Erasmus din Rotterdam

Titanismul este indeobste asociat cu vigoarea manifestata prin infaptuiri de amploare si forta putin obisnuita,de mare efect,pe titani nii inchipuim ca luptatori purtati de o irezistibila energie,impreosinanti in toate,indrazneti in ganduri si in actiuni,gata sa intrevada sis a paseasca pe cai neumblate,sa biruie nencrederea rutinara,sa se bacure de admiratia lumii sau sa o impuna.Titanii sunt totuna cu fortele exceptionale;siguri de ei isi poarta irezistibil chemarea si capacitatea de infaptiure,iradiaza ca Michelangelo,sunt frumosi ca Rafael,mareti ca Leonardo da Vinci,siguri de ei,hotarati sa/si materializeze planurile,cum este Columb,prolifici ca Titian sau Lope de Vega,pururi inspirati ca Shakespeare.Si totusi,printer titani,printre personalitatile de funte ale unei perioade de admirabila afirmare a capacitatii umane,epoca avand ambitia si satisfactia de a se vedea I eroi de dimensiuni putin obisnuite,unii si/au impus titanismul intr/un alt mod.Caci dc Renasterii ii sunt proprii opera reprezentand capacitatea de geniu a unor oameni de stiinta de a patrunde cu gandirea lor taine cosmice si/a spulbera neputinta statornicite in dogme sau forta unor artisti de/a regandi lumea in opere grandioase,de/a imbogati tezaurul de frumos al omenirii prin creatii nemuritoare,proprii ii sunt si contributiile rezultand dintr/o suma printr/o activitate de valorificare,emitere si difuzare de idei care au actionat in vreme,devenind titanism prin efectul asupra acelei epoci si/a celor urmatoare.Exemplara devine in acest sens si personalitatea si contributia,cu valoare epocala,a lui Erasmus din Rotterdam,acela care prin locul detinut in istoria lumii autentifica,odata mai mult si intr/un mod particular,forta spiritualitatii.Erasmus din Roterdam (1456-1536),stralucit reprezentant al umanismului,a fost in epoca sa,indelungata vreme,autoritatea spirituala cea mai inalta,socotit si numit cu credinta”lumina lumii”,pretuit si considerat de catre contemporani asa cum nu mai era si cum nu mai fusese nici unul dintre semenii manuitori ai condeiului din lumea moderna.Dupa cum observa biografii si exegeti erasmieni ca St.Zweig ,I.Huizinga si altii,pe Erasmus universitatile si-l disputau,il doreau sfetnic puternicii lumii :Carol Quintul si Francisc 1,il onorau si-l solicitau papii,erau gata sa-l ridice in cele mai inalte demnitati elesiastice.Il admirau egalii si-l adulau invataceii,atentia data unuia sau altuia de catre marele umanist era totuna cu o investitura de capacitate spirituala,scrisorile ii inzestrau pe detinatori cu adevarate diplome de intelectualitate si noblete a spiritului.Interventia lui Erasmus era asteptata ca transanta in momentele de criza,in conflicte fierbinti sau pe cale de a se dezvalui,in mana sa stand cu adevarat,in anumite momente,putinta de a stavili procese sau de a deschide zagazuri.Asa a fost acela in care o atitudine categorica privitoare la Luther,atunci cand i-a fost ceruta de catre marele lector Frederic de Saxa, ar fi s chimbat poate soarta posibilului reformator si drumul Reformei. Nefind impotriva si nici alaturi de teologul de la Wittenberg, Erasmus a lăsat drumul omului in actiune celui necesar, de a carui evolutie, pericletata de firea sa excesiva, ii era totusi tema. Cine era acest om putin prezent in amintirea urmasilor in comparatie cu marii sai contemporani si care a insemnat, totusi, atat de mult in constiinta oamenilor epocii sale?

Un umanist.Poate cel mai stralucit reprezentant al categoriei impusa prin exceptionale valori spirituale,acel care convertise spiritualitate in putere,fara sa-i compromita atributele.Intr-o lume in care forta,ura sinonima cu arma,cu spada sau de curand cu tunul,el afimand,revolutionand conceptii si spulberand prejudecati,irezistibila putere a condeiului asadar a gandurilor,si sentimentelor transmise de oameni semenilor.Pt.ca Erasmus din Rotterdam nu a fost altceva decat literat daruit cu credinta literelor,”bonae litterae”,forta veche si noua in lumea in care avea nespusa nevoie de ele,facute sa aduca spor de umanitate si sa-l statorniceasca in noblete spirituala.

A crezut cu tarie in efectul culturii,in penetranta ideilor,in forta educativa a cuvantului si a acceptat sumedenii de privatiuni spre a-si pastra conditia,pt. el vitala,a libertatii spirituale.A stiut sa nu se ingenuncheze nimanui intr-o perioada in care protectia unui puternic al zilei,laic sau mirean,parea sa prezinte unica modalitate de existenta onorabila pt. un slujitor al spiritului, creator de valori spirituale.Este,ceea ce,se stie bine,l-a stanjenit pe Leonardo da Vinci,nevoit sa-si duca viata la curti unde protectorii storceau geniul sau,destinat sa miste lumea,pretinzandu-i titanului fleacuri pe care era nevoit sa le execute in timp ce ar fi putut desavarsi grandioase proiecte si poate le-ar fi realizat.Om al unei epoci de indrazneata valorificare si revalorificarea vietii,de restituire si totodata a cuceririi de asocieri si de contributii,om al Revolutiei,Erasm din Rotterdam a avut simtamantul universului care l-a facut sa-si dirijeze viata mai rational decat oricare dintre contemporanii sai si sa ramana si sub acest aspect pilduitor.A fost omul unui simtamant intarit de constiinta justitiei sale,de la care nu a obligat cu nici un pret,cu toate ca preturile care i s-a oferit au fost mari.Astfel a ajuns,prin geniul sau,manifestat liber,necenzurat,decat propriul EU,sa reprezinte pt.oamenii vremii sale adevarul si intelepciunea,patrunse,detinute si –ideea ce este tot atat de insemnata si categoric lui Erasm-exprimate cu deplina impartialitate.Intr-o epoca a incertitudinii politica-administrative si a atator grupari partizane,intr-o vreme in care parea ca se poate justifica orice,atat timp cat eclesiasti pamanteni nu se sfiau ca in schimbul banilor sa ierte pe lumea cealalta pacate lumesti si sa deschida drum spre cerul pacatosilor platiti,Erasm prezenta o certitudine de autoritate morala,de gandire larg cuprinzatoare a unui spirit menit sa descopere oamenilor intelepciunea,sa rezolve contradictii aparent ireconciliabile,sa armonizeze existenta.Acestea cu atat mai mult cu cat omului pacii ,carev era inainte de toate marele umanist ,nu-i lipsea indrazneala 1

spiritului.Observarea formalismului a batut prin slabiciunile clericilor in existenta bisericii catolice,semnalarea atator contradictii intre invatatura si realitate,insemna curaj si curajul acesta l-a avut Erasm ,ale carui ganduri au dus cu necesitate catre reforma.Si prin acestea toate ,Erasm este unul dintre titanii Renasterii,el asemenea celor care au deschis drumul in cunoasterea oceanului cosmic sau cei care le-au facut efectiv pe cai de apa pana atunci necunoscute,au descoperit pamanturi si oamenii ca si cei care au gandit si au proiectat aparate nemaivazute sau au imbogatit lumea cu nemuritoare frumuseti.Erasm a deschis drumuri in oceanul nesavarsit si niciodata sondat pana in adancurile sale a existentei si a facut mult pt.intelegerea vietii ca un proces continuu de creare,de transmitere si preluare de valori.In fond ce altceva inseamna faptulca umanistul considera ca oriunde s-ar gasi intelepciunea si fumusetea ,n-au de cesa fie respinse.Pt.Erasm ele pot fi,ele sunt contemporane ,chiar de au fost create sau emise de oameni ai antichitatii.Pot fi preluate de doctrina dominanta a epocii sale,asa cum valorile create sau promovate in vremea sa depasesc limitele doctrinei anume si traiesc mai departe,inalte conjuncturi.Erasm slujeste adevarul continuitatii,epocile fiind facute sa preia valori anterioare,sa creeze propriile valori si sa transmita totul viitorului.Este ceea ce face el insusi atunci la proportiile universului civilizat cunoscut , prin concentrarea si transmiterea intelepciuni antice si moderne , prin nesfarsita seriei a editiilorcare s-a numit „Adagii” si care cuprinde prin aforisme chintesenta gandiri antichitati . De asemenea , prin traducere Blibliei , prin publicarea comentata a operlor unor eclesiasti , cat si prin multe alte scrieri di nenumaratele opere apartinand umanistului si prin inpresionanta sa corespondenta , integranta a momentului spiritual reprezentat de opera sa . A scri enorm , dintr-o nevoie intima reprezentand organic unica sa posibila modalitate de existenta si fiind sustinuta de constiinta insemnatatii gandurilor difuzate pe calea scrisului tiparit .Asternea fara dificultate considerati revelatoare la suma inpresionanta de cunostinte detinute printr-o capacitate exceptionala de cuprindere .Itr-un camp de neinchipuita vastitate sesizeaza posibilele asocieri si armonizari,observa fisurile si intervine,leaga ceea ce este rupt,aduna ceea ce i se pare disparat si compune sau recompune.Astfel umanismul care pana la el,la Erasm din Rotterdam,era o tendinta,devine idealuri sunt facute nu numai sa cucereasca omenirea la gandul posibilitatii imbunatatirii vietii,a infrumusetarii ei,si sa o faca realmente.S-a vb si s-a scris mult pe tema dramei ,chiar tragediei lui Erasm care nu numai ca nu si-a revazut nazuintele implinite,ci chiar spulberate in involburarea care s-a abatut asupra epocii inspre sfarsitul vietii sale,in recrudescenta violentelor deoparte si de alta,in intoleranta proclamata si promovata de cei de ataca,in similitudinea procedeelor care cauta sa conserve pozitii si trec la contra ofensiva pt.a reprima si a reimpune ceea ce facuse rasturnat sau numai amenintat.L-au afectat, fara indoiala,tragic insa nu,in primul randn ot.ca omul a militat pt. infaptuirea lor tot timpul si in actiunea ampla si de durata n-a avut cum sa aiba sentimentul infrangerii.

Erasm,luptator din cea mai nobila spita,n-a dezarmat niciodata,crezand cu tarie in capacitatea nobletii spirituale de a face mai buna omenirea,asadar a umanismului de a duce la inflorire umanitatea pe Terra.A crezut in putinta infaptuirii,a sperat sa-i vada muguriisi nu se poate spune ca a fost lipsit de aceasta satisfactie,de natura sa-i dea si mai multa putere in actiunea necurmata,de perfectionare prin bonae litterae a naturii umane si cde infatisare a oamenilor prin cultivarea spiritualitatii,a constiintei.El care socotea ca legea omenirii impotriva aparentelor si practicilor belicoase stravechi-este in prima si ultima instanta fratia,a avut satisfactie,pe care a trait-o ca pe o confirmare a posibilitatii,sa vada cat de disponibila este pt.ea natura omului si cat de mult aduce cultivarea in directia ideilor si idealurilor umaniste.A constata-o si a simtit-o in insasi pretuirea ,ajungand la superlativele pomenite ,pe care i-au aratat-o oamenii de frunte ai vremii sale,lui,scriitorului Erasm;poet ;pedagog,filozof si teolog .Dar,de fapt,nu numai lui-si ganditorul socotea ca nu in primul rand lui,ci ideilor sale care reprezentau rezultatul unui proces de acumulari statornicit de el intr-un sistem.

Datorita umanistilor in general si lui in buna parte,lumea cunoaste in epoca sa si isi insuseste un anume ideal de umanitate ,conditia principala,determinanta,a noului tip uman fiind cultura ,asadar posedarea culturii,mai precis cunoasterea valorilor ,primordiale ale antichitatii,ca si acelor produse ulterior si totodata pretuirea culturii .Acestui om ii este proprie disponibilitatea pt.arte si litere,pt.stiinta,pt.tot ceea ce inseamna prin cunoastere imbotire spirituala si prin practica slefuire a mintii,inflorire a sensibilitatii.Este idealul proclamat de umanism,de natura sa cultive valentele de noblete ale omenirii,ideal la care adera oamenii diferiti,chiar papi,imparati si principi,barbati si femei,majoritatea celor care aveau acces la cultura printr-o suma de constiinte initiale.Nu poate fi vorba inca de oameni de rand , de cei carora le lipseau instrumentele elementare ale cunoasterii ,atat mai putin in limba latina. Promovata de umanism drept miijloc de lucru si de comunicare , latina se va manifesta to odata ca limita , facand ca valorile sa fie mai mult sau mai putin apanajul unor initiati sa se profileze pericolul pedanteriile cu pretenti umaniste.este cunoscuta atitudinea manifestata deasemenea pedantii fata de Leonardo da Vinci.Cunoastere limbi latine , conditie „Sine qua non” in cercurile umaniste , ii scotea pe multi din randul celor ce putea fi contaminati de ideile generoase ale doctrinei.Astfel se lipsea de posibilitatea de a se integra actiuni preconizate , de regenerare spirintuala , un mare numar de oameni.Dar era atragatoare , chiar cuceritoare ideea unei limbi prin care deasupra granitelor , a inpartirilor administrative , a cine stie ce alte ingradiri si deosebiri, oameni sa se inteleaga direct , infratiti de inaltele idealuri umaniste.Era minunat idealul de libertate spirituala si pace , intr-o lume innobilata prin cunoastere , devenita bun curent si in continua perfectionare in raport tocmai cu insusirea organica a culturi.Intr-o Europa unitara prin spiritualitate s-ar fi vorbit si scris intr-o limba comuna ,ca mijloc de difuzare a ideilor si de propasire spirituala.Utopie?Deloc,

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro