1
Utilizarea
radiatiilor Laser
TERAPIE
LASER
Eficienta, viteza,
absenta durerii, caracterul aseptic, lipsa limitelor
de vârsta si a efectelor secundare - acestea sunt caracteristicile
exceptionale
ale laseroterapiei. Abstractie facând de folosirea de data relativ
recenta a
laserilor¦ în medicina, în ultimii ani literalmente sfera de utilizare
a
acestora a crescut atât de mult încât acum a aparut ideea de a delimita
domeniile în care se foloseste laseroterapia :
1) în clinica boilor interne ( la îmbolnavirea sistemelor
cardiovasculare,
respiratorii, genito-urinare, organelor digestive);
2) în chirurgie, traumatologie si ortopedie;
3) în clinica neurologica (în bolile si traumele sistemului nervos
central si
periferic, afectiunile vegetative);
4) în bolile de piele ;
5) în practica pediatrica;
6) în unele boli ale sistemului endocrin si afectarii metabolismului;
7) în obstretica si ginecologie;
8) în stomatologie;
9) în otorinolaringologie;
10) în oftalomologie.
Urmare
nenumaratelor cercetari, s-a constatat ca
radiatia laser de nivel energetic mic are actiune antiinflamatorie,
desensibilizatoare, de alinare a suferintei, spasmolitica,
antiedematica,
stimuleaza procesele metabolice, regenerative si imunizatoare. Aprobarea laseroterapiei facuta în diverse
conditii clinice a evidentiat existenta unui specific anume al
influentei ei.
S-a constatat ca metoda respectiva, înainte de toate, si-a demonstrat
eficienta
în vindecarea bolilor la baza carora sta afectarea troficii
neurovasculare.
Acesta este un cerc larg de boli neurogene si vasculare de durata
îndelungata.
Laseroterapia poate sa înbunatateasca substantial eficienta vindecarii
complexe
a multor boli cronice, activând procesele de sanogeneza¦¦.
Laseropunctura s-a
recomandat singura într-o maniera deosebita - stimularea cu raze laser
a
zonelor de acupunctura.Acesta este unul din domeniile laseroterapiei. O
directie cu mari perspective este craniopunctura cu laser (
laseroterapia
cerebrala), care are frecvent un efect ridicat în cazul unor boli
neuro-psihice
si traumei craniocerebrale. În practica clinica tot mai pe larg se
introduce
una din modalitatile de eficienta ale laseroterapiei - tratamentul
intravenos
cu raze laser al sângelui.
Astfel, laseroterapia este o ramura a medicinii cu laser ce se dezvolta
dinamic. Perspectivele de utilizare a ei sunt evidente, iar
introducerea ei în
practica medicala de fiecare zi este doar o chestiune de timp.
Nu este departe momentul în care cu ajutorul radiatiei laser de nivel
energetic
scazut va fi posibilitatea de a influenta selectiv diversele
ingrediente
chimice ale celulelor si tesuturilor. Cum molecula fiecarei substante
are
propriul ei spectru de absorbtie, se poate alege în mod dirijat
radiatia cu
lungimea de unda corespunzatoare si sa se procedeze la stimularea
combinatiei
biologice active necesare. Drept rezultat al desfasurarii acestei
actiuni
procesul metabolic se accelereaza sau se înctineste, ceea ce se
manifesta
benefic asupra evolutiei procesului patologic.
PREMISELE SI PRINCIPIILE DE BAZA ALE LASEROTERAPIEI
Spre deosebire de chirurgia cu laser, care foloseste instalatii laser
de mare
intensitate ( zeci de wati si peste ), în laseroterapie se foloseste
radiatia
laser a carei putere se masoara în miliwati. Fara a afecta celula si
tesutul,
ea are un efect biostimulator pronuntat, care activeaza cele mai
importante
procese vitale ale organismului. O asemenea actiune nu a fost
neasteptata
pentru cercetatori. În medicina diverselor perioade de timp, începând
cu
antichitatea, s-au cunoscut bine caracteristicile terapeutice ale
luminii.
În cadrul primelor cercetari stiintifice din domeniul terapiei cu
lumina intra
si experimentele lui I. Moleschott, datând din 1854. În cadrul lor s-a
demonstrat ca schimbul de gaze ( la generarea bioxidului de carbon
gazos) la broaste
are loc mai intesiv la lumina decât în întuenric. Totusi lucrarea
respectiva a
fost supusa criticii din partea unor cunoscuti fiziologi ai vremii
respective
Flugger si Brown-Sekar, care au considerat ca lumina poate actiona
asupra
animalelor numai prin intermediul ochilor. Dupa aproape 30 de ani ( în
anul
1881 ) I.Moleschott a repetat din nou propriile sale experimente. S-a
demonstrat ca la lumina generarea de bioxid de carbon gazos la
animalele care
vâd este cu 20-45% , iar la cele care sunt oarbe cu 10-30% , mai mare
decât în
întuneric. El a tras concluzia ca prezenta organului vazului doar
modifica
efectul de baza. În afara de aceasta, s-a constatat actiunea de
activizare a
luminii în cazul unuei iluminari directe a unui tesut de muschi izolat.
Aceste date au o valoare principiala si în zilele noastre, deoarece
exista
parerea ca mecanismul actiunii luminii vizibile asupra organismului
animal
conduce la reactia reflex ce apare ca raspuns la excitarea centrilor
foto din
organul vazului.
De la sfârsitul secolului al XIX-lea au început sa se dezvolte intens
diverse
metode de fototerapie, ceea ce a fost legat de aparitia surselor
artificiale de
lumina. O contributie mare la dezvoltarea tratamentului cu lumina a
adus-o
savantul danez N.R.Fisnen ( 1860 - 1904 ) laureat al premiului Nobel în
1903.
Au fost elaborate bazele fototerapiei cu lumina rosie, si cu
ultravioletul
apropiat si violet-albastru. O conditie deosebita pentru patrunderea
profunda a
luminii s-a dovedit a fi sângerarea pielii urmare strivirii ei cu
sticla, ceea
ce poate fi considerat ca prototipul metodicii contemporane prototip de
actionare prin laseroterapie ( G.A. Askarian, 1982).
O etapa calitativ noul în dezvoltarea fototerapiei a început cu anii 60
din
secolul al XX-lea legat de aparitia surselor de radiatie laser. Chiar
în ajunul
elaborarii în serie a laserilor heliu-neon (lungime de unda a radiatiei
632,8
nm), V.M. Iniusin cu colaboratorii au studiat activitatea biologica a
luminii
rosii ( lampile cu neon cu lungimi ale radiatiei 630-650 nm). S-a
înregistrat o
actiune pozitiva a acesteia asupra unei serii întregi de procese :
accelerarea
cicatrizarii ranilor, îmbunatatirea evolutiei bolilor de radiatii la
animalele
de experienta, o mai rapida cicatrizare a elementelor
auto-transplantate s.a.m.d.
Tot atunci s-a exprimat ipoteza ca radiatia rosie a laserului
heliu-neon va
avea o mai mare activitate biologica. Cele
ce au urmat au confirmat pe deplin acest lucru.
Natura biostimularii cu laser
Deoarece organismele vii si biosfera în ansamblu nu sunt sisteme
izolate, ci
deschise, care schimba substante si energie cu mediul ambiant, la doze
optime
de actiune cu radiatie laser se realizeaza o pompare energetica a
organismului.
Drept rezultat al acestui lucru se activizeaza procesele sanogenetice.
Exista punctul de vedere potrivit caruia la nivel de sistem mecanismul
biostimularii cu laser· este legat de ractiile de homeostaza la
actiunea
luminoasa. Cum în procesul evolutiei organismul nu a fost supus
actiunii
laserului, rezulta ca el nu este adaptat la el si reactioneaza ca la un
factor
ce conduce la revoltare. Pe de alta parte lumina monocromatica din
compozitia
luminii albe nu are acelasi efect biostimulator, ea fiind un factor
obisnuit (
P.Greguss, 1985). Evident ca densitatea puterii la lumina solara (
oscileaza de
la 10 la 100 mW/ cm2 ) corespunde aproximativ marimii folosite în
laseroterapie
, dar efectul biostimulator al acesteia din urma este mult mai mare··.
În ultmul timp se elaboreaza intens conceptia actiunii directe asupra
organismului prin absorbtia de rezonanta la nivel molecular (.T.Karu,
1989). In
favoarea acestui model de laseroterapie exista o serie de circumstante.
În primul rând, experimentele in vitro, cercetarile spectroscopice
cantitative
au aratat caracterul rezonator al actiunii radiatiei laser de nivel
energetic
redus asupra diferitelor celule functie de lungimea de unda a
radiatiei, doza
si densitatea de putere.
Generalizând datele din literatura cu privire la influenta radiatiei
laser
asupra obiectelor biologice, T.Karu si coautorii ( 1990) deosebesc
urmatoarele
nivele de realizare a reactiei de raspuns :
1) Subcelular - aparitia starilor
excitate ale
moleculelor, formarea unor radicali liberi, reconstructia stereochimica
a
moleculelor, cresterea vitezei de sinteza a albuminei,accelerarea
sintezei
colagenului si precursorilor acestuia, modificarea echilibrului
oxigenului si
activizarea proceselor de oxidare- refacere.
1
2) Celular - modificarea
încarcarii câmpului electric
al celulei, a potentialului membranei sale, cresterea activitatii de
proliferare s.a.
3) Tisular - modificarea pH-ului
lichidului
intercelular, activitatii morfo-functionale si microcirculatiei .
4) Organic - normalizarea functiei
unui organ
oarecare.
5) Sistemic si modificator de organizare
-
aparitia reactiilor de raspuns complexe de adaptare neuro-reflectoare
si
neuro-humorale cu activizarea sistemelor simpatoadrenalinic si imunitar.
Rezultatul final al biostimularii cu laser este cresterea rezistentei
organismului si extinderea limitelor de adpare a lui, adica reducerea
sensibilitatii la diversele îmbolnaviri.
De regula, laseroterapia se foloseste în cazul bolilor cronice, care
sunt
însotite de distrugerea troficii neurovasculare , în cazul unor procese
îndelungate si de ofilire, când este necesar sa se intensifice
procesele de
sanogeneza prin bioactivizarea directionata. Pentru astfel de cazuri
laseroterapia se poate considera ca o metoda specifica ( cu elemente de
nespecificitate ). Succesiunea modificarilor ce au loc în cazul
bioactivizarii
cu laser se poate reprezenta schematic în felul urmator : interactiunea
radiatiei laser cu nivel energetic redus cu fotoacceptorii specifici si
nespecifici ŕ declansarea unui complex de reactii fotofizice si
fotochimice ŕ
activizarea sistemelor fermentative celulare cu amplificarea proceselor
bioenergetice si biosintetice ŕ intensificarea proliferarii celulelor ŕ
amplificarea regenerarii, formarii celulelor sângelui, activitatii
sistemului
imunitar si a sistemului microcirculatiei ŕ generalizarea efectelor
locale ale
laseroterapiei prin intermediul mecanismelor neurohumorale si
neuro-reflectoare
.
4.
Clase de laseri si
standardizare
Institutul Roman de Standardizare a preluat in 1996 standardul european
al
CENELEC din 1993 cu referire la securitatea aparatelor laser.
Standardul roman
SR EN 60 825-1 imparte laserii in 4 clase dupa riscurile asociate in
functie de
lungimea de unda, durata de emisie si puterea sau energia emisa.
Standardul
stabileste limite precise ale puterii si energiei pentru fiecare clasa
de
laseri, sub forma unor tabele, in functie de lungimea de unda si durata
de
emisie a laserului.
Clasa 1 (fara riscuri cunoscute): sunt laserii ai caror parametri de
functionare nu implica pericole in urma expunerii, si au puteri in unda
continua < 0.39 m W.
Clasa 2 include laserii ce emit radiatie vizibila in domeniul 400…700
nm, cu
puteri in unda continua (t > 0.25 s) mai mici de 1mW, dar mai mari
de 0.39 m W. Laserii din aceasta clasa nu prezinta risc de
incendiu, iar radiatia lor imprastiata nu este periculoasa. Ochiul este
protejat de leziuni numai daca functioneaza reactia defensiva la lumina
orbitoare, adica reflexul de clipire. Acest reflex apare la persoanele
normale
cu o intarziere de 0.25 s.
Clasa 3 (risc coborat si moderat) contine laserii a caror risc de
incendiu este
scazut iar expunerea de scurta durata a pielii nu este insotita de
distrugeri.
Clasa 3 este divizata in 2 subclase:
- clasa 3A (risc coborat): radiatia in spectrul vizibil a laserilor are
puteri
in unda continua ce nu depasesc 5mW, iar pentru laserii in impulsuri
repetitive
sau cu fascicul scanat limita de putere este de 5 ori mai mare fata de
cea a
laserilor de clasa 2; iradianta in orice punct al fasciculului laser nu
depaseste 25 mW/m2; pentru laserii ce emit inafara
spectrului vizibil,
radiatia nu trebuie sa depaseasca de 5 ori limitele clasei 1;
- clasa 3B (risc moderat): privirea direct in fascicul este totdeauna
periculoasa; laserii in unda continua nu depasesc puterea de 0.5W, iar
expunerea radianta a laserilor in impulsuri trebuie sa fie mai mica de
105
J/m2. Reflexiile difuze nu prezinta risc daca distanta
minima de
privire depaseste 13 cm, iar timpul maxim de privire este sub 10s.
Clasa 4 (risc inalt): este
clasa in care se incadreaza laserii de putere mare, care prezinta risc
biologic
prin expunerea la radiatia directa si difuza.
Expunerea maxima permisa poate fi determinata pentru diverse situatii
concrete
utilizand programe de calcul specializate.
In standardele de expunere se utilizeaza 2 termeni de referinta:
® limita de emisie accesibila
(AEL-accesible emission limit) = nivelul maxim de emisie accesibila
permis
pentru o anumita clasa de laseri;
® expunerea maxima permisa (MPE - maximum
permissible exposure) = nivelul radiatiei la care poate fi expus omul,
fara a
suferi efecte nedorite; in principiu organele sensibile sunt ochiul si
pielea,
care nu trebuie sa sufere raniri sau alterari imediate sau tardive.
Aceste
niveluri depind de lungimea de unda a radiatiei, de durata impulsului
sau
timpul de expunere, de tesutul expus si de dimensiunea imaginii pe
retina
pentru radiatia din vizibil si infrarosu apropiat (400-1400 nm).
5. Protectia laser
Ochelarii de protectie reprezinta mijlocul principal impotriva
accidentelor
produse de fasciculele directe sau reflectate. Sticla obisnuita
protejeaza
ochiul numai impotriva lungimilor de unda mai scurte de cca. 300 nm si
mai
lungi de cca. 2700 nm. Regiunea spectrala dintre cele 2 limite trebuie
acoperita utilizand filtre optice speciale. Exista o larga varietate de
ochelari de protectie, iar ei au inscrise lungimile de unda pentru care
se
aplica si densitatile optice corespunzatoare acestor lungimi.
Ochelarii folositi in protectia laser sunt caracterizati de urmatorii
parametri:
·
lungimea
de unda sau domeniul spectral la care pot fi folositi;
LI>expunerea radianta accesibila maxima sau iradianta maxima;
·
expunerea maxima permisa;
·
densitatea optica necesara a
ochelarilor la o
anumita lungime de unda;
·
cerintele de transmisie a luminii
vizibile;
·
expunerea radianta sau iradianta la
care are loc
distrugerea ochelarilor;
·
necesitatea unor lentile de vedere;
·
confortul si ventilatia;
·
degradarea
sau modificarea mediilor absorbante, chiar daca este temporara sau
tranzitorie;
·
rezistenta mecanica a materialelor;
·
cerintele de vedere laterala;
·
orice reglementare nationala
relevanta.
De exemplu ochelarii din
plastic transparent realizati din policarbonat
sunt adecvati pentru protectia in cazul utilizarii laserului cu CO2,
dar trebuie marcati pentru densitatea optica corespunzatoare. Ei pot fi
folositi
pana la puteri de 100 W, probabilitatea de strapungere prin ardere
fiind
redusa, deoarece purtatorul lor va reactiona intr-un timp de 1s dupa ce
a
detectat flama pe suprafata lentilei.
Echipament de protectie special:
este destinat personalului din cercetare, intretinere, si in general
personalului expus la radiatie laserilor din clasa 4.
6.
Recomandari
Luand in
considerare riscul laser, si in Romania exista reglementari si norme
generale
de protectia muncii cu privire la laseri. Acestea sunt specificate in
„Norme
Generale de Protectie a Muncii", si fac referiri concrete la:
-
valorile maxime admise ale
expunerii energetice/iluminarii energetice la nivelul corneei pentru
expunerea
oculara directa;
- valorile maxime admise ale expunerii energetice/iluminarii energetice
a
ochilor la reflexii difuze ale fasciculelor laser sau la surse laser
extinse;
- unghiurile limita ale surselor extinse;
- valorile maxime admise ale expunerii energetice/iluminarii energetice
a
pielii.
Exista de asemenea un set de norme specifice de securitate a muncii in
cazul
radiatiilor vizibile cu referire speciala la laser, editate intr-o
culegere a
Ministerului Apararii Nationale din Romania.
|