Perioada interbelica in anglia
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Dupa primul razboi mondial s-au facut schimbari majore în privinta
granitelor statelor lumii, astfel state vechi au disparut si altele noi
au aparut. Pe plan politic au aparut comunismul si fascismul, doua
sisteme dictatoriale. Cele doua sisteme s-au facut simtite în Rusia,
respectiv Germania si Italia. Ca toate celelalte state ale lumii si
Anglia a avut parte de schimbari economice si politice... |
|
|
1
Perioada interbelica in Anglia
După primul război mondial s-au facut schimbări majore în privinţa
graniţelor statelor lumii, astfel state vechi au dispărut şi altele noi
au apărut. Pe plan politic au apărut comunismul şi fascismul, două
sisteme dictatoriale. Cele două sisteme s-au făcut simţite în Rusia,
respectiv Germania şi Italia. Ca toate celelalte state ale lumii şi
Anglia a avut parte de schimbari economice şi politice.
În politica internă cea mai
importantă schimbare a fost legea electorală, care facea votul cu
adevărat universal. Aprobarea acesteia a avut ca urmare înmulţirea
numărului de alegători cu 8 milioane, dintre care 6 erau femei. Al
doilea eveniment important a fost dispariţia de pe scena politică a
partidului liberal (whig) care în Anglia avea o vechime de aproape trei
secole. Cauzele principale ale acestui fapt au fost: scrutinul cu un
singur tur, care nu permitea partidelor din opoziţie să se dividă;
partidul laburist nu avea caracter revoluţionar; problemele politice
fiind cât de cât rezolvate au fost înlocuite de cele economice.
În perioada interbelică, în
Anglia, economia a fost determinata de politică. Economia Angliei a
avut tot mai mari probleme, cauzele fiind multiple: demobilizarea
subită a unui număr mare de oameni care nu-şi mai găseau locul într-o
economie transformată; dezvoltarea tehnicii, datorată economiei de
război; bugetul umflat de multimea datoriilor contractate în timpul
războiului. Între anii 1920 şi 1931 a fost o adevărată perioadă de
criză. Comerţul exterior suferea din cauza sărăciei şi a dispariţiei
consumatorilor; flota comercială a ramas părăsită, nemaiavând
utilitate. Din cauza încercării de a menţine valoarea lirei sterline au
apărut tot mai mulţi şomeri.
În 1911 în Anglia munceau
aproximativ 13 milioane de bărbaţi şi aproape 5,5 milioane de femei,
dar numărul total al celor în căutare de lucru era mult mai mare. De
asemenea se produsese o deplasare a mâinii de lucru. Minele, căile
ferate, industria textilă foloseau tot mai puţini muncitori, în timp ce
în comerţ şi turism numărul acestora creştea. În timpul revoluţiei
industriale centrul de greutate al Angliei se mutase de la sud la nord.
În 1926 se încearca o
scădere a salariilor minerilor, dar acest lucru a provocat o grevă
generală. O altă urmare a fost încetarea publicării ziarelor, guvernul
fiind obligat să publice “British Gazette” şi să-şi anexeze BBC-ul. În
cele din urmă guvernul reuseşte să învingă greva.
După un timp numărul
şomerilor a crescut peste 1,5 milioane şi guvernul a fost obligat să
introducă subvenţia “dole” în plus faţă de asigurarea împotriva
şomajului. Acest lucru a afectat puternic bugetul.
În 1929 a venit la
putere partidul laburist condus de Ramsay Macdonald. Acesta nu a reuşit
să facă nimic mai mult ca partidul conservator împotriva crizei şi a
şomajului. Ţările mai importante ale lumii au început să-şi piardă
orice încredere în Anglia. Astfel în iulie 1931, 35 milioane de lire au
ieşit din ţară. În acest moment Macdonald se gândi că un cabinet
naţional ar putea fi soluţia, deci îşi oferi demisia regelui. În 1935
Stanley Baldwin, conservator, îi urmă la putere.
Între 1931 şi 1935 economia
britanică s-a redresat, fapt care i-a impresionat pâna şi pe cei mai
optimişti. Cel care a salvat Anglia de la declin a fost ministrul de
finanţe Neville Chamberlain prin următoarele măsuri: renunţarea la
păstrarea echilibrului aur - liră; abandonarea liberului schimb şi
crearea de noi locuinţe.
Ca urmare a acestor măsuri
cursul lirei a scăzut în Franta de la 125 franci la 75; preţurile au
scăzut mai mult decât cele ale aurului, favorizând exportul; se
formează o zona a lirei, în interiorul căreia piaţa Londrei putea să-şi
continue rolul său de centru bancar.
La conferinta de la Ottawa
(1932) diplomaţii britanici au vrut să încheie un contract cu
dominioanele, dar acestea nu s-au arătat prea entuziasmate şi englezii
şi-au dat seama că trebuie să-şi rezolve problemele interne. Astfel au
fost practicate tarife protecţioniste care au permis industriaşilor
să-şi recucerească piaţa. Walter Elliot s-a ocupat de înviorarea
agriculturii.
Dominioanele au ajutat în
timpul războiului metropola şi acum cerură în schimb diferite drepturi:
reprezentanţi deosebiţi de cei ai Angliei în Societatea Naţiunilor,
parlamentul nu mai avea dreptul să legifereze pentru dominioane
(Westmister - 1931), prim-miniştrii dominioanelor depindeau direct de
rege, el devenind singura legătura dintre metropola şi Commonwealth.
Printr-un tratat din
1921 se hotărăşte ca şi Irlanda să devină dominion. Se crease un stat
liber al Irlandei de Sud, Ulser-ul rămânând englez. Din 1922 până în
1931 Cosgrave (preşedintele Irlandei din acel timp) fu de acord cu
aceste măsuri, dar înlocuitorul lui (La Valera) începând cu 1931 rupse
orice legătură cu Anglia.
Tineretul englez a fost
emancipat de către savanţi şi scriitori. Romancieri ca Huxley sau
Lawrence erau pentru supravieţuirea puritanismului şi transformarea
radicalismului religios într-unul politic, pacifist şi sexual. Totuşi
operele acestor scriitori nu erau citite decât de o mică parte din
tineretul englezesc, care rămâne, însă, credincios disciplinelor
religioase şi morale ale secolului precedent.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|