1
Despre Regulatoare
Eseu
„Unde
eşti tu Ţepeş Doamne…” spunea Eminescu cu
fermitate. (aviz palavragii contemporani mie). „Unde ne
sunt meseriaşii” aş parafraza eu cu nostalgie.
Da! Nu mai avem meseriaşi. De la
crearea
UCECOM (instituţie ceauşistă care se mai păstrează) meseria a devenit o
afacere
mai mult sau mai puţin oneroasă.
Actualii meseriaşi ştiu să ceară
(să
cerşească). Mi de taxe şi motive pentru încărcarea notei de plată.
Serviciile
prestate: execreabile.
Îţi repară un robinet! După 10
zile trebuie să-l
rechemi ca să repare reparaţia. Alţi bani altă distracţie. Tot
trăim în epoca reformelor care reformează reformele recent
reformate.
Dar să lăsăm criticile sociale. Şi
noi suntem
de vină că îi acceptăm. Or fi oare înlocuitori? Grea întrebare!
Mi-am montat recent un boiler de
apă caldă. Nu
cu UCECOM-işti, ci printr-o cunoştinţă, un „fost” meseriaş acum
pensionar ca şi
mine. Uitând că sunt de meserie şi eu mi-a recomandat : „De la acest buton regulezi temperatura apei după
necesităţi”. Butonul în cauză, un regulator minuscul
greu de accesat, nu
era nicidecum destinat reglării (nu
regulării) apei calde. Pentru această acţiune este suficient să adaugi
mai
multă sau mai puţină apă rece din robinete. Butonul servea drept
siguranţă. Să
nu explodeze boilerul datorită supraîncălzirii respectiv să nu se
opărească
ţânncul când se spală pe mâini.
Regulator pe post de siguranţă? De
ce nu!
Chiar şi marele Bau-Bau, siguranţa de pe
tabloul electric, nu este alt ceva decât un regulator. Ea limitează
curentul electric consumat când apare pericolul de supraîncălzire a
conductorilor, deci de incendiu. Noroc că meseriaşii UCECOM-işti n-au
habar de
rolul siguranţei, deci nu se mai ocupă de regularea
lor. Siguranţa este siguranţă. Locul ei este pe tablou, căci aşa cer regulamentele! Halal de
asemenea electricieni. Şi te mai miri că şi ingineri de specialitate
gândesc
aşa?
Deci ce este regulatorul şi cu ce
se mănâncă?
Să începem cu ce nu
este regulator. Foenul are trei trepte de putere (temperatură
mică, moderată sau mare a aerului
suflat). Lustra de pe tavan are trei trepte de iluminare. Ambele se
„reglează” prin intermediul unui comutator. Comutatorul nu
este un regulator, deşi reglează trepte de încălzire
respectiv de iluminare. El comută între folosirea primului, celui de al
doilea
sau a ambelor încălzitoare sau becuri.
Mai este un tip de regulator care
face
excepţie. Cel montat ca piesă separată, departe de aparatul pe care îl
comandă.
De pildă un regulator de temperatură montat în colţul rece al
încăperii, care
comandă centrala de încălzire a apartamentului. Reglajul acestora se
face
într-adevăr potrivit cu dorinţele şi aşteptările consumatorului, dar
sunt o
mică excepţie faţă de grosul regulatoarelor montate direct pe aparatul
comandat.
Spre deosebire de un grup de
elemente de
execuţie comandate printr-un comutator, un element de execuţie „reglat”
de un
regulator funcţionează pe principiul „tot sau nimic”. Arzătorul de gaze
are
flacără sau este stins. Curentul electric trece prin dispozitiv sau
este oprit.
Regulatorul stabileşte condiţiile de stingere (oprire) şi nimic mai
mult.
Regulatorul nu are nici un efect asupra fluxului de gaze respectiv
asupra
mărimii curentului. Cum se face în acest caz reglarea, dacă regulatorul
nu este
decât un întrerupător?
„Dă
regulatorul la maxim ca să te încălzeşti mai repede” Nici că se
poate o
prostie mai mare. Caloriferul în speţă trebuie întâi să se încălzească
el prin
consumarea curentului electric. Indiferent de poziţia regulatorului
curentul
este acelaşi deci şi durata de atingere a
1
temperaturii pe suprafaţa sa.
Căldura de pe
suprafaţa caloriferului trebuie transferată aerului din încăpere. Abia
acesta
dă senzaţia de „confortabil” adică „cald” cum spun băbuţele. Când temperatura caloriferului este cu mult
mai mare decât aceea a aerului înconjurător se întâmplă un fenomen de
blocaj
care împiedică fenomenul de „convecţie”
care mişcă aerul prin toată încăperea. În plus se poate aprinde
perdeaua care
atinge caloriferul cauzând incendii.
Păi ce reglează atunci
regulatorul? În primul
rând temperatura maximă a apei din boiler. Când apa sa încălzit la
temperatura
reglată, regulatorul întrerupe curentul electric şi nu mai are loc o
încălzire
ulterioară. Deşi apa rece înlocuieşte apa caldă consumată, ea nu se
amestecă ci
rămâne undeva jos. De aceea elementul de măsură a regulatorului este
amplasat
în partea inferioară a boilerului, deci în zona de apă rece. Spre
deosebire de
un întrerupător, regulatorul restabileşte curentul oprit când se
creează
condiţiile necesare. Deci regulatorul este un întrerupător
inteligent. El ne apără de un eventual incendiu, dar
nici nu ne lasă să dârdâim în frig. Cum „inteligenţa dispozitivelor”
este un
apanaj al zilelor noastre, ne duce mintea la un calculator, cel mai
inteligent
dispozitiv situat cu mult înaintea blondelor. Este deci regulatorul un
apanaj
al epocii calculatoarelor? Nicidecum. Primul regulator a fost inventat
acum
cca. 200 ani de un copil (din păcate nu i sa reţinut numele) care a
legat
sfoara de care trăgea spre a comuta aburul pe cilindrul pereche, de un
element
în mişcare al maşinii cu aburi recent inventată. El a devenit şomer,
dar
omenirea a făcut un pas înainte.
De ce este atât de important ca
regulatorul să
regleze şi nu să reguleze (să nu vă ducă cumva mintea la ce m-am gândit
eu)?
Păi regulând regulatorul regulăm de fapt
factura de încălzire sau energie electrică. Ce are sula (iar vă gândiţi
la ce
nu trebuie) cu subprefectura? Ei da! Le are. Şi să vedeţi de ce:
Meseriaşul UCECOM-ist, adică
afacerist, vă
sfătuieşte să regulaţi regulatorul după dorinţă. Adică putere maximă
când este
frig (cum face el chiar cu fapta) şi decuplare totală dacă s-a făcut
prea cald.
Păi v-a transformat într-un regulator de proastă calitate (deşi vă
credeţi cu
ceva materie cenuşie prin cap). La ce aţi mai dat bunătate de bani pe
un
calorifer cu regulator când era mai eficient un godin în care pui sau
nu un
lemn (dacă le ai). Să vă dau amănunte? Numai dacă îmi promiteţi că le
veţi şi
citi!
Punând regulatorul pe maxim el se
comportă ca
un prost oarecare. El nu mai are de unde să ştie când curentul electric
suplimentar strică în loc să încălzească. Consecinţa? În primul rând
consumi
curent inutil încărcând factura şi aşa măricică. În al doilea rând
poate să ia
foc perdeaua din vecinătate tocmai când te aflai pe „tron” să-ţi faci
necesităţile. Până să termini, te îneacă fumul şi va arde tot
cartierul. Cauza? Un sfat idiot dat de un presupus
meseriaş. Cu popa mai poţi ieşi la liman. Faci ce spune nu ce face.
Idiotul
de „meseriaş” spune ce face, dar face prostii. Şi mai plătim din belşug
prosia
livrată de bună credinţă.
Am cumpărat o aerotermă ca, în
dugheana în
care îmi petrec cele 8 ore de muncă, să-mi încălzesc măcar picioarele.
Electricianul care mi-a montat priza în dugheană mi-a arătat
regulatorul, un
impozant buton înconjurat de hieroglife, spunându-mi că de acolo reglez
temperatura dorită. Ne fiind „blondă” am făcut proba. Aşa până la
primul
client, când tremuri vârtos sub primele raze ale soarelui. Cu deosebită
milă şi
consideraţiune am învârtit „regulatorul” până am auzit un clic. Sa
aprins un
bec, ventilatorul a început să vâjâie, dar zvârlea aer rece. Treptat
aerul s-a
încălzit, aşa domol, moldoveneşte. Bun zic, capito (am înţeles)! Asta
este
treapta minimă de încălzire. Să o vedem pe aceea maximă. Zis şi făcut.
Am învârtit
regulatorul până la refuz. Aerul a refuzat însă să se încălzească mai
acătării.
Am început să mă înfierbânt. De nervi. Uite ce calitate proastă se
vinde în
comerţul nostru nesocialist. Parcă pe vremea împuşcatului calitatea era
mai
bună. Furios dea binelea învârtesc regulatorul la celălalt capăt. La
minim cum
s-ar zice. Curios! Ventilatorul nu sa oprit. În timp ce meditam la
colecţia de
defecte acumulate tocmai pe aeroterma mea a intrat primul client care
mi-a
absorbit atenţia.. După al doilea a urmat al treilea aşa că nu am mai
dat
importanţă sculei de 3 parale achiziţionată. Abia după o jumate oră o
mică
pauză între clienţi. Tocmai timpul să mă destind. Era bine şi cald la
picioare
ca-n timpul verii. Pun mâna la gura de ventilaţie şi simt o plăcută
briză
călduţă bine. Colac peste pupăză, tocmai atunci şi-a găsit şi
ventilatorul să
se oprească. Am întins iar mâna şi am rotit regulatorul până a făcut
din nou
clic. Până seara nu m-am mai ocupat de aerotermă, iar spaţiul
picioarelor era
plăcut încălzit. Nu sunt meseriaş ci un biet tutungiu. Dar am înţeles
cum
funcţionează regulatorul. Mare invenţie! Oare de ce sunt atât de
„blonzi”
meseriaşii de astăzi?
|