1             
               Perioada pubertaţii şi adolescenţa

   Pubertatea ca şi adolescenţa se caracterizează prin trcerea spre maturitate si integrare în societatea adultă. Aceste perioade sunt unele în care tutela familială şi şcolară se modifică treptat, modificarea fiind integrată din punct de vedere social în prevederi legale ale unor responsabilităţi ale tinerilor începând cu 14 ani până la obţinerea majoratului civil la 18 ani.
În dezvoltarea psihică a copilului de după 10 ani se pot diferenţia 3 stadii marcante şi anume:
    Stadiul pubertăţii (10 – 14 ani) dominat de o intensă creştere;
    Stadiul adolescenţei (14 – 18/20 ani) dominat de adaptarea la starea adultă, de procesul de câştigare a identităţii;
    Stadiul adolescenţei prelungite (18/20 – 24/25 ani) dominat de integrarea psihologică primară la cerinţele unei profesii, la condiţia de independenţă şi de opţiune maritală.
   Fiecare din aceste stadii cuprinde substadii cu probleme şi caracteristici proprii.
 1)Pubertatea, dominată de procesul de creştere şi maturizare sexuală intensă, cuprinde substadii care deşii diferite de la caz la caz, au aceeaşi linie de succesiune:
    
   a)Etapa prepuberală (10-12 ani) ce se exprimă printr-o accelerare şi intensificare din ce în ce mai mare a creşterii. Tinerele fete trec printr-o creştere accentuată şi câştigă 22 cm în înălţime, în timp ce la băieţi creşterea poate începe ceva mai târziu,între 12-16 ani, şi este mai evidentă. Creşterea este uneori impetuoasă şi se însoţeşte de momente de oboseală, dureri de cap şi iritabilitate.
  În această perioadă are loc intrarea într-un nou ciclu de şcolarizare cu noi cerinţe şi solicitări la care se adaugă un grad de intelectualizare afectivă în şcoală, care întăreşte sentimentul de apartenenţă la generaţie. Totodată începe implicarea în activităţi specific tinereşti – antrenarea în formaţii artistice, în cercuri tehnice, în concursuri şi competiţii din cadrul şcolii şi nu numai.
  Şi în familie încep să se manifeste modificări de cerinţe faţă de puber. Uneori tânărul este considerat copil, alteorii i se atribuie ieşirea din copilărie, ceea ce creează reacţii diferenţiate, după împrejurări.În general, puberul se simte din ce în ce mai confortabil în grupul care-l securizează şi acceptă stilul său gălăgios, exuberant şi uneori agresiv.  
  Apar condiţiile de “independenţă” şi “libertate spirituală”, copilul fiind tot mai absorbit de petrecerea timpului cu prietenii şi colegii săi, manifestând mici refuzuri de a participa cu familia la mici ieşiri alea acesteia. Influenţele şi

sistemul de cerinţe al vreunuia din membrii familiei se devalorizează, relativ, pentru copil în această perioadă.

  b)Pubertatea propriu-zisă (12-14 ani). Este mai evidentă creşterea în înălţime. Din punct de vedere psihologic, creşterea şi maturizarea sunt legate de numeroase stări de disconfort datorate schimbării corpului şi dezvoltării acestuia.

  c)Momentul postpuberal. La putin timp după atingerea punctului culminant al pubertăţii, băieţii manifestă o schimbare în conduite, adeseori intră în faze de exagerare, impertinenţă cu substract sexual, cu o agresivitate marcantă în conduite şi vocabular. Tinerele fete trec prin 2 faze: femeie-copil (plină de conduite timide şi exuberante, dar şi de afecţiune, idealizare de personaje inaccesibile) si femeie-adolescent (tânăra devine uşor provocatoare, stăpână pe sine şi increzătoare)

  2)Adolescenţa (14-20 ani) este perioada în care are loc ieşirea din societatea de tip tutelar, familial şi şcolar şi intrarea în viaţa cultural-socială mai largă a şcolii şi chiar a oraşului. Această intrare este complexă şi dependentă de gradul de integrare a şcolii în viaţa socială.

  a)Preadolescenţa. În această etapă se conturează şi se adânceşte  mai mult individualizarea - conturându-se caracteristicile caracteristicile conştiinţei şi a conştiinţei de sine. Este o fază de intensă dezvoltare psihică, încărcată de conflicte interioare. Tânărul manifestă încă o oarecare agitaţie şi impulsivitate, momente de nelinişte şi dificultate, de concentrare şo oboseală la efort. Părerile personale încep să fie argumentate, încep să crească interesul pentru problemele abstracte şi de sinteză, dar şi pentru participarea la roluri mai deosebite. Se rafinează interesul pentru lectură, filme, tv, apare dorinţa de afirmare, experienţa afectivă se nuanţează şi se impregnează de valori.

  b)Adolesceţa propriu-zisă (16/18-20 ani) se caracteriează prin intelectualizare intensă, prin îmbogăţirea şi lărgirea încorporării de conduite adulte. Adolescentul caută mijloace prin care să fie şi să apară în ochii celorlalţi. Este interesat de responsablităţi, individualizarea şi conştiinţa de sine devin mai dinamice şi capătă dimensiuni noi de “demnitate” şi “onoare”. Gustul personal are mai mare pregnanţă şi se poate susţine şi demonstra.

  c)Adolescenţa prelungită (20-25 ani) cuprinde  tineretul deja integrat în forme de muncă precum şi tineretul studenţesc. Sub o formă sau alta, independenţa este dobândită sau în curs de a fi dobândită la această varstă, fapt ce adduce cu sine un plus de energizare şi dilatare a personalităţii. Tot la această vârstă tinerii manifestă un oarecare modernism şi simt nevoia unei participări sociale intense.