Cd romul
Categoria: Referat
Informatica
Descriere:
Timpul mare de acces se explică, în primul rând, prin faptul că la
fiecare accesare CD-ul trebuie adus la o anumita viteză de rotire, în
timp ce hard disk-ul are o viteză de rotaÅ£ie constantă, iar în al doilea
rand capul de citire, la unitatea CD, este ceva mai greu ca la hard
disk, conÅ£inând mai multe elemente (laserul, fotocelula, unitatea de
focalizare ÅŸ.a.), iar manevrarea acestuia cere mai mult timp. Din acest
punct de vedere unitatile CD se afla în curs de perfecÅ£ionare... |
|
|
1
Istoria CD-ROM-urilor nu este prea îndepartată de zilele noastre.
Preocupările în acest domeniu se remarcă indeseobi după anul 1980, în
urma unei înţelegeri între renumitele companii Philips şi Sony. Până la
această dată fiecare dintre cele doua companii realizase, după
propriile concepţii şi tehnologii, diferite variante de CD-ROM-uri,
însă abia în anul 1982, ca urmare a înţelegerii stabilite, acestea au
definitivat standardul actualelor CD-ROM-uri. Discurile CD-ROM şi
discurile CD-audio sunt asemănătoare (unii spun identice) dar în
acelasi timp sunt şi diferite. Ele sunt identice ca suport, ca
principiu de citire, şi ca mărime şi format fizic, însă diferă din
punct de vedere al continuţului informaţional şi al unitatilor hard
pentru înregistrare şi redare. Un CD-audio, introdus însă intr-o
unitate hard de CD-ROM, va putea fi citit şi redat fără probleme.
[modifică]
Caracteristici
CD
Principalele caracteristici de performanţă ale unităţilor de CD sunt:
• capacitatea de stocare;
• timpul de acces;
• rata de transfer;
• viteza de lucru.
Capacitatea de stocare la un CD este de 650, 700 sau chiar de 800 sau
900 MB, fiind superioară floppy-discului.
Timpul de acces reprezintă, ca şi la Hard-disc, durata de timp ce se
consumă din momentul emiterii unei cereri de citire sau scriere şi până
în momentul când începe efectiv operaţia respectivă. Acest parametru se
măsoară în milisecunde şi este mai mare ca la Hard-disc, fiind cuprins,
în medie, între 60 milisecunde şi 120 milisecunde. Astfel, în timp ce
la Hard-disc-uri timpul de acces se situează sub 10 milisecunde, la
CD-ROM-uri timpul de acces nu scade cu mult sub 100 milisecunde. Timpul
mare de acces se explică, în primul rând, prin faptul că la fiecare
accesare CD-ul trebuie adus la o anumita viteză de rotire, în timp ce
hard disk-ul are o viteză de rotaţie constantă, iar în al doilea rand
capul de citire, la unitatea CD, este ceva mai greu ca la hard disk,
conţinând mai multe elemente (laserul, fotocelula, unitatea de
focalizare ş.a.), iar manevrarea acestuia cere mai mult timp. Din acest
punct de vedere unitatile CD se afla în curs de perfecţionare.
Rata de transfer se referă la cantitatea de informaţie ce se transferă
într-o secundă şi poate fi cuprinsă între 150KB/s (la primele tipuri de
unitati de CD-uri) şi peste 7000 KB/s (la unităţile moderne). Rata de
transfer depinde, în primul rând de timpul de acces şi de viteza de
lucru a unităţii CD.
Viteza de lucru reprezintă un parametru care influenţează direct rata
de transfer şi timpul de acces şi se stabileşte în raport cu primul tip
de unitate CD numit single-spid, care lucra cu un transfer de
150KB/secunda şi faţă de care s-au dezvoltat apoi viteze de 2xSpeed, de
4xSpeed, de 8xSpeed ş.a.m.d., ajungându-se in prezent până la 54x,
pentru care ar corespunde, cel puţin teoretic, unei rate de transfer de
7800KB/s.
Deşi mult superior floppy-diskului, CD-ul prezintă şi unele
dezavantaje. Astfel, pe lângă timpul de acces mai mare şi rata de
transfer mai mică faţă de Hard-disc, un alt dezavantaj principal al
unităţii CD este acela că, majoritatea acestora (existente pe piaţă)
permit numai citirea nu şi scrierea. Şi în această privinţă există
tendinta de râspandire a unităţilor CD-uri care să permită atât citirea
cât şi scrierea informaţiilor
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|