1
Efectul Doppler
Unda emisă
de o sursă de
oscilaţii se propagă de la sursă pānă la receptorul care o detectează.
Prin
detectarea undei se īnţelege măsurarea unei anumite mărimi
caracteristice ei,
de exemplu, frecvenţa undei. Dacă sursa şi receptorul sunt īn repaus
unul faţa
de celalalt, frecvenţa undei măsurată de receptor este egală cu
frecvenţa undei
emisă de sursă. Aşa se īntāmplă atāt cu undele sonore cāt şi cu cele
luminoase.
Dacă īnsă sursa de oscilaţii este īn mişcare faţa de receptor,
frecvenţa undei
măsurată de receptor diferă de aceea a
undei emisă de sursa de oscilaţii. Acest fapt care se observă cānd
sursa şi
receptorul sunt īn mişcare unul faţă de celălalt, se numeşte efectul
Doppler;
acest efect este foarte important atāt īn ştiinţă cāt şi īn tehnică.
Explicaţia
efectului Doppler se va face folosind figura 1. care redă undele
sferice ce
izvorăsc din sursa de oscilaţii S. Dacă sursa se mişcă, de exemplu din
S in S’,
undele sferice emise succesiv, se apropie unele de altele in sensul de
mişcare
al sursei. Distanţa dintre suprafeţele sferice de egala fază reprezintă
lungimea de undă; se observă astfel că la receptorul R staţionar, ajung
īn
unitatea de timp, unde cu suprafeţele sferice mai apropiate īntre ele
īn
comparaţie cu situaţia īn care sursa ar fi īn repaus faţă de receptor.
Īntrucāt
suprafeţele de egală fază sunt aparent mai apropiate, lungimea de unda
aparenta
la este mai mica şi
deci frecvenţa undelor măsurată de receptor este īn acest caz mai mare.
Dacă
sursa este staţionară, iar receptorul se deplasează către sursa S, ca
īn figura
2., acesta īntālneşte īn unitatea de timp mai multe unde sferice, decāt
dacă
receptorul ar fi fost fix şi undele ar fi ajuns la el. Ca urmare
receptorul īn
mişcare către sursă detectează o frecvenţa mai mare.
Īn consecinţă, frecvenţa
detectată de receptor creşte dacă mişcarea relativă a sursei faţă de
receptor,
receptorul fiind īn poziţia R’ in figura1., printr-un raţionament
analog cu
acela făcut mai īnainte, se ajunge la concluzia că frecvenţa măsurată
de receptor
scade. Dacă sursa stă pe loc iar receptorul R’ se deplasează, īn
situaţia
figurii 2, de la dreapta spre stānga, depărtāndu-se de sursă, undele
sferice
ajung la receptor mai rar in timp, decāt dacă receptorul ar fi fost īn
repaus
şi deci acesta detectează o frecvenţa mai mică. Prin urmare, frecvenţa
detectată scade, daca mişcarea relativă a sursei faţă de receptor īi
depărtează
pe unul de celălalt.
Pentru
a exprima cantitativ modificarea frecvenţei īn efectul Doppler se
notează cu u
viteza de deplasare a sursei S faţă de receptor, cu nS frecvenţa undelor emise de
sursă si cu nR frecvenţa undelor
măsurate de receptor. Undele studiate se propagă cu viteza v in mediul
īn care
se găsesc sursa şi receptorul; această viteză fiind o caracteristică a
mediului
respectiv nu este afectată de mişcarea sursei sau a receptorului.
Īn
timpul t sursa emite nS*t şi, dacă sursa ar
fi fixă, aceste unde ar parcurge distanţa v*t. Lungimea de undă se
obţine ca
raportul intre distanţa v*t parcursă si numărul de unde care acoperă
această
distanţa adică
1
Relaţia obţinută este
binecunoscută, dar ea a
fost stabilită printr-un raţionament nou care va fi folosit īn cazul īn
care
există mişcarea sursei sau a receptorului.
Dacă
sursa se deplasează către receptor cele nS*t unde emise de
sursa se vor răspāndi īntr-un spaţiu mai mic decāt v*t, deoarece īn
timpul t
sursa īnsăşi s-a deplasat cu distanţa u*t. Aceasta īnseamnă că numărul
de unde nS*t emise de sursă īn timpul
t se vor găsi īn spaţiul v*t-u*t , iar lungimea de undă aparentă,
definită ca
raportul īntre spaţiul v*t-u*t si numărul de unde nS*t este
Frecvenţa corespunzătoare lungimii
de undă la este frecvenţa
măsurată de receptor nR.
Dacă
sursa se depărtează de receptor, numărul de unde nS*t se īntind pe distanţa
v*t+u*t; lungimea de undă aparentă este īn acest caz la =(v+u)/ nS. Adoptānd convenţia că u
este pozitiv pentru mişcarea sursei către receptor şi negativ cānd
sursa se
īndepărtează de receptor, relaţia (1) este aplicabilă şi īn acest caz.
Presupunānd
apoi că receptorul se mişcă spre sursă cu viteza u’, viteza sa relativă
faţă de
unde este v+u’, iar numărul de unde pe care receptorul le īntālneşte īn
timpul
t este (v+u’)t/la īn care la=v/nS. Frecvenţa măsurată
de receptor este
Dacă receptorul se depărtează de
sursă, la el
ajung mai puţine unde īn timpul t, (v-u’)t/la, şi deci frecvenţa măsurata
de receptor va fi (v-u’)la. Convenţia ca u’ să fie
pozitiv cānd receptorul se apropie de sursa si negativ cānd se
depărtează de
sursă, face ca relaţia (2) să se aplice şi īn acest caz.
Īn
cazul īn care atāt sursa cāt si receptorul sunt īn mişcare unul faţă de
altul,
relaţia generală este
care se reduce la (1) pentru u’=0
(R staţionar) şi la (2) pentru u=0 (S staţionar). Īn rezumat frecvenţa
măsurată
creşte nR>nS, la apropierea relativă,
adică fie pentru u>0 fie pentru u’>0 şi frecvenţa măsurată scade,
nR<nS, la depărtarea relativă,
adică fie pentru u<0 fie pentru u’<0.
Aceste
rezultate sunt aplicabile īn multe cazuri. De exemplu pentru undele
sonore un
observator percepe o frecvenţă mai mare, adică sunete mai īnalte dacă
sursa de
sunete se apropie de el si o frecvenţă mai mică, adică sunete mai
joase, dacă
sursa se depărtează.
Efectul
Doppler este foarte important īn astronomie unde prin măsurarea
frecvenţei
radiaţiilor care provin de la stele sau galaxii īndepărtate se poate
stabili
mişcarea acestora faţă de planeta noastră. Prin astfel de măsurători se
obţine
īntotdeauna o frecvenţă mai mică a
radiaţiilor luminoase caracteristice aştrilor respectivi. Aceasta
īnseamnă că
lungimea de undă măsurată este mai mare decāt cea reala; cu alte
cuvinte are
loc o deplasare spre „roşu” a radiaţiilor luminoase respective) lumina
roşie
are lungimea de undă cea mai mare īn domeniul vizibil). Valoarea
variaţiei
frecvenţei creşte cu distanţa de la Pămānt, ceea ce sugerează că
īntregul
Univers este īn expansiune, adică toţi aştrii se īndepărtează spre
limitele
Universului, cu viteze din ce īn ce mai mari pe măsură ce sunt mai
depărtaţi de
Pămānt. Aceasta este o problema majora a cosmologiei şi studiul ei se
bazează
īn principal pe efectul Doppler.
|