1
SUPERLATIVE
Story Musgrave (SUA) a participat īntre 1983 şi 1996 la şase misiuni spaţiale, totalizānd 53 de zile de zbor. Īn ultima sa călătorie (īntre 19 noiembrie şi 7 decembrie 1996) naveta spaţială Columbia a efectuat 278 de rotaţii pe orbită şi a străbătut peste 11,27 milioane km īn 17 zile 15 h 53 min. căpitanul John Young (SUA) a efectuat primul 6 zboruri spaţiale, īntre 1965 şi 1983, totalizānd 34 de zile de zbor īn spaţiul cosmic. Singurul astronaut care a egalat recordul de 6 misiuni spaţiale este Franklin Chang-Diaz (Costa-Rica), acesta totalizānd īntre anii 1986-1988, 52 de zile īn spaţiu.
Recordul pentru cea mai mare viteză cu care a călătorit un om este de 39897 km/h şi a fost stabilit de echipa modulului de comandă al misiunii Apollo 10 (Thomas Stafford, Eugene Cernan, John Young, toţi din SUA) īn timpul zborului de revenire pe Terra, īn 1969.
Pe 15 aprilie 1970, ecipajul misiunii Apollo 13 (americanii Jack Swigert, Jim Lovell şi Fred Haise) s-a aflat la distanţa record de 254 km de suprafaţa lunară şi la 400,171 km de cea a Pămāntului. Misiunea a constituit subiectul filmului Apollo 13 (SUA, 1995), cu Tom Hanks īn rolul lui Jim Lovell.
Īn timpul misiunii lunare Apollo 15, care a durat de pe 30 iulie pānă pe 1 august 1971, Alfred Worden, pilotul modulului de comandă, s-a aflat la cea mai mare depărtare de semenii săi: 3596,4 km. Īn acest răstimp, colegii săi, David Scott şi James Irwin, se aflau la baza Hadley, cercetānd suprafaţa lunară.
Medicul rus Valeri Poliakov a petrecut īn spaţiu 678 zile 16 h 33 min pe parcursul celor două misiuni spaţiale la care a participat.
Pe 14 martie 1995, 13 persoane s-au aflat concomitent īn spaţiul cosmic: 7 americani la bordul navetei spaţiale Endeavour STS 67, 3 cosmonauţi din CSI pe staţia orbitală Mir şi alţi 2 cosmonauţi din CSI plus unul american la bordul misiunii spaţiale ruse Soiuz TM21.
Pe 31 iulie 1992, 5 ţări aveau astronauţi īn spaţiu: 4 ruşi şi un francez la bordul stţiei ruse Mir, un italian, un belgian şi un american īn cadrul misiunii Atlantis STS 46. Pe 22 februarie 1996, 4 americani, 2 italieni şi un elveţian se aflau la bordul navetei Columbia STS 75, iar un german şi un rus activau pe staţia orbitală Mir.
Două misiuni au avut un echipaj de cāte 8 persoane: Challenger STS 61A, lansată pe 30 octombrie 1985, şi Atlantis STS 71, care s-a cuplat cu staţia orbitală Mir pe 7 iulie 1995.
Recordul a fost stabilit īn iunie 1995, cānd 10 persoane (4 ruşi şi 6 americani) s-au aflat la bordul staţiei orbitale Mir.
Echipajul misiunii Apollo 17 (cpt. Eugene Cernan şi dr. Harrison Hagen Schmitt, ambii din SUA) a rămas pe Lună timp de 74 h 59 min, īn cursul unei misiuni lunare care a durat 12 zile 13 h 51 min (7-9 dec. 1972).
A douăzecea misiune a navetei Columbia, STS 80, a īnceput pe 19 noiembrie 1996 şia durat 17 zile 15 h 53 min 26 s (pānă la oprirea motoarelor principale), naveta doborāndu-şi astfel propriul record. Vremea nefavorabilă a impus amānarea cu 2 zile a aterizării, la Centrul Spaţial Kennedy, Florida, SUA.
Valeri Poliakov a fost lansat către staţia orbitală rusă Mir la bordul misiunii Soiuz TM18 pe 8 ianuarie 1994 şi a aterizat pe 22 martie 1995, după 437 zile 17 h 58 min 16 s, la bordul lui Soiuz TM20.
Pānă pe 2 martie 1999, Mir efectuase peste 75000 de rotaţii īn jurul Terrei. Īnainte de a reveni pe Pămānt staţia s-a aflat pe orbită timp de 13 ani.
Cenuşa a 24 de pionieri şi pasionţi ai spaţiului cosmic, printre care şi Gene Roddenberry, creatorul filmului Star Trek, şi guru dr. Timothy Leary, a fost trimisă pe orbită la bordul rachetei spaniole Pegasus īn aprilie 1997, costurile ridicāndu-se la 5000 $ pentru fiecare decedat. Cenuşa lor va rămāne pe orbită īntre 3 ani şi jumătate şi 10 ani.
Īn ianuarie 1998, 28,35 g din cenuşa reputatului geolog dr. Eugene Shoemaker (SUA) au fost lansate īn spaţiu la bordul sondei spaţiale NASA Lunar Prospector, aflată īntr-o misiune de cartare a suprafeţei lunare cu durata de un an. Cānd īşi va epuiza combustibilul, sonda se va prăbuşi pe Lună, purtānd cu ea rămăşiţele ale lui Shoemaker. Geologul declarase că imposibilitatea de a pune piciorul pe lună a fost cea mai mare dezamăgire a vieţii sale.
Transmisia TV a primilor paşi pe Lună ai astronauţilor de pe Apollo 11 (Neil Armstrong şi Edwin “Buzz” Aldrin) īn iulie 1969 a fost urmărită de circa 600 de milioane de persoane din lumea īntreagă (aproape o cincime din totalul populaţiei din acea vreme).
Cel mai vārstnic astronaut este John Glenn Jr. (SUA), care avea 77 de ani şi 103 zile pe 29 octombrie 1998, cānd a făcut parte din echipajul navetei Discovery STS 95. Misiunea a durat 11 zile, īncheindu-se pe 7 noiembrie 1998.
Īn octombrie 1998, la bordul navetei Discovery, astronautul spaniol Pedro Duque a avut īn custodie 19 computere laptop.
Shannon Lucid (SUA) a petrecut īn spaţiu 188 zile 4 h 14 s, fiind lansată către staţia orbitală Mir la bordul navetei spaţiale americane Atlantis STS 76 pe 22 martie 1996 şi aterizānd pe 26 septembrie acelaşi an la bordul navetei Atlantis STS 79. Ea este şi astronautul american care deţine recordul de timp petrecut īn spaţiu. La revenirea pe Terra, preşedintele Clinton i-a decernat distincţia Congressional Space Medal of Honour.
Īn timpul misiunii Endeavour STS 61, pe 10 decembrie 1993, după un zbor orbital, Kathryn Thornton a atins īnălţimea de 600 km.
Cel mai scurt zbor spaţial cu om la bord a fost efectuat īn cadrul primei misiuni Mercury de Alan Shepard (SUA), pe 5 mai 1961, la bordul modulului Freedom 7. Misiunea suborbitală a durat 15 min 28 s, Shepard fiind cea de-a doua persoană care a zburat īn spaţiul cosmic (după Iuri Gagarin, pe 12 aprilie 1961).
Vārfurile sondelor de la microscoapele cu tunel de scanare (STM) au capătul alcătuit dintr-un singur atom – ultimele 3 straturi formează cea mai mică piramidă din lume construită de om, avānd 7, 3 şi 1 atom. Īn ianuarie 1990 oamenii de ştiinţă de la centrul de cercetări Almaden IBM, San Jose, California, SUA, au folosit un STM pentru a muta şi repoziţiona atomi separaţi de xenon pe o suprafaţă de nichel, astfel īncāt aceştia să formeze iniţialele IBM. Alte laboratoare au folosit tehnici similare cu atomi ai altor elemente.
Īn aprilie 1993 s-a anunţat existenţa unui material complex, cunoscut ca NFAAR sau Ultra Hightech Starlite. Inventat de Maurice Ward (Marea Britanie), el poate rezista temporar la temperatura plasmei(10000o C).
Dintre sursele de lumină cu ardere continuă, cea mai puternică este lampa cu arc electric īn argon sub presiune de 1,2 milioane candele şi 313 kW, realizată de Vortek Industries Ltd. Din Vancouver, Columbia Britanică, Canada, īn martie 1984.
Cel mai puternic curent electric a fost generat de cercetătorii de la laboratorul Naţional Oak Ridge, SUA, īn aprilie 1996. Ei au trimis un curent electric de 2 milioane A/cm3 printr-un cablu superconductor. Cablurile din instalaţiile casnice transportă un curent mai mic de 1000 A/cm3.
Din punct de vedere al capacităţii nominale, cea mai mare centrală energetică solară din lume este Harper Lake Site (LSP 8 & 9) din deşertul Mojave, California, SUA, condusă de UC Operating Services. Aceste două staţii solare de generare a electricităţii (SEGS) au o capacitate nominală de 160 MW (80 MW fiecare). Staţia acoperă o arie de 518 ha.
Cel mai mare generator de curent continuu, cu o capacitate de 51300 kW, a fost construit de Mitsubishi Electric pentru experimentele de fuziune nucleară. Instalat īn mai 1995 la Institutul de Cercetare a Energiei Atomice din Japonia, el are 16,5 m lungime şi cāntăreşte 353 tone.
Cea mai mare viteză de rotaţie atinsă vreodată de o centrifugă este de 7250 km/h şi a fost realizată de o bară de fibre de carbon de 15,2 cm care se rotea īn vid la Universitatea Birmingham, Mare Britanie, īn 1975. Ultracentrifugele au fost inventate de chimistul suedez Theodor Svedberg, īn 1923, şi sunt folosite pentru a separa amestecurile de substanţe organice. Pentru creşterea vitezei, frecarea este redusă prin susţinerea rotorului īntr-un cāmp magnetic şi capsularea lui īn vid.
Microbalanţa Sartorius, modelul 4108, fabricată la Gottingen, Germania, poate cāntări obiecte de pānă la 0,5 g cu o acurateţe de 0,01 mg, sau 1 X 10-8 g, echivalent cu puţin mai mult decāt 1/60 din greutatea cernelii folosite pentru a tipării un punct pe această pagină.
Īn iunie 1983 s-a raportat că microtomul rotativ cu diamant al microscopului electronic de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore din California, SUA, a tăiat pe lungime un fir de păr, de 3000 de ori.
Cea mai lungă eclipsă solară posibilă este de 7 min 31 s. Cea mai lungă eclipsă din vremea noastră a durat 7 min 8 s şi a avut loc la vest de Filipine īn 1955, iar una ce va dura 7 min 29 s este aşteptată să aibă loc īn mijlocul Atlanticului īn 2186. Cea mai lungă eclipsă lunară posibilă este de 1 h 47 min – aceasta va fi vizibilă de pe coasta de vest a Americii de Nord īn 16 iulie 2000.
Īn 1996, o echipă de fizicieni de la universitate din Koln, Germania, a anunţat că a reuşit ceea ce teoria specială a relativităţii a lui Einstein considera că este imposibil – a trimis un semnal cu o viteză mai mare ca a luminii. Semnalul reprezenta o porţiune din a 40-a simfonie a lui Mozart, trimis pentru a confirma rezultatele unui experiment prealabil īn care microundele erau īmpărţite īn două, o parte fiind trimisă printr-un filtru special şi cealaltă prin aer. Amāndouă ar fi trebuit să călătorească cu viteza luminii, īnsă s-a demonstrat că microundele trimise prin filtru călătoresc de 4,7 ori mai repede decāt cele trimise prin aer.
Doctorul Andre Geim şi colegii săi de la Universitatea Nijmegen, Amsterdam, Olanda, au folosit un magnet superconductor pentru a ridica īn aer o broască vie, experiment făcut īn 1997, şi repetat cu peşti şi cosaşi.
Cercetătorii conduşi de Anton Zeilinger, de la universitate din Innsbruck, Austria, au teleportat un foton (o particulă de lumină). Proprietăţile fizice ale fotonului au fost transferate instantaneu unui alt foton, fără vreo legătură sau comunicare cu primul. Experimentul necesită 3 fotoni – originalul şi o pereche de fotoni “īnlănţuiţi”, ale căror proprietăţi cuantice (sau spini) sunt complementare. Cānd se măsoară spinul fotonului original şi cel al unuia dintre ceilalţi doi, al treilea capătă acelaşi spin ca primul. Interesul populaţiei pentru principiul teleportării a fost suscitat pentru prima oară īn anii ’60 de serialul SF de televiziune Star Trek.
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |