Perioada pubertatii si adolescenta
Categoria: Referat
Psihologie
Descriere:
Pubertatea ca şi adolescenţa se caracterizează prin trcerea spre
maturitate si integrare în societatea adultă. Aceste perioade sunt unele
în care tutela familială ÅŸi ÅŸcolară se modifică treptat, modificarea
fiind integrată din punct de vedere social în prevederi legale ale unor
responsabilităţi ale tinerilor începând cu 14 ani până la obÅ£inerea
majoratului civil la 18 ani... |
|
|
1
Perioada pubertaţii şi adolescenţa
Pubertatea ca şi adolescenţa se caracterizează prin
trcerea spre maturitate si integrare în societatea adultă. Aceste
perioade sunt unele în care tutela familială şi şcolară se modifică
treptat, modificarea fiind integrată din punct de vedere social în
prevederi legale ale unor responsabilităţi ale tinerilor începând cu 14
ani până la obţinerea majoratului civil la 18 ani.
În dezvoltarea psihică a copilului de după 10 ani se pot diferenţia 3
stadii marcante şi anume:
Stadiul pubertăţii (10 – 14 ani) dominat de o
intensă creştere;
Stadiul adolescenţei (14 – 18/20 ani) dominat de
adaptarea la starea adultă, de procesul de câştigare a identităţii;
Stadiul adolescenţei prelungite (18/20 – 24/25 ani)
dominat de integrarea psihologică primară la cerinţele unei profesii,
la condiţia de independenţă şi de opţiune maritală.
Fiecare din aceste stadii cuprinde substadii cu probleme
şi caracteristici proprii.
1)Pubertatea, dominată de procesul de creştere şi maturizare
sexuală intensă, cuprinde substadii care deşii diferite de la caz la
caz, au aceeaşi linie de succesiune:
a)Etapa prepuberală (10-12 ani) ce se exprimă printr-o
accelerare şi intensificare din ce în ce mai mare a creşterii. Tinerele
fete trec printr-o creştere accentuată şi câştigă 22 cm în înălţime, în
timp ce la băieţi creşterea poate începe ceva mai târziu,între 12-16
ani, şi este mai evidentă. Creşterea este uneori impetuoasă şi se
însoţeşte de momente de oboseală, dureri de cap şi iritabilitate.
În această perioadă are loc intrarea într-un nou ciclu de
şcolarizare cu noi cerinţe şi solicitări la care se adaugă un grad de
intelectualizare afectivă în şcoală, care întăreşte sentimentul de
apartenenţă la generaţie. Totodată începe implicarea în activităţi
specific tinereşti – antrenarea în formaţii artistice, în cercuri
tehnice, în concursuri şi competiţii din cadrul şcolii şi nu numai.
Şi în familie încep să se manifeste modificări de cerinţe faţă
de puber. Uneori tânărul este considerat copil, alteorii i se atribuie
ieşirea din copilărie, ceea ce creează reacţii diferenţiate, după
împrejurări.În general, puberul se simte din ce în ce mai confortabil
în grupul care-l securizează şi acceptă stilul său gălăgios, exuberant
şi uneori agresiv.
Apar condiţiile de “independenţă” şi “libertate spirituală”,
copilul fiind tot mai absorbit de petrecerea timpului cu prietenii şi
colegii săi, manifestând mici refuzuri de a participa cu familia la
mici ieşiri alea acesteia. Influenţele şi
sistemul de cerinţe al vreunuia din membrii familiei se devalorizează,
relativ, pentru copil în această perioadă.
b)Pubertatea propriu-zisă (12-14 ani). Este mai evidentă
creşterea în înălţime. Din punct de vedere psihologic, creşterea şi
maturizarea sunt legate de numeroase stări de disconfort datorate
schimbării corpului şi dezvoltării acestuia.
c)Momentul postpuberal. La putin timp după atingerea punctului
culminant al pubertăţii, băieţii manifestă o schimbare în conduite,
adeseori intră în faze de exagerare, impertinenţă cu substract sexual,
cu o agresivitate marcantă în conduite şi vocabular. Tinerele fete trec
prin 2 faze: femeie-copil (plină de conduite timide şi exuberante, dar
şi de afecţiune, idealizare de personaje inaccesibile) si
femeie-adolescent (tânăra devine uşor provocatoare, stăpână pe sine şi
increzătoare)
2)Adolescenţa (14-20 ani) este perioada în care are loc ieşirea
din societatea de tip tutelar, familial şi şcolar şi intrarea în viaţa
cultural-socială mai largă a şcolii şi chiar a oraşului. Această
intrare este complexă şi dependentă de gradul de integrare a şcolii în
viaţa socială.
a)Preadolescenţa. În această etapă se conturează şi se
adânceşte mai mult individualizarea - conturându-se
caracteristicile caracteristicile conştiinţei şi a conştiinţei de sine.
Este o fază de intensă dezvoltare psihică, încărcată de conflicte
interioare. Tânărul manifestă încă o oarecare agitaţie şi
impulsivitate, momente de nelinişte şi dificultate, de concentrare şo
oboseală la efort. Părerile personale încep să fie argumentate, încep
să crească interesul pentru problemele abstracte şi de sinteză, dar şi
pentru participarea la roluri mai deosebite. Se rafinează interesul
pentru lectură, filme, tv, apare dorinţa de afirmare, experienţa
afectivă se nuanţează şi se impregnează de valori.
b)Adolesceţa propriu-zisă (16/18-20 ani) se caracteriează prin
intelectualizare intensă, prin îmbogăţirea şi lărgirea încorporării de
conduite adulte. Adolescentul caută mijloace prin care să fie şi să
apară în ochii celorlalţi. Este interesat de responsablităţi,
individualizarea şi conştiinţa de sine devin mai dinamice şi capătă
dimensiuni noi de “demnitate” şi “onoare”. Gustul personal are mai mare
pregnanţă şi se poate susţine şi demonstra.
c)Adolescenţa prelungită (20-25 ani) cuprinde tineretul
deja integrat în forme de muncă precum şi tineretul studenţesc. Sub o
formă sau alta, independenţa este dobândită sau în curs de a fi
dobândită la această varstă, fapt ce adduce cu sine un plus de
energizare şi dilatare a personalităţii. Tot la această vârstă tinerii
manifestă un oarecare modernism şi simt nevoia unei participări sociale
intense.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|