv īnsă ele se fac diferite prin felul de expunere a autorului , deasemenea prin īncheerea lor care evidenţiază imagini simbolice diferite cum ar fi “ cornul” a cărui imagine apare mai des şi cu o īnsemnătate mai mare īn” Povestea teiului” iar imaginea “ calului alb” ce simbolizează timpul, trupul angelic , destinul cast, apare cu o simbolică mai mare īn” Făt-Frumos din tei” . Primele cinci strofe din poeme sugerează un dialog īntre Blanca şi tatăl ei , axat pe două concepte fundamentale despre lume şi viaţă ; tatăl īi hotărăşte aşezarea īntr-un schit , spre a duce o viaţă astetică , pentru ca să răscumpere păcatul părintesc , īnsă Blanca se opune, ea respinge hotărīrea tatălui pentrucă ea nu poate să conceapă lumea ca univers al sacrificiului ; lumea ei reese din sufletu-i tīnăr , vesel, doritor de dragoste , de joc īn “Făt-Frumos din tei” şi de danţ , muzică , pădure īn “Povestea Teiului “. , īnsă hotărīrea tatălui este fermă ceea ce şi determină o reacţie romantică , un refugiu īn codru , o evaziune faţă de realitate , care se prefigurează īn strofa a şaptea ; tot aici ne apare pentru prima dată calul alb( atīt īn Făt-frumos , cīt şi-nPovestea teiului.) care-i devine bun tovarăş .. Īn centrul peisajului eminescian se află codrul , izvorul şi teiul , un peisaj mitic īn a cărui adīncime simbolică se concentrează natura , iubirea , timpul , sub incideanţa vrajei magice . Ea refuză viaţa monahală hărăzită de tatăl ei şi fuge īn codrul ,la izvorul vrăjit , līngă teiul vechi şi sfīnt .Vraja este un element definitoriu al poieziei sacre , magico – mitice, deoarece e chiar cīntecul naturii care adoarme şi metamorfizează. Evaziunea ei īn codru pare o īmplinire a unui destin , dar şi rezultatul unei opţiuni . Codrul devine un lăcaş de refugiu pentru sufletele rătăcite , un loc plin de vrajă , o regăsire a imaginarului ; īn următoarele versuri autorul interferează sentimentul iubiri cu sunetele şi peisajele naturii . Evadarea īn codru se produce īn timpul īnserării “Cīnd a serii raze roşii / Asfinţind din ceruri scapă…” īn “Făt-Frumos din tei” şi īn “Ppovestea teiului”: “Sara vine din arinişti../ Cerul stelele īşi arată …“.Īntr-un asemenea context Eminescu descoperă spiritul teiului sacru care se confundă cu murmurul izvorului ce curge de sub el īn mijlocul codrului . Pe līngă acest peisaj miraculos al codrului autorul īn” Pvestea teiului “ mai adaugă şi simbolul lunii ce īn “Făt -Frumos “ apare abia la sfrşitul operei , cīnd se realizează iubirea . Luna ,astrul selenar īn asociere cu toate celelante elemente al cadrului natural , are un rol privilegiat , ea contribuie la realizarea atmosferii de extaz şi insomnie . Luna tuteleaza īntreaga fire şi mai ales pe īndrăgostiţi : ea varsă linişte şi somn , dă o stălucire halucinantă izvorului, umplīndul de vrajă . Īn opera eminesciană luna mai apare sub simbolica unui străjer , astru ocrotitor al īndrăgostiţilor , sursă de lumină īn īntunericul gros al nopţii. Īn” Povestea Teiului” ea īşi păstrează semnificaţiile , răsărind īnaite de apariţiei lui Făt- Frumos . Făt-Frumos este tīnărul ce răsare din tei īn faţa fetei rătăcite , īn mijloc de pădure , līngă izvor . Portretul fixează o imagine voievodală , purtīnd drept coroană flori de tei . Exteriorul tīnărului ne este relatat mai bine īn “Făt-Frumos din tei”, unde imaginea lui ne apare mai mult sugerīnd zburătorul ,sub forma unui personaj malefic “ cu ochi mari , plini de vis, cu părul negru şi la şold un corn de argint” īn soţit de un cal negru ce sugerează un destin de păcat , ca o consecinţă de naştere din păcat :el o ispiteşte cu cīntecul lui de dor sau de jale , aducīnd-o īntr-o altă lume “..Dar ei trec , se pierd īn codrii …“ . Idila īmpleteşte sentimentul de iubire cu sentimentul naturii… “/… numai murmurul cel dulce /Din izvorul fermecat /Asurzeşte melancolic /A lor suflet īmbătat . Sfrşitul acestor opere se conturează diferit : īn “Făt Frumos din tei” autorul pune acentul pe imaginea calului ce īn mod simbolic o părăseşte pe eroină , ce ne sugerează despărţire ei de destinul alb al feciaorei , “ Dar frumoasa lui stăpīnă /A rămas pierdută-n lume “ , adică şi-a pierdut şi sufletul .”Povestea teiului “ sfīrşeşte cu note filosofice , aici se conturează simbolistica cornului care ne cīntă trista amintire a visului frumos ce se īndepărtează de acel cadru acrotitor al naturii şi tot aici ne apare luna ce vegeaza blānd asupra cuplului amoros . Aşa privind , putem īnţelege cum se scrie o poveste de dragoste de un farmec dureros şi cum ea transcede sacrul transformīndu-se īn real , īn istorie , cum visul se īnceţoşează , pe musură ce trece timpul , şi puterea cornului dătător de viaţă se pierde tot mai mult “ Se tot duc se duc mereu ,/Trec īn umbră ,pier īn vale ….. Tofan Christina Gheorghe 07.02 |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
