Superlative fizice. eroii spatiului

Categoria: Referat Fizica

Descriere:

Recordul pentru cea mai mare viteza cu care a calatorit un om este de 39897 km/h si a fost stabilit de echipa modulului de comanda al misiunii Apollo 10 (Thomas Stafford, Eugene Cernan, John Young, toti din SUA) în timpul zborului de revenire pe Terra, în 1969...

SUPERLATIVE

Eroii spaţiului

Cele mai multe călătorii în spaţiu

          Story Musgrave (SUA) a participat între 1983 şi 1996 la şase misiuni spaţiale, totalizând 53 de zile de zbor. În ultima sa călătorie (între 19 noiembrie şi 7 decembrie 1996) naveta spaţială Columbia a efectuat 278 de rotaţii pe orbită şi a străbătut peste 11,27 milioane km în 17 zile 15 h 53 min. căpitanul John Young (SUA) a efectuat primul 6 zboruri spaţiale, între 1965 şi 1983, totalizând 34 de zile de zbor în spaţiul cosmic. Singurul astronaut care a egalat recordul de 6 misiuni spaţiale este Franklin Chang-Diaz (Costa-Rica), acesta totalizând între anii 1986-1988, 52 de zile în spaţiu.

Cele mai mari viteze

          Recordul pentru cea mai mare viteză cu care a călătorit un om este de 39897 km/h şi a fost stabilit de echipa modulului de comandă al misiunii Apollo 10 (Thomas Stafford, Eugene Cernan, John Young, toţi din SUA) în timpul zborului de revenire pe Terra, în 1969.

Cea mai mare altitudine atinsă

          Pe 15 aprilie 1970, ecipajul misiunii Apollo 13 (americanii Jack Swigert, Jim Lovell şi Fred Haise) s-a aflat la distanţa record de 254 km de suprafaţa lunară şi la 400,171 km de cea a Pământului. Misiunea a constituit subiectul filmului Apollo 13 (SUA, 1995), cu Tom Hanks în rolul lui Jim Lovell.

Cel mai izolat om

          În timpul misiunii lunare Apollo 15, care a durat de pe 30 iulie până pe 1 august 1971, Alfred Worden, pilotul modulului de comandă, s-a aflat la cea mai mare depărtare de semenii săi: 3596,4 km. În acest răstimp, colegii săi, David Scott şi James Irwin, se aflau la baza Hadley, cercetând suprafaţa lunară.

Cel mai experimentat călător în spaţiu

          Medicul rus Valeri Poliakov a petrecut în spaţiu 678 zile 16 h 33 min pe parcursul celor două misiuni spaţiale la care a participat.

Cei mai mulţi oameni în spaţiu concomitent

          Pe 14 martie 1995, 13 persoane s-au aflat concomitent în spaţiul cosmic: 7 americani la bordul navetei spaţiale Endeavour STS 67, 3 cosmonauţi din CSI pe staţia orbitală Mir şi alţi 2 cosmonauţi din CSI plus unul american la bordul misiunii spaţiale ruse Soiuz TM21.

Cele mai multe naţionalităţi în spaţiu

          Pe 31 iulie 1992, 5 ţări aveau astronauţi în spaţiu: 4 ruşi şi un francez la bordul stţiei ruse Mir, un italian, un belgian şi un american în cadrul misiunii Atlantis STS 46. Pe 22 februarie 1996, 4 americani, 2 italieni şi un elveţian se aflau la bordul navetei Columbia STS 75, iar un german şi un rus activau pe staţia orbitală Mir.

Cele mai numeroase echipaje de navetă spaţială

          Două misiuni au avut un echipaj de câte 8 persoane: Challenger STS 61A, lansată pe 30 octombrie 1985, şi Atlantis STS 71, care s-a cuplat cu staţia orbitală Mir pe 7 iulie 1995.

Cei mai mulţi oameni pe o navă spaţială

          Recordul a fost stabilit în iunie 1995, când 10 persoane (4 ruşi şi 6 americani) s-au aflat la bordul staţiei orbitale Mir.

Cea mai lungă misiune lunară

          Echipajul misiunii Apollo 17 (cpt. Eugene Cernan şi dr. Harrison Hagen Schmitt, ambii din SUA) a rămas pe Lună timp de 74 h 59 min, în cursul unei misiuni lunare care a durat 12 zile 13 h 51 min (7-9 dec. 1972).

Cel mai lung zbor al unei navete spaţiale

          A douăzecea misiune a navetei Columbia, STS 80, a început pe 19 noiembrie 1996 şia durat 17 zile 15 h 53 min 26 s (până la oprirea motoarelor principale), naveta doborându-şi astfel propriul record. Vremea nefavorabilă a impus amânarea cu 2 zile a aterizării, la Centrul Spaţial Kennedy, Florida, SUA.

Cel mai lung zbor cosmic cu om la bord

          Valeri Poliakov a fost lansat către staţia orbitală rusă Mir la bordul misiunii Soiuz TM18 pe 8 ianuarie 1994 şi a aterizat pe 22 martie 1995, după 437 zile 17 h 58 min 16 s, la bordul lui Soiuz TM20.

Cele mai multe zboruri circumterestre ale unei staţii spaţiale

          Până pe 2 martie 1999, Mir efectuase peste 75000 de rotaţii în jurul Terrei. Înainte de a reveni pe Pământ staţia s-a aflat pe orbită timp de 13 ani.

Cele mai mari funeralii

          Cenuşa a 24 de pionieri şi pasionţi ai spaţiului cosmic, printre care şi Gene Roddenberry, creatorul filmului Star Trek, şi guru dr. Timothy Leary, a fost trimisă pe orbită la bordul rachetei spaniole Pegasus în aprilie 1997, costurile ridicându-se la 5000 $ pentru fiecare decedat. Cenuşa lor va rămâne pe orbită între 3 ani şi jumătate şi 10 ani.

Cel mai îndepărtat loc de odihnă veşnică

          În ianuarie 1998, 28,35 g din cenuşa reputatului geolog dr. Eugene Shoemaker (SUA) au fost lansate în spaţiu la bordul sondei spaţiale NASA Lunar Prospector, aflată într-o misiune de cartare a suprafeţei lunare cu durata de un an. Când îşi va epuiza combustibilul, sonda se va prăbuşi pe Lună, purtând cu ea rămăşiţele ale lui Shoemaker. Geologul declarase că imposibilitatea de a pune piciorul pe lună a fost cea mai mare dezamăgire a vieţii sale.

Cel mai numeros public al unui eveniment astronautic

          Transmisia TV a primilor paşi pe Lună ai astronauţilor de pe Apollo 11 (Neil Armstrong şi Edwin “Buzz” Aldrin) în iulie 1969 a fost urmărită de circa 600 de milioane de persoane din lumea întreagă (aproape o cincime din totalul populaţiei din acea vreme).

Cel mai vârstnic astronaut

          Cel mai vârstnic astronaut este John Glenn Jr. (SUA), care avea 77 de ani şi 103 zile pe 29 octombrie 1998, când a făcut parte din echipajul navetei Discovery STS 95. Misiunea a durat 11 zile, încheindu-se pe 7 noiembrie 1998.

Cele mai multe laptop-uri cu un astronaut

          În octombrie 1998, la bordul navetei Discovery, astronautul spaniol Pedro Duque a avut în custodie 19 computere laptop.

Cel mai lung zbor spaţial la care a participat o femeie

Shannon Lucid (SUA) a petrecut în spaţiu 188 zile 4 h 14 s, fiind lansată către staţia orbitală Mir la bordul navetei spaţiale americane Atlantis STS 76 pe 22 martie 1996 şi aterizând pe 26 septembrie acelaşi an la bordul navetei Atlantis STS 79. Ea este şi astronautul american care deţine recordul de timp petrecut în spaţiu. La revenirea pe Terra, preşedintele Clinton i-a decernat distincţia Congressional Space Medal of Honour.

Cea mai mare altitudine atinsă de o femeie

          În timpul misiunii Endeavour STS 61, pe 10 decembrie 1993, după un zbor orbital, Kathryn Thornton a atins înălţimea de 600 km.

Cel mai scurt zbor spaţial

          Cel mai scurt zbor spaţial cu om la bord a fost efectuat în cadrul primei misiuni Mercury de Alan Shepard (SUA), pe 5 mai 1961, la bordul modulului Freedom 7. Misiunea suborbitală a durat 15 min 28 s, Shepard fiind cea de-a doua persoană care a zburat în spaţiul cosmic (după Iuri Gagarin, pe 12 aprilie 1961).

Ştiinţă

Cel mai mic obiect

          Vârfurile sondelor de la microscoapele cu tunel de scanare (STM) au capătul alcătuit dintr-un singur atom – ultimele 3 straturi formează cea mai mică piramidă din lume construită de om, având 7, 3 şi 1 atom. În ianuarie 1990 oamenii de ştiinţă de la centrul de cercetări Almaden IBM, San Jose, California, SUA, au folosit un STM pentru a muta şi repoziţiona atomi separaţi de xenon pe o suprafaţă de nichel, astfel încât aceştia să formeze iniţialele IBM. Alte laboratoare au folosit tehnici similare cu atomi ai altor elemente.

Record de termorezistenţă

          În aprilie 1993 s-a anunţat existenţa unui material complex, cunoscut ca NFAAR sau Ultra Hightech Starlite. Inventat de Maurice Ward (Marea Britanie), el poate rezista temporar la temperatura plasmei(10000o C).

Cea mai tare sursă de lumină

          Dintre sursele de lumină cu ardere continuă, cea mai puternică este lampa cu arc electric în argon sub presiune de 1,2 milioane candele şi 313 kW, realizată de Vortek Industries Ltd. Din Vancouver, Columbia Britanică, Canada, în martie 1984.

Cel mai puternic curent electric

          Cel mai puternic curent electric a fost generat de cercetătorii de la laboratorul Naţional Oak Ridge, SUA, în aprilie 1996. Ei au trimis un curent electric de 2 milioane A/cm3 printr-un cablu superconductor. Cablurile din instalaţiile casnice transportă un curent mai mic de 1000 A/cm3.

Cea mai mare centrală energetică solară

          Din punct de vedere al capacităţii nominale, cea mai mare centrală energetică solară din lume este Harper Lake Site (LSP 8 & 9) din deşertul Mojave, California, SUA, condusă de UC Operating Services. Aceste două staţii solare de generare a electricităţii (SEGS) au o capacitate nominală de 160 MW (80 MW fiecare). Staţia acoperă o arie de 518 ha.

Cel mai mare generator de curent continuu

          Cel mai mare generator de curent continuu, cu o capacitate de 51300 kW, a fost construit de Mitsubishi Electric pentru experimentele de fuziune nucleară. Instalat în mai 1995 la Institutul de Cercetare a Energiei Atomice din Japonia, el are 16,5 m lungime şi cântăreşte 353 tone.

Cea mai rapidă centrifugă

          Cea mai mare viteză de rotaţie atinsă vreodată de o centrifugă este de 7250 km/h şi a fost realizată de o bară de fibre de carbon de 15,2 cm care se rotea în vid la Universitatea Birmingham, Mare Britanie, în 1975. Ultracentrifugele au fost inventate de chimistul suedez Theodor Svedberg, în 1923, şi sunt folosite pentru a separa amestecurile de substanţe organice. Pentru creşterea vitezei, frecarea este redusă prin susţinerea rotorului într-un câmp magnetic şi capsularea lui în vid.

Cea mai fină balanţă

          Microbalanţa Sartorius, modelul 4108, fabricată la Gottingen, Germania, poate cântări obiecte de până la 0,5 g cu o acurateţe de 0,01 mg, sau 1 X  10-8 g, echivalent cu puţin mai mult decât 1/60 din greutatea cernelii folosite pentru a tipării un punct pe această pagină.

Cea mai fină tăietură

          În iunie 1983 s-a raportat că microtomul rotativ cu diamant al microscopului electronic de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore din California, SUA, a tăiat pe lungime un fir de păr, de 3000 de ori.

Cele mai lungi eclipse

          Cea mai lungă eclipsă solară posibilă este de 7 min 31 s. Cea mai lungă eclipsă din vremea noastră a durat 7 min 8 s şi a avut loc la vest de Filipine în 1955, iar una ce va dura 7 min 29 s este aşteptată să aibă loc în mijlocul Atlanticului în 2186. Cea mai lungă eclipsă lunară posibilă este de 1 h 47 min – aceasta va fi vizibilă de pe coasta de vest a Americii de Nord în 16 iulie 2000.

Cel mai rapid semnal

          În 1996, o echipă de fizicieni de la universitate din Koln, Germania, a anunţat că a reuşit ceea ce teoria specială a relativităţii a lui Einstein considera că este imposibil – a trimis un semnal cu o viteză mai mare ca a luminii. Semnalul reprezenta o porţiune din a 40-a simfonie a lui Mozart, trimis pentru a confirma rezultatele unui experiment prealabil în care microundele erau împărţite în două, o parte fiind trimisă printr-un filtru special şi cealaltă prin aer. Amândouă ar fi trebuit să călătorească cu viteza luminii, însă s-a demonstrat că microundele trimise prin filtru călătoresc de 4,7 ori mai repede decât cele trimise prin aer.

Prima maşină cu efect de levitaţie asupra unei fiinţe vii

          Doctorul Andre Geim şi colegii săi de la Universitatea Nijmegen, Amsterdam, Olanda, au folosit un magnet superconductor pentru a ridica în aer o broască vie, experiment făcut în 1997, şi repetat cu peşti şi cosaşi.

Prima teleportare

          Cercetătorii conduşi de Anton Zeilinger, de la universitate din Innsbruck, Austria, au teleportat un foton (o particulă de lumină). Proprietăţile fizice ale fotonului au fost transferate instantaneu unui alt foton, fără vreo legătură sau comunicare cu primul. Experimentul necesită 3 fotoni – originalul şi o pereche de fotoni “înlănţuiţi”, ale căror proprietăţi cuantice (sau spini) sunt complementare. Când se măsoară spinul fotonului original şi cel al unuia dintre ceilalţi doi, al treilea capătă acelaşi spin ca primul. Interesul populaţiei pentru principiul teleportării a fost suscitat pentru prima oară în anii ’60 de serialul SF de televiziune Star Trek.