Erasmus din rotterdam

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Il admirau egalii si-l adulau invataceii,atentia data unuia sau altuia de catre marele umanist era totuna cu o investitura de capacitate spirituala,scrisorile ii inzestrau pe detinatori cu adevarate diplome de intelectualitate si noblete a spiritului...

                Erasmus din Rotterdam

Titanismul este indeobste asociat cu vigoarea manifestata prin infaptuiri de amploare si forta putin obisnuita,de mare efect,pe titani nii inchipuim ca luptatori purtati de o irezistibila energie,impreosinanti in toate,indrazneti in ganduri si in actiuni,gata sa intrevada sis a paseasca pe cai neumblate,sa biruie nencrederea rutinara,sa se bacure de admiratia lumii sau sa o impuna.Titanii sunt totuna cu fortele exceptionale;siguri de ei isi poarta irezistibil chemarea si capacitatea de infaptiure,iradiaza ca Michelangelo,sunt frumosi ca Rafael,mareti ca Leonardo da Vinci,siguri de ei,hotarati sa/si materializeze planurile,cum este Columb,prolifici ca Titian sau Lope de Vega,pururi inspirati ca Shakespeare.Si totusi,printer titani,printre personalitatile de funte  ale unei perioade de admirabila afirmare a capacitatii umane,epoca avand ambitia si satisfactia de a se vedea I eroi de dimensiuni putin obisnuite,unii si/au impus titanismul intr/un alt mod.Caci dc Renasterii ii sunt proprii opera reprezentand capacitatea de geniu a unor oameni de stiinta de a patrunde cu gandirea lor taine cosmice si/a spulbera neputinta statornicite in dogme sau forta unor artisti de/a regandi lumea in opere grandioase,de/a imbogati tezaurul de frumos al omenirii prin creatii nemuritoare,proprii ii sunt si contributiile rezultand dintr/o suma printr/o  activitate de valorificare,emitere si difuzare de idei care au actionat in vreme,devenind titanism prin efectul asupra acelei epoci si/a celor urmatoare.Exemplara devine in acest sens si personalitatea si contributia,cu valoare epocala,a lui Erasmus din Rotterdam,acela care prin locul detinut in istoria lumii autentifica,odata mai mult  si intr/un mod particular,forta spiritualitatii.Erasmus din Roterdam  (1456-1536),stralucit reprezentant al umanismului,a fost in epoca sa,indelungata vreme,autoritatea spirituala cea mai inalta,socotit si numit cu credinta”lumina lumii”,pretuit si considerat de catre contemporani asa cum nu mai era si cum nu mai fusese nici unul dintre semenii manuitori ai condeiului din lumea moderna.Dupa cum observa biografii si exegeti erasmieni ca St.Zweig ,I.Huizinga si altii,pe Erasmus universitatile si-l disputau,il doreau sfetnic puternicii lumii :Carol Quintul si Francisc 1,il onorau si-l solicitau papii,erau gata sa-l ridice in cele mai inalte demnitati elesiastice.Il admirau egalii si-l adulau invataceii,atentia data unuia sau altuia de catre marele umanist era totuna cu o investitura de capacitate spirituala,scrisorile ii inzestrau pe detinatori cu adevarate diplome de intelectualitate si noblete a spiritului.Interventia lui Erasmus era asteptata ca transanta in momentele de criza,in conflicte fierbinti sau pe cale de a se dezvalui,in mana sa stand cu adevarat,in anumite momente,putinta de a stavili procese sau de a deschide zagazuri.Asa a fost acela in care o atitudine categorica privitoare la Luther,atunci cand i-a fost ceruta de catre marele lector Frederic de Saxa, ar fi s chimbat poate soarta posibilului reformator si drumul Reformei. Nefind  impotriva si nici alaturi de teologul de la Wittenberg, Erasmus a lăsat drumul omului in actiune celui necesar, de a carui evolutie, pericletata de firea sa excesiva, ii era totusi tema. Cine era acest om putin prezent in amintirea urmasilor in comparatie cu marii sai contemporani si care a insemnat, totusi, atat de mult in constiinta oamenilor epocii sale?

Un umanist.Poate cel mai stralucit reprezentant al categoriei impusa prin exceptionale valori spirituale,acel care convertise spiritualitate in putere,fara sa-i compromita atributele.Intr-o lume in care forta,ura sinonima cu arma,cu spada sau de curand  cu tunul,el afimand,revolutionand conceptii si spulberand prejudecati,irezistibila putere a condeiului asadar a gandurilor,si sentimentelor transmise de oameni semenilor.Pt.ca Erasmus din Rotterdam nu a fost altceva decat literat daruit cu credinta literelor,”bonae litterae”,forta veche si noua in lumea in care avea nespusa nevoie de ele,facute sa aduca spor de umanitate si sa-l statorniceasca in noblete spirituala.

spiritului.Observarea formalismului a batut prin slabiciunile clericilor in existenta bisericii catolice,semnalarea atator contradictii intre invatatura si realitate,insemna curaj si curajul acesta l-a avut Erasm ,ale carui ganduri au dus cu necesitate catre reforma.Si prin acestea toate ,Erasm este unul dintre titanii Renasterii,el asemenea celor care au deschis drumul in cunoasterea oceanului cosmic sau cei care le-au facut efectiv pe cai de apa pana atunci necunoscute,au descoperit pamanturi si oamenii ca si cei care au gandit si au proiectat aparate nemaivazute sau au imbogatit lumea cu nemuritoare frumuseti.Erasm a deschis drumuri in oceanul nesavarsit si niciodata sondat pana in adancurile sale a existentei si a facut mult pt.intelegerea vietii ca un proces continuu de creare,de transmitere si preluare de valori.In fond ce altceva inseamna faptulca umanistul considera ca oriunde s-ar gasi intelepciunea si fumusetea ,n-au de cesa fie respinse.Pt.Erasm ele pot fi,ele sunt contemporane ,chiar de au fost create sau emise de oameni ai antichitatii.Pot fi preluate de doctrina  dominanta a epocii sale,asa cum valorile create sau promovate in vremea sa depasesc limitele doctrinei anume si traiesc mai departe,inalte conjuncturi.Erasm slujeste adevarul continuitatii,epocile fiind facute sa preia valori anterioare,sa creeze propriile valori si sa transmita totul viitorului.Este ceea ce face el insusi atunci la proportiile universului civilizat cunoscut , prin concentrarea si transmiterea intelepciuni antice si moderne , prin nesfarsita seriei a editiilorcare s-a numit „Adagii” si care cuprinde prin aforisme chintesenta gandiri antichitati . De asemenea , prin traducere Blibliei , prin publicarea comentata a operlor unor eclesiasti , cat si prin multe alte scrieri di nenumaratele opere apartinand umanistului si prin inpresionanta sa corespondenta , integranta a momentului spiritual reprezentat de opera sa . A scri enorm , dintr-o nevoie intima reprezentand organic unica sa posibila modalitate de existenta si fiind sustinuta de constiinta insemnatatii gandurilor difuzate pe calea scrisului tiparit .Asternea fara dificultate considerati revelatoare la suma inpresionanta de cunostinte detinute printr-o capacitate exceptionala de cuprindere .Itr-un camp de neinchipuita vastitate sesizeaza posibilele asocieri si armonizari,observa fisurile si intervine,leaga ceea ce este rupt,aduna ceea ce i se pare disparat si compune sau recompune.Astfel umanismul care pana la el,la Erasm din Rotterdam,era o tendinta,devine idealuri sunt facute nu numai sa cucereasca omenirea la gandul posibilitatii imbunatatirii vietii,a infrumusetarii ei,si sa o faca realmente.S-a vb si s-a scris mult pe tema dramei ,chiar tragediei lui Erasm care nu numai ca nu si-a revazut nazuintele implinite,ci chiar spulberate in involburarea care s-a abatut asupra epocii inspre sfarsitul vietii sale,in recrudescenta violentelor deoparte si de alta,in intoleranta proclamata si promovata de cei de ataca,in similitudinea procedeelor care cauta sa conserve pozitii si trec la contra ofensiva pt.a reprima si a reimpune ceea ce facuse rasturnat sau numai amenintat.L-au afectat, fara indoiala,tragic insa nu,in primul randn ot.ca omul a militat pt. infaptuirea lor tot timpul si in actiunea ampla si de durata n-a avut cum sa aiba sentimentul infrangerii.

Erasm,luptator din cea mai nobila spita,n-a dezarmat niciodata,crezand cu tarie in capacitatea nobletii spirituale de a face mai buna omenirea,asadar a umanismului de a duce la inflorire umanitatea pe Terra.A crezut in putinta infaptuirii,a sperat sa-i vada muguriisi nu se poate spune ca a fost lipsit de aceasta satisfactie,de natura sa-i dea si mai multa putere in actiunea necurmata,de perfectionare prin bonae litterae a naturii umane si cde infatisare a oamenilor prin cultivarea spiritualitatii,a constiintei.El care socotea ca legea omenirii impotriva aparentelor si practicilor belicoase stravechi-este in prima si ultima instanta fratia,a avut satisfactie,pe care a trait-o ca pe o confirmare a posibilitatii,sa vada cat de disponibila este pt.ea natura omului si cat de mult aduce cultivarea in directia ideilor si idealurilor umaniste.A constata-o si a simtit-o in insasi pretuirea ,ajungand la superlativele pomenite ,pe care i-au aratat-o oamenii de frunte ai vremii sale,lui,scriitorului Erasm;poet ;pedagog,filozof si teolog .Dar,de fapt,nu numai lui-si ganditorul socotea ca nu in primul rand lui,ci ideilor sale care reprezentau rezultatul unui proces de acumulari statornicit de el intr-un sistem.