1 Totalitarismul – origini şi apariţie

Totalitarismul este tipul de regim politic în care puterea executivă îşi subordonează toate celelalte sfere de activitate, îngrădeşte libertăţile democratice ale individului, înlătură partidele politice de opoziţie, organizaţiile obşteşti, practică o politică de forţă şi violenţă.
În perioada interbelică, în Europa au fost instaurate, în mai multe state, regimuri politice totalitare: fascismul (Italia), nazismul (Germania) şi comunismul (Rusia).


Fascismul

( provine din it. “fascia” care înseamnă “mănunchi” )

În urma războiului, Italia înregistrase pierderi enorme care au înrăutăţit foarte mult nivelul de trai al oamenilor. Pe de o parte, pretenţiile teritoriale ale Italiei nu fuseseră acceptate în totalitate la tratatele de pace, ceea ce a atras critica naţionaliştilor la adresa regimului politic liberal aflat la cârma Italiei. Pe de altă parte ascensiunea Partidului Socialist, care promova răsturnarea ordinii sociale existente, a provocat teamă în rândul clasei mijlocii şi a marilor proprietari de pământ.
Inrăutăţirea situaţiei populaţiei a cauzat o serie de greve muncitoreşti şi mişcări sociale la sate, pe care guvernul de orientare liberală cu greu le putea stăpânii.
Partidul fascist, întemeiat şi condus de Benito Mussolini a atras de partea sa pe unii dintre foştii combatanţi (aflaţi într-o situaţie materială grea), pe marii proprietari de pământ, un anumit număr de industriaşi, o parte a intelectualităţii cu vederi naţionaliste, etc. Cu spijinul acestora, arătând că numai fasciştii sunt capabili să menţină legea şi ordinea în stat, Mussolini a preluat conducerea guvernului la 31 octombrie 1922, în urma unui marş împotriva capitalei Roma.
Fascismul îşi are punctual de plecare în concepţiile rasiste şi elitiste emise de J.A. Gobineau şi H.S. Chamberlain înca din sec. XIX. Însă, fascismul nu a avut o ideologie clară şi enunţată în mod direct precum nazismul sau comunismul.



1


1 Nazismul sau naţional – socialismul


Este o concepţie ideologică şi politică fascistă. Ea a fost promovată de partidul hitlesrist, Partidul Naţional- Socialist Muncitoresc din Germania înca din 1919.
Ideologia nazistă a fost expusă în lucrarea “Mein Kampf” (“Lupta mea”), scrisă de liderul Partidului Naţional- Socialist, Adolf Hitler. Fundamentul ideologiei naziste îl constituie rasismul, elitismul, geopolitica, idei existente înca din sec. XIX la care au fost adaugate: naţionalismul excerbat şi antisemitismul.
Adolf Hitler ajunge în fruntea Partidului Naţional- Socialist German în 1921.
În urma alegerilor din 1932, naziştii devin cea mai puternică forţă din parlament, iar Hitler este ales cancelar al Germaniei, de către preşedintele Hindenburg.
Având majoritatea absolută în parlament, Hitler a primit prin legea de împuternicire, puterea absolută în stat. Acest fapt semnifică dispariţia Republicii de la Weimar şi instaurarea în Germania a dictaturii. Foarte repede, toate partidele au fost scoase în afara legii ori s-au autodizolvat. Mişcarea sindicală a fost distrusă, iar sindicatele au fost absorbite în frontul muncitoresc german, organizat de nazişti.



Comunismul sau bolşevismul


Fondatorul ideologiei comuniste este Karl Marx. Acesta împreuna cu Friedrick Engels a elaborate teoria şi tactica socialismului proletar revolutionar. În 1847 adera la Liga celor drepţi, care în vara aceluiaşi an devine Liga comuniştilor. În 1848 redactează “Manifestul Partidului Comunist”, în care este fundamentată concepţia comunistă despre lume, teoria luptei de clasă a proletarului, rolul său istoric de făuritor al societăţii noi, comuniste.


2
Doctrina comunistă este desăvârşită prin aportul teoretic şi tactic al lui Vladimir Ilici Lenin, cel care transformă ideologia într-o tehnică de cucerire a puterii, prin intermediul unui partid revoluţionar bine organizat. Din acest motiv ideologia se mai numeşte şi marxism-leninism.


La începutul sec. XX, Rusia ţaristă este un butoi cu pulbere, fiind dominată de un  regim autocrat, ce păstra amprenta feudalismului şi a subdezvoltarii economice.
Comuniştii (cunoscuţi sub numele de bolşevici) au preluat puterea la 25 octombrie/7 noiembrie 1917 (revoluţia din octombrie), prin ocuparea sediului guvernului provizoriu din Petrograd de soldaţii bolşevici. Guvernul provizoriu a fost demis, fiind instituit un guvern bolşevic avându-l în frunte pe I.V. Lenin.
“Totul pentru stat, nimic împotriva lui”, “Oamenii de acelaşi sânge trebuie să aparţină unuia şi aceluiaşi imperiu (Reich)” sau “Toată puterea în mâna sovietelor” au fost unele dintre devizele regimurilor totalitare ale secolului trecut.