Totalitarismul
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
În urma alegerilor din 1932, naziÅŸtii devin cea mai puternică forţă din
parlament, iar Hitler este ales cancelar al Germaniei, de către
preÅŸedintele Hindenburg... |
|
|
1
Totalitarismul – origini şi apariţie
Totalitarismul este tipul de regim politic în care puterea executivă
îşi subordonează toate celelalte sfere de activitate, îngrădeşte
libertăţile democratice ale individului, înlătură partidele politice de
opoziţie, organizaţiile obşteşti, practică o politică de forţă şi
violenţă.
În perioada interbelică, în Europa au fost instaurate, în mai multe
state, regimuri politice totalitare: fascismul (Italia), nazismul
(Germania) şi comunismul (Rusia).
Fascismul
( provine din it. “fascia” care înseamnă “mănunchi” )
În urma războiului, Italia înregistrase pierderi enorme care au
înrăutăţit foarte mult nivelul de trai al oamenilor. Pe de o parte,
pretenţiile teritoriale ale Italiei nu fuseseră acceptate în totalitate
la tratatele de pace, ceea ce a atras critica naţionaliştilor la adresa
regimului politic liberal aflat la cârma Italiei. Pe de altă parte
ascensiunea Partidului Socialist, care promova răsturnarea ordinii
sociale existente, a provocat teamă în rândul clasei mijlocii şi a
marilor proprietari de pământ.
Inrăutăţirea situaţiei populaţiei a cauzat o serie de greve
muncitoreşti şi mişcări sociale la sate, pe care guvernul de orientare
liberală cu greu le putea stăpânii.
Partidul fascist, întemeiat şi condus de Benito Mussolini a atras de
partea sa pe unii dintre foştii combatanţi (aflaţi într-o situaţie
materială grea), pe marii proprietari de pământ, un anumit număr de
industriaşi, o parte a intelectualităţii cu vederi naţionaliste, etc.
Cu spijinul acestora, arătând că numai fasciştii sunt capabili să
menţină legea şi ordinea în stat, Mussolini a preluat conducerea
guvernului la 31 octombrie 1922, în urma unui marş împotriva capitalei
Roma.
Fascismul îşi are punctual de plecare în concepţiile rasiste şi
elitiste emise de J.A. Gobineau şi H.S. Chamberlain înca din sec. XIX.
Însă, fascismul nu a avut o ideologie clară şi enunţată în mod direct
precum nazismul sau comunismul.
1
1
Nazismul sau naţional – socialismul
Este o concepţie ideologică şi politică fascistă. Ea a fost promovată
de partidul hitlesrist, Partidul Naţional- Socialist Muncitoresc din
Germania înca din 1919.
Ideologia nazistă a fost expusă în lucrarea “Mein Kampf” (“Lupta mea”),
scrisă de liderul Partidului Naţional- Socialist, Adolf Hitler.
Fundamentul ideologiei naziste îl constituie rasismul, elitismul,
geopolitica, idei existente înca din sec. XIX la care au fost adaugate:
naţionalismul excerbat şi antisemitismul.
Adolf Hitler ajunge în fruntea Partidului Naţional- Socialist German în
1921.
În urma alegerilor din 1932, naziştii devin cea mai puternică forţă din
parlament, iar Hitler este ales cancelar al Germaniei, de către
preşedintele Hindenburg.
Având majoritatea absolută în parlament, Hitler a primit prin legea de
împuternicire, puterea absolută în stat. Acest fapt semnifică
dispariţia Republicii de la Weimar şi instaurarea în Germania a
dictaturii. Foarte repede, toate partidele au fost scoase în afara
legii ori s-au autodizolvat. Mişcarea sindicală a fost distrusă, iar
sindicatele au fost absorbite în frontul muncitoresc german, organizat
de nazişti.
Comunismul sau bolşevismul
Fondatorul ideologiei comuniste este Karl Marx. Acesta împreuna cu
Friedrick Engels a elaborate teoria şi tactica socialismului proletar
revolutionar. În 1847 adera la Liga celor drepţi, care în vara
aceluiaşi an devine Liga comuniştilor. În 1848 redactează “Manifestul
Partidului Comunist”, în care este fundamentată concepţia comunistă
despre lume, teoria luptei de clasă a proletarului, rolul său istoric
de făuritor al societăţii noi, comuniste.
2
Doctrina comunistă este desăvârşită prin aportul teoretic şi tactic al
lui Vladimir Ilici Lenin, cel care transformă ideologia într-o tehnică
de cucerire a puterii, prin intermediul unui partid revoluţionar bine
organizat. Din acest motiv ideologia se mai numeşte şi marxism-leninism.
La începutul sec. XX, Rusia ţaristă este un butoi cu pulbere, fiind
dominată de un regim autocrat, ce păstra amprenta feudalismului
şi a
subdezvoltarii economice.
Comuniştii (cunoscuţi sub numele de bolşevici) au preluat puterea la 25
octombrie/7 noiembrie 1917 (revoluţia din octombrie), prin ocuparea
sediului guvernului provizoriu din Petrograd de soldaţii bolşevici.
Guvernul provizoriu a fost demis, fiind instituit un guvern bolşevic
avându-l în frunte pe I.V. Lenin.
“Totul pentru stat, nimic împotriva lui”, “Oamenii de acelaşi sânge
trebuie să aparţină unuia şi aceluiaşi imperiu (Reich)” sau “Toată
puterea în mâna sovietelor” au fost unele dintre devizele regimurilor
totalitare ale secolului trecut.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|