1
Teoria haosului
Teoria haosului are un început în încercările lui Henri Poincaré de
modelare matematică a instabilităţii sistemelor mecanice, pe la
începutul secolului. Ea s-a dezvoltat o dată cu perfecţionarea
calculatoarelor şi creşterea consecutivă a puterii lor de calcul.
Această teorie a furnizat mijloacele de studiu a sistemelor complexe.
Prin aceasta şi-a găsit aplicaţii în multe domenii, din cele mai
diverse, şi a revoluţionat cunoaşterea ştiinţifică.
Teoria haosului este studiul sistemelor complexe aflate in
permanenta miscare, bazate pe concepte matematice ale
recursivitatii, fie sub forma unui proces recursiv, fie un set de
ecuatii diferite care modifica un sistem fizic.
Numele de “Teoria haosului” provine de la faptul ca sistemele pe care
teoria le descrie sunt aparent dezordonate, dar teoria haosului cauta
de fapt ordinea interioara in aceste aparent intamplatoare
date.
Teoria haosului porneste de la ideea ca trebuie sa cautam în natura
termeni contrarii, tensiunea generata de contradictii, de cumulare si
relaxare, de invatare si uitare etc. Natura "lucreaza neliniar" si
implicit haotic. De exemplu, o mica întârziere a autobuzului de
dimineata poate sa strice întreg programul din aceeasi zi ( o adevarata
catastrofa).
Cea mai des intalnita conceptie gresita in legatura
cu teoria haosului este aceea ca aceasta teorie se refera la
dezordine.Nimic nu e mai departe de adevar ca aceasta afirmatie.
“Haosul” din teoria haosului inseamna ordine in cel mai simplu sens al
acestuia.
Astfel, teoria haosului nu pune accent pe dezordine(caracterul
imprevizibil mostenit al unui sistem), ci pe ordinea mostenita a
sistemului(caracterul universal al sistemelor similare).
Primul adevarat experimentator legat de aceasta teorie a fost
meteorologul Edward Lorenz. In 1960, el lucra la o problema de
prezicere a vremii. Lorenz construise un calculator cu un set de 12
ecuatii dupa modelul vremii. Nu prezicea vremea, teoretic, acest
computer prezicea cum ar putea sa fie vremea. Intr-o zi din anul 1961,
el a vrut sa revada o anumita secventa. Pentru a salva timp, a pornit
de la mijlocul secventei si nu de la inceput. A introdus numerele din
documentele printate anterior si a asteptat rezultatele. Intorcandu-se
dupa o ora, a observat ca secventa evoluase diferit. In loc sa urmeze
acelasi algoritm ca mai devreme, a divagate de la acesta, sfarsind
complet diferit fata de original. (fig. 1) Intr-un final, a realizat ce
s-a intamplat. Computerul a stocat numerele pana la 6 zecimale in
memorie. Pentru a economisi hartie, el le-a printat cu numai 3
zecimale. In secventa originala, numarul era .506127, iar el a intodus
numai .506.
Conform tuturor ideilor conventionale de timp, rezultatul ar fi trebuit
sa difere foarte putin de secventa originala. Lorenz a demonstrat ca
aceasta idée este gresita. Acest effect a ajuns sa fie cunoscut ca si
“The butterfly effect”. Diferenta initiala intre doua curbe este atat
de mica incat se poate compara cu un fluture care da din aripi.
“The flapping of a single butterfly's wing today produces a tiny change
in the state of the atmosphere. Over a period of time, what the
atmosphere actually does diverges from what it would have done. So, in
a month's time, a tornado that would have devastated the Indonesian
coast doesn't happen. Or maybe one that wasn't going to happen, does.”
(Ian Stewart, Does God Play Dice? The Mathematics of Chaos, pg. 141)
Acest fenomen, comun teoriei haosului, este de asemenea cunoscut ca o
dependenta senzitiva de conditiile initiale. o mica schimbare in
consitiile intiale poate schimba drastic comportamentului unui system
pe termen lung. Pornind de la aceasta idée, Lorenz a afirmat ca este
imposibil sa se prezica vremea cu exactitate. Totusi, descoperirea l-a
condus pe Lorenz la alte aspecte care in cele din urma au ajuns sa fie
cunoscute drept teoria haosului.
Lorenz a dorit ca creeze un sistem mai simplu decat cel cu 12 ecuatii
care sa depinda la fel de mult de factorii initali. Astfel, a reusit sa
creeze un system cu numai 3 ecuatii dependenr de factorii initiali. Mai
tarziu, s-a descoperit ca aceste ecuatii descriau précisa a morii de
apa. Cand a reprodus graphic rezultatele, Lorenz a observat ca acesta
se incadra mereu intr-o spirala dubla. Astfel, ecuatiile lui Lorenz nu
se intalneau in acelasi punct niciodata, dar pentru ca nici nu se
repetau nu erau nici periodice .A numit aceasta imagine Atractorul
Lorenz.(fig 2)
In 1963, Lorenz a publicat ceea ce a descoperit, dar pentru ca nu era
nici matematician, nici fizician, descoperirile sale nu au fost luate
in considerare decat dupa ce au fost redescoperite de altii.
Mandelbrot se intreba despre lungimea linie de tarm, asa ca s-a ghidat
dupa o harta care cuprindea multe golfuri. Cu toate acestea, masurand
lungimea coastei direct de pe harta, el a pierdut din vedere micile
golfuri care erau considerate prea mici pentru a fi trecute pe harta.
Oricat de mult ar fi marita harta, tot ar exista multe golfuri vizibile
doar daca s-ar mari mai mult. Matematicianul Helge von Koch, a folosit
aceasta idée pentru a crea curva Koch. Pornind de la un triunghi
echilateral, la care a adaugat inca un triunghi echilateral pentru
fiecare a treia parte a triunghiului initial(fig 4) Acesta curba aduce
cu sine un paradox: de fiecare data cand sunt adaugate triunghiuri noi,
lungimea liniei creste. Totusi, zona interioara a curbei ramane mai
mica decat aria unui cerc desenat in jurul triunghiului original.
Exemple
aruncarea unei monede. Sunt doua variabile de care depinde: cat de
repede loveste pamantul si cat de rapid se invarte. Teoretic, ar fi
posibil sa se controleze aceste variabile pentru a controla moneda.
Este posibil sa se puna variabilele intr-o anumita ordine, dar este
imposibil sa fie controlate destul de bine astefel incat sa se cunoasca
rezultatul final
o problema similara se intalneste in ecologie, in prezicerea
populatiei. Ecuatia ar fi simpla daca populatia ar creste indefinit,
dar efectul unui stoc limitat de mancare face aceasta ecuatie incorecta.
Aplicatii in viata de zi cu zi:
Tehnicile teoriei haosului au fost
folosite pentru crearea de sisteme biologice, care sunt unele din cele
mai haotice sisteme imaginabile. Sisteme de ecuatii dinamice au fost
folosite pentru aflarea a orice de la cresterea populatiei la bataile
neregulate ale inimii.Inima omului urmeaza un model haotic. Timpul
intre bataile inimii nu ramane constant, ci depinde de activitatea
cardiaca, printre alte lucruri. Analiza batailor inimii, care pot
incetini sau se pot intensifica, pot ajuta cercetatorii stiintifici sa
gaseasca cai sa readuca un ritm anormal intr-o rata stabila.
De fapt, aproape orice
sistem haotic poate fi imitat cu usurinta — piata de specialitate ofera
tehnologii usor de utilizat. Arta computerizata a devenit mult mai
realistica folosind haosul si fractalii. Acum,cu o simpla formula, un
computer poate crea un copac realist. Fractalii au rasarit peste tot,
dar cel mai evident este in aplicatiile grafice cum ar fi renumitele
serii de productie Fractal Design Painter. Industia efectelor speciale
folosite in filme ar fi fost mult mai putin realistica fara tehnologia
“fractal graphic”.
De asemenea, teoria haosului ii face pe oameni sa
devina mai interesati de matematica, pana de curad acest domeniu fiind
unul din cele mai nepopulare.
Haosul a avut un effect de durata asupra stiintei, dar inca este mult
de descoperit. Multi oameni de stiinta cred ca secolul al XX-lea va
ramane cunoscut pentru 3 mari teorii: relativitatea, mecanica quantica
si haosul.
Aspecte ale haosului se regasesc oriunde in lume, de
la curentii oceanici la dumul sangelui prin vasele de sange, la
crengile unui copac. Haosul a devenit o parte a stiintei moderne.
Teoria haosului a schimbat directia in
stiinta: in ochii publicului, fizica nu mai e un simplu studiu asupra
particulelor subatomice intr-un accelerator de particule care valoreaza
bilioane, ci este un studio asupra sistemelor haotice si cum
functioneaza acestea.
Lorenzo
Fractal
|