1
Eseu
„Unde eşti tu Ţepeş Doamne…” spunea Eminescu cu fermitate. (aviz palavragii contemporani mie). „Unde ne sunt meseriaşii” aş parafraza eu cu nostalgie.
Da! Nu mai avem meseriaşi. De la crearea UCECOM (instituţie ceauşistă care se mai păstrează) meseria a devenit o afacere mai mult sau mai puţin oneroasă.
Actualii meseriaşi ştiu să ceară (să cerşească). Mi de taxe şi motive pentru încărcarea notei de plată. Serviciile prestate: execreabile.
Îţi repară un robinet! După 10 zile trebuie să-l rechemi ca să repare reparaţia. Alţi bani altă distracţie. Tot trăim în epoca reformelor care reformează reformele recent reformate.
Dar să lăsăm criticile sociale. Şi noi suntem de vină că îi acceptăm. Or fi oare înlocuitori? Grea întrebare!
Mi-am montat recent un boiler de apă caldă. Nu cu UCECOM-işti, ci printr-o cunoştinţă, un „fost” meseriaş acum pensionar ca şi mine. Uitând că sunt de meserie şi eu mi-a recomandat : „De la acest buton regulezi temperatura apei după necesităţi”. Butonul în cauză, un regulator minuscul greu de accesat, nu era nicidecum destinat reglării (nu regulării) apei calde. Pentru această acţiune este suficient să adaugi mai multă sau mai puţină apă rece din robinete. Butonul servea drept siguranţă. Să nu explodeze boilerul datorită supraîncălzirii respectiv să nu se opărească ţânncul când se spală pe mâini.
Regulator pe post de siguranţă? De ce nu! Chiar şi marele Bau-Bau, siguranţa de pe tabloul electric, nu este alt ceva decât un regulator. Ea limitează curentul electric consumat când apare pericolul de supraîncălzire a conductorilor, deci de incendiu. Noroc că meseriaşii UCECOM-işti n-au habar de rolul siguranţei, deci nu se mai ocupă de regularea lor. Siguranţa este siguranţă. Locul ei este pe tablou, căci aşa cer regulamentele! Halal de asemenea electricieni. Şi te mai miri că şi ingineri de specialitate gândesc aşa?
Deci ce este regulatorul şi cu ce se mănâncă?
Să începem cu ce nu este regulator. Foenul are trei trepte de putere (temperatură mică, moderată sau mare a aerului suflat). Lustra de pe tavan are trei trepte de iluminare. Ambele se „reglează” prin intermediul unui comutator. Comutatorul nu este un regulator, deşi reglează trepte de încălzire respectiv de iluminare. El comută între folosirea primului, celui de al doilea sau a ambelor încălzitoare sau becuri.
Mai este un tip de regulator care face excepţie. Cel montat ca piesă separată, departe de aparatul pe care îl comandă. De pildă un regulator de temperatură montat în colţul rece al încăperii, care comandă centrala de încălzire a apartamentului. Reglajul acestora se face într-adevăr potrivit cu dorinţele şi aşteptările consumatorului, dar sunt o mică excepţie faţă de grosul regulatoarelor montate direct pe aparatul comandat.
Spre deosebire de un grup de elemente de execuţie comandate printr-un comutator, un element de execuţie „reglat” de un regulator funcţionează pe principiul „tot sau nimic”. Arzătorul de gaze are flacără sau este stins. Curentul electric trece prin dispozitiv sau este oprit. Regulatorul stabileşte condiţiile de stingere (oprire) şi nimic mai mult. Regulatorul nu are nici un efect asupra fluxului de gaze respectiv asupra mărimii curentului. Cum se face în acest caz reglarea, dacă regulatorul nu este decât un întrerupător?
„Dă regulatorul la maxim ca să te încălzeşti mai repede” Nici că se poate o prostie mai mare. Caloriferul în speţă trebuie întâi să se încălzească el prin consumarea curentului electric. Indiferent de poziţia regulatorului curentul este acelaşi deci şi durata de atingere a 1temperaturii pe suprafaţa sa. Căldura de pe suprafaţa caloriferului trebuie transferată aerului din încăpere. Abia acesta dă senzaţia de „confortabil” adică „cald” cum spun băbuţele. Când temperatura caloriferului este cu mult mai mare decât aceea a aerului înconjurător se întâmplă un fenomen de blocaj care împiedică fenomenul de „convecţie” care mişcă aerul prin toată încăperea. În plus se poate aprinde perdeaua care atinge caloriferul cauzând incendii.
Păi ce reglează atunci regulatorul? În primul rând temperatura maximă a apei din boiler. Când apa sa încălzit la temperatura reglată, regulatorul întrerupe curentul electric şi nu mai are loc o încălzire ulterioară. Deşi apa rece înlocuieşte apa caldă consumată, ea nu se amestecă ci rămâne undeva jos. De aceea elementul de măsură a regulatorului este amplasat în partea inferioară a boilerului, deci în zona de apă rece. Spre deosebire de un întrerupător, regulatorul restabileşte curentul oprit când se creează condiţiile necesare. Deci regulatorul este un întrerupător inteligent. El ne apără de un eventual incendiu, dar nici nu ne lasă să dârdâim în frig. Cum „inteligenţa dispozitivelor” este un apanaj al zilelor noastre, ne duce mintea la un calculator, cel mai inteligent dispozitiv situat cu mult înaintea blondelor. Este deci regulatorul un apanaj al epocii calculatoarelor? Nicidecum. Primul regulator a fost inventat acum cca. 200 ani de un copil (din păcate nu i sa reţinut numele) care a legat sfoara de care trăgea spre a comuta aburul pe cilindrul pereche, de un element în mişcare al maşinii cu aburi recent inventată. El a devenit şomer, dar omenirea a făcut un pas înainte.
De ce este atât de important ca regulatorul să regleze şi nu să reguleze (să nu vă ducă cumva mintea la ce m-am gândit eu)? Păi regulând regulatorul regulăm de fapt factura de încălzire sau energie electrică. Ce are sula (iar vă gândiţi la ce nu trebuie) cu subprefectura? Ei da! Le are. Şi să vedeţi de ce:
Meseriaşul UCECOM-ist, adică afacerist, vă sfătuieşte să regulaţi regulatorul după dorinţă. Adică putere maximă când este frig (cum face el chiar cu fapta) şi decuplare totală dacă s-a făcut prea cald. Păi v-a transformat într-un regulator de proastă calitate (deşi vă credeţi cu ceva materie cenuşie prin cap). La ce aţi mai dat bunătate de bani pe un calorifer cu regulator când era mai eficient un godin în care pui sau nu un lemn (dacă le ai). Să vă dau amănunte? Numai dacă îmi promiteţi că le veţi şi citi!
Punând regulatorul pe maxim el se comportă ca un prost oarecare. El nu mai are de unde să ştie când curentul electric suplimentar strică în loc să încălzească. Consecinţa? În primul rând consumi curent inutil încărcând factura şi aşa măricică. În al doilea rând poate să ia foc perdeaua din vecinătate tocmai când te aflai pe „tron” să-ţi faci necesităţile. Până să termini, te îneacă fumul şi va arde tot cartierul. Cauza? Un sfat idiot dat de un presupus meseriaş. Cu popa mai poţi ieşi la liman. Faci ce spune nu ce face. Idiotul de „meseriaş” spune ce face, dar face prostii. Şi mai plătim din belşug prosia livrată de bună credinţă.
Am cumpărat o aerotermă ca, în dugheana în care îmi petrec cele 8 ore de muncă, să-mi încălzesc măcar picioarele. Electricianul care mi-a montat priza în dugheană mi-a arătat regulatorul, un impozant buton înconjurat de hieroglife, spunându-mi că de acolo reglez temperatura dorită. Ne fiind „blondă” am făcut proba. Aşa până la primul client, când tremuri vârtos sub primele raze ale soarelui. Cu deosebită milă şi consideraţiune am învârtit „regulatorul” până am auzit un clic. Sa aprins un bec, ventilatorul a început să vâjâie, dar zvârlea aer rece. Treptat aerul s-a încălzit, aşa domol, moldoveneşte. Bun zic, capito (am înţeles)! Asta este treapta minimă de încălzire. Să o vedem pe aceea maximă. Zis şi făcut. Am învârtit regulatorul până la refuz. Aerul a refuzat însă să se încălzească mai acătării. Am început să mă înfierbânt. De nervi. Uite ce calitate proastă se vinde în comerţul nostru nesocialist. Parcă pe vremea împuşcatului calitatea era mai bună. Furios dea binelea învârtesc regulatorul la celălalt capăt. La minim cum s-ar zice. Curios! Ventilatorul nu sa oprit. În timp ce meditam la colecţia de defecte acumulate tocmai pe aeroterma mea a intrat primul client care mi-a absorbit atenţia.. După al doilea a urmat al treilea aşa că nu am mai dat importanţă sculei de 3 parale achiziţionată. Abia după o jumate oră o mică pauză între clienţi. Tocmai timpul să mă destind. Era bine şi cald la picioare ca-n timpul verii. Pun mâna la gura de ventilaţie şi simt o plăcută briză călduţă bine. Colac peste pupăză, tocmai atunci şi-a găsit şi ventilatorul să se oprească. Am întins iar mâna şi am rotit regulatorul până a făcut din nou clic. Până seara nu m-am mai ocupat de aerotermă, iar spaţiul picioarelor era plăcut încălzit. Nu sunt meseriaş ci un biet tutungiu. Dar am înţeles cum funcţionează regulatorul. Mare invenţie! Oare de ce sunt atât de „blonzi” meseriaşii de astăzi?
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |